miercuri, 2 ianuarie 2008

Antologie "CALIGRAF"


Poezii de Lucian Paraschivescu



Gand


Frunzele toamnei au ceva din tine.
Sunt pasii tai.
Sunt zambetul tau.
Sunt plansul tau -
ploaie mereu amanata.
Poate sunt chiar prabusirea ta,
neasteptata si mandra.
Inca iti simt tristetea
rascolind parcul.
Caci frunzele toamnei
au ceva din tine.
Caci frunzele toamnei
nu ostenesc sa cante
duioasa balada a trecerii tale.



Tarziu


Macar sa fi alungat cuvantul -
acest corb insolent...
am fi binecuvantat amandoi
pantecul aceleiasi clipe.
Cu bucuria unui zeu decazut
ti-as fi ridicat surasul celest,
ca pe un trofeu
deasupra capului.



Klavir


Sunt klavirul tau, moarte...
Cat de tulburator
Imi suna coastele,
cand le atingi.
Poate exist
ca tu sa fii fericita.



Vanatoare


Asadar, barbarilor,

imi spargeti portile...

Dar eu de bunavoie,

deja vi de deschisesem larg !

Ma striviti, furiosi,

Sub copitele cailor...

Dar eu, de bunavoie,

va spusesem deja

tot adevarul...

Inca ma haituiti

desi eu, de bunavoie,

m-am lasat demult prins...

Nu carnea mea o vreti -

doar disperarea din carne.



Obsesie


Prea tarziu
Sa mai pot fi dezlegat...
Libertatea
este chiar zgarda asta, a mea,
ramasa la gat.
Oricat m-as departa,
voi duce cu mine
obsesia lantului.




Cappadocia

Invatam,

cu ravna de monah incepator,

arta uitarii...

Uitam bland si amarnic.

Ma simteam din nou pregatit

Sa-i pot sluji, fara ranjet,

unui duh...

Seceta

Pamantul scheuna -

coiot muribund...

Din plagile glodului

se scurgeau lenes

otravuri pure si dense,

serpii magiilor antice.

Frunzele trageau sa moara

in copacii sumbri.

Langa gura cismelei secate,

printre stropi imaginari,

o mierla canta fericita.

Eros

...Si acesti sani - herghelie smintita

galopand apocaliptic

intr-un cristal de patimi...

Nici zeul iadului

nu le-ar putea insangera

Zabala.

Niciun comentariu: