Cascadele - minuni ale naturii, uriase suvoaie de energie si lumina pentru sufletul nostru !

Cascadele m-au fascinat dintotdeauna, indiferent daca le-am contemplat de aproape sau calatorind cu gandul si descoperindu-le uneori imortalizate in locuri surprinzatoare.
hei
tu de colo cel ce dormi
nu mai sta aşa ca trăznit
mai bine dezleagă-mă de-aici şi vino
vino şi tu cu mine pe vânt
pune ceva pe tine e rece acolo
printre nori veşnic se va aduna ploaia
să vezi lumea de-acolo de sus şi să te bucuri şi
cine ştie cu cine ne mai întâlnim
să mai stăm de vorbă de una de alta
poate primim vreun sfat vreo mustrare
vreo lumină să ne ţină de urât
vreo amprentă de înger
cine ştie poate un strop din licoarea-aceea
minunată
albastră-verde
fără etichetă
"Cascade" - de Camelia Silea

Astazi m-am hotarat sa inalt un elogiu acestor marete revarsari de energie, lumina si sunet daruite de Mama natura si in acelasi timp lucrari ale Dumnezeirii, care ne hranesc dorul de nemarginire si perfectiune si ne dau imboldul spre autodepasire...
atunci dintr-odată
între genele mele au început să crească munţi
nu mai spune nu mai spune simţeam glasul tău în urmă
şoptit printre gânduri
ochii mei pendulau printre văi căutând pietre
ultimele pietre din răsărit
între timp degetele-mi răscolind limfele tuturor lucrurilor
cântăreau rămăşiţe din nisipul fin
unghiile-mi crescute din călcâie nefiresc de sigur
hai zâmbeşte simţeam glasul tău în urmă
croieşte-ţi drum printre voci
vor creşte-n urma ta flori şi frunze-n margini
păsările vor veni vor zbura şi vor cânta
că ai fost odată
întâia şi ultima cascadă
"Intaia si ultima cascada" - de Camelia Silea

alfabetul nu era decât o hartă
în loc de oraşe în fiecare punct creştea câte un copac
cu sentimente înflorind ramuri peste forme tot mai ciudate de relief

peste un braţ al lui A se răsfrângea umbra Amăgirii
cuprinzând uneori chiar şi arii întinse ale Bucuriei
Candoarea nu era decât un schelet al Desăvârşirii
întins de la un capăt la altul al Curiozităţii lui C
eternităţi năşteau ochi priveghind vastul teritoriu din coapsa lui D
evaziv numărând Efemerităţi din 3 în 3 sau din 7 în 7

şi-atunci săreai de la Frustrări la toate poveştile despre Iubiri neştiute
tristani şi isolde aşteptau anonimi răsărituri sau stele fără nume
un fluviu harismatic adăpostea porţi încuind eternitatea
în triunghiuri echilaterale în care doar zeii mai poposeau

Fericire se chema copacul misterios cu şapte aripi aruncate
peste colţurile inimilor din toate timpurile
roase în interior de cari banalităţi gelozii sau naivităţi
de aur sau argint putred F

numărând apoi alte şapte puncte săreai direct în Minciuni
ademenitoare ca o mireasmă de cafea proaspătă dimineaţa
Nemuritor se credea doar un gând despre tine

împachetat frumos în caşmir de diamante platinate
preţiozităţi pentru rătăciri de mai târziu pe aici sau pe undele neştiute
din regatul Fantaziei

principala formă de relief rămânea Tristeţea
peste munţi văi şi haosuri ale lui T
acoperind din când în când Ura şi Mângâierea sau Neputinţa

I ar fi trebuit să fie cel mai frumos sentiment
"Alfabetul sentimentelor" de Camelia Silea


am visat cum un înger m-a luat cu el
era alb şi atât de mare m-am bucurat
nici nu ştiu dacă era frumos era doar
mare şi alb
cineva mi-a spus că era îngerul meu
m-a ridicat ca să merg înainte
(despre înainte îmi spune mereu)
între timp voi învăţa să iubesc
acest înainte
mereu înainte
"Mereu inainte" - de Camelia Silea



şi da aş fi vrut să fie altfel
să trec mai cu uşurinţă prin lume prin viaţă
să pot să nu mă opresc uneori să nu ascult nimic
să nu observ să nu privesc să merg doar înainte
să nu simt să nu-mi doresc să treacă zilele
lunile anii viaţa şi să vină o vreme când
acuma te ştiu nici nu trebuie să-mi vorbeşti
nu trebuie să faci nimic e suficient că exişti
să pot să-nţeleg să pot să-nchid ochii şi să-i deschid
să nu strig să nu plâng să nu râd
să te chem în gândul meu să-mi doresc
să te respir odată cu cerul şi cu pământul
închid ochii ca să-i deschid eşti acolo iară şi iară

aş fi putut urmări indicatoarele semnele urmele privirea ta
aş fi putut învăţa glasul păsărilor
aş fi putut să plâng şi să râd
aş fi putut să-nţeleg glasul frunzelor
şi da ar fi putut să fie altfel
"Unui inger" - de Camelia Silea

Ati intalnit in drumurile voastre prin viata cascade autentice, ce v-au impresionat ?