Poezii de Lucian Paraschivescu
Gand
Frunzele toamnei au ceva din tine.
Sunt pasii tai.
Sunt zambetul tau.
Sunt plansul tau -
ploaie mereu amanata.
Poate sunt chiar prabusirea ta,
neasteptata si mandra.
Inca iti simt tristetea
rascolind parcul.
Caci frunzele toamnei
au ceva din tine.
Caci frunzele toamnei
nu ostenesc sa cante
duioasa balada a trecerii tale.
Tarziu
Macar sa fi alungat cuvantul -
acest corb insolent...
am fi binecuvantat amandoi
pantecul aceleiasi clipe.
Cu bucuria unui zeu decazut
ti-as fi ridicat surasul celest,
ca pe un trofeu
deasupra capului.
Klavir
Sunt klavirul tau, moarte...
Cat de tulburator
Imi suna coastele,
cand le atingi.
Poate exist
ca tu sa fii fericita.
Vanatoare
Asadar, barbarilor,
imi spargeti portile...
Dar eu de bunavoie,deja vi de deschisesem larg !
Ma striviti, furiosi,
Sub copitele cailor...
Dar eu, de bunavoie,
va spusesem deja
tot adevarul...
Inca ma haituiti
desi eu, de bunavoie,
m-am lasat demult prins...
Nu carnea mea o vreti -
doar disperarea din carne.
Obsesie
Prea tarziu
Sa mai pot fi dezlegat...
Libertatea
este chiar zgarda asta, a mea,
ramasa la gat.
Oricat m-as departa,
voi duce cu mine
obsesia lantului.
Cappadocia
Invatam,
cu ravna de monah incepator,
arta uitarii...
Uitam bland si amarnic.
Ma simteam din nou pregatit
Sa-i pot sluji, fara ranjet,
unui duh...
Seceta
Pamantul scheuna -
coiot muribund...
Din plagile glodului
se scurgeau lenes
otravuri pure si dense,
serpii magiilor antice.
Frunzele trageau sa moara
in copacii sumbri.
Langa gura cismelei secate,
printre stropi imaginari,
o mierla canta fericita.
Eros
...Si acesti sani - herghelie smintita
galopand apocaliptic
intr-un cristal de patimi...
Nici zeul iadului
nu le-ar putea insangera
Zabala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu