Eseu despre deschideri

Inainte de a ne naste am fost mai intai guvernati de vointa suprema a marii deschideri cosmice.
Când ne-am născut, am ieşit dintr-o deschidere umană şi am intrat intr-o alta, pământeana, socială şi sufletească.
Când nu vom mai fi, ne va primi o alta deschidere, necunoscută, neumană, nepamânteana, magică, dumnezeiască.
Pe parcursul vieţii descoperim şi ni se oferă mereu noi şi alte deschideri în care intrăm, rămânem sau ieşim. În care învăţăm, construim sau distrugem, iubim sau urâm.
O deschidere poate însemna un spaţiu în care respirăm, un loc în care trăim, muncim sau călătorim, un cer la care privim, un suflet în care intrăm, o fântână din care ne potolim setea, o livadă din care gustam un fruct, un instrument cu care cream muzică, o fereastra prin care visam cu ochii deschisi...
Între noi şi deschideri există fie legături de atracţie, fie de respingere sau de indiferenţă. Depinde de starea în care ne găsim, de locul şi timpul în care trăim. Părticica noastră dumnezeiască din suflet este aceea care hotărăşte ce atitudine luăm faţă de o deschidere care ni se ofera. Nu ştim cum se procedează. Sunt cazuri cand derutati fiind, nu ştim de ce intrăm sau nu intrăm într-o deschidere. Uneori se intampla sa nu ştim cum am intrat acolo sau cum am parasit acel locas.
Intrăm şi ieşim permanent în şi din deschideri. Cu lucruri bune sau rele în suflet. Nu ştim de ce unii aleg lumina, iar alţii întunericul, de ce unii aleg iubirea şi alţii ura.
Începutul unui an este o mare deschidere pentru OM. Pe parcursul lui, fiecare poate să aleagă tot felul de subdeschideri în care să rămână, din care să primească ceva, în care poate da ceva...
Ce bine ar fi daca fiecare am reusi sa slujim aceste deschideri pentru imbogatirea sufletului nostru si spre folosul celor de langa noi !
Sa incercam sa aducem lumina in jurul nostru si sa ne promitem ca vom fi mai buni !