Si ii spunea asa:
"Exista in fiecare dintre noi doi lupi."
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul.
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
"Bunicule si care lup castiga?"
La care batranul ii raspunde simplu:
"Cel pe care il hranesti".
Inscriindu-se de minune in acest context, m-am gandit ca povestea incredibila a Omului-Lup despre care am auzit astazi cu totul intamplator, ar putea trezi interesul.
Shaun Ellis şi-a dedicat viaţa creşterii puilor de lup abandonaţi. Trăind în mijlocul lor, Shaun îi învaţă cum să supravieţuiască în sălbăticie.
Urlă ca lupii. Asa face Shaun Ellis, un neînfricat cercetător al comportamentului lupilor, ce are metode de studiu extrem de neortodoxe si de atipice. Timp de mulţi ani, el a trăit alături de trei lupi aflaţi în captivitate, în parcul Combe Martin din North Devon. Ellis a stat alături de cele trei creaturi înfricoşătoare 24 de ore din 24, urlând, adulmecând, mârâind şi chiar hrănindu-se alături de ei cu cadavre de animale.
Devotamentul pentru munca sa l-a costat propriul mariaj şi familia. Scopul cel mai important pentru Ellis a fost să cunoască atât de bine viaţa lupilor încât, într-o bună zi, să elibereze în sălbăticie lupii captivi. Iar pentru aceasta el i-a crescut pe cei trei lupi încă de la naştere când mama lor i-a abandonat, învăţându-i să urle şi chiar hrănindu-i din propria gură.
Chiar daca constatarile lui nu sunt acceptate in totalitate de oamenii de stiinta, experienta dobandita de Shaun nu poate fi neglijata. El a trait doi ani in mijlocul lupilor, a comunicat cu ei, s-a impus ca seful haitei si a generat diferite reactii comportamentale.
A fost deseori muşcat de familia lui de lupi, dar a descoperit că linse de lupi, rănile sale se vindecau mai rapid decăt cu tratamentul primit la un spital local. Traiul cu lupii 24 de ore din 24 a avut şi momentele sale mai puţin plăcute, bineinţeles. Shaun povesteşte: "Serile de sămbătă, cănd plouă afară şi se poate auzi muzica dinspre localul din apropiere şi simţi aroma berii, te fac să te intrebi ce cauţi tu acolo. Dar lupii te readuc mereu la realitate".
"Unii oameni cred că sunt nebun, iar cercetarea mea a stărnit vălvă, insă eu mă voi intoarce mereu la prietenii mei, lupii..."
Shaun incearca acum sa salveze atat lupii din Europa cat si din America prin punerea in practica a experientei dobandite in mijlocul haitei sale.
26 de comentarii:
Ca orice parabola, povestioara ta are talc. Si mai multe mesaje. Ma gandesc la primul, care ar rezulta din raspusul bunicului-suntem un amestec de bine si rau. Suntem ceea ce hranim din fiintza noastra.
Dar cred ca nu suntem veshnic la fel. Putem fi buni in multe momente, dar se poate intampla sa nu rezonam totdeauna asha cum se ashteapta de la noi si atunci suntem perceputzi ca fiind rai.
Cred, de aemenea, ca putem fi perceputzi diferit de oameni diferitzi, in momente diferite. Nu putem fi mereu, la fel.
Un alt mesaj ar putea fi cel potribit caruia ii potzi " ridica" pe lupi la inaltzimea ta, cata vreme cedezi.
Ma intreb: cine cashtiga? umanitatea poate pierde un om, dar cashtiga in ansamblul ei, prin renuntzarea omului la confortul vietzii sale, in favoarea salvarii animalelor.
Cred ca m-am indepartat cumva de tema, dar pot fi gasite tot felul de sensuri parabolei tale.
Doamne, cât de mult mi-a plăcut această postare... Imaginea celor doi lupi este pur şi simplu năucitoare. Îmi permit să las mai jos câteva rânduri pe care le-am scris la sfârşitul anului trecut...
Omul şi Lupul...
Ieşise din lumea lui pentru a adulmeca o altă lume. Stătea la liziera pădurii, cu blana zburlită de vântul unui noiembrie aducător de viitoare iarnă şi ridicase botul umed către mirajul unei ferme situată peste fâşia de asfalt care unea, pe o altă orizontală, alte lumi. Sceptic, Lupul privea civilizaţia de peste drum cu aerul unui cunoscător al naturii virgine, pe deplin conştient că a interfera cu ceilalţi nu putea însemna decât abandonarea principiului supremei libertăţi. În spatele său, ascunsă printre copacii seculari, ferită de priviri indiscrete şi refractară la tot ceea ce înseamnă intervenţie umană, Lumea Pădurii aştepta tăcută reîntoarcerea animalului îndrăzneţ. Vegheat de tufişuri ca de nişte mâini protectoare, Lupul prelungea dureros aşteptarea, îşi forţa norocul şi avansa, pas cu pas, către lumea de dincolo de drum... Vroia doar să afle mai mult despre ea, atât şi nimic mai mult...
Din cealaltă lume, Omul, crezându-şi ameninţată zona de influenţă, pregătise tacticos carabina şi ochise îndelung. Pentru o secundă, poate, Omul şi Lupul, două lumi paralele, se priviseră în ochi. Apoi...
Când geamătul Lupului s-a ridicat deasupra pădurii, pâraiele vesele au vărsat lacrimi grele peste pietrele spălate de-a lungul sutelor de ani. Ramurile copacilor seculari s-au aplecat către pământ, steaguri vii în bernă, iar Lumea Pădurii a păstrat un moment de reculegere. Cu Lupul la picioare şi cu o sclipire sălbatecă în ochi, Omul şi-a aprins o ţigară, fără să înţeleagă că dărâmase, cu un singur foc, o altă punte dintre două lumi paralele...
Cristian Lisandru - 2008
Intr-un fel toti traim in spiritul Cartii Junglei sau al lui Colt Alb...
O seara minunata iti doresc
Gina, asa este, sistemul tau iscusit de decodificare a deslusit o multitudine de intelesuri!
Multumesc mult pentru opinia ta detaliata.
Nimic mai adevarat, "suntem ceea ce hranim din fiinta noastra", spui tu!
Trebuie sa oferim sufletului nostru hrana vie a gandurilor si a faptelor bune, pentru a fi scaldati de lumina.
Lupul rau mereu pandeste din umbra si ne asteapta semnele de slabiciune... iar noi trebuie sa ne straduim sa starpim si sa ne infranam pornirile spre rau.
In privinta cutezatorului zoolog Shaun Ellis, dupa ce ne depasim socul si uluirea vazandu-l singur printre lupi, cred ca merita sa-l consideram un pionier si un deschizator al cailor de cunoastere si comunicare dintre om si semintia lupilor.
O Duminica insorita si senina!
Cristi, excelenta descriere ne-ai oferit, scrisa cu mult talent si sensibilitate, asa cum ne-ai obisnuit!
Iti multumesc pentru incursiunea ta atat de izbutita in Imparatia Lupului, unde suflarea libera a Padurii si vegetatia sa protectoare isi dau mana, peste suvoiul rece al vantului de Noiembrie.
Dincolo de hotarul acestei lumi astepta omul cu arma la ochi si cu mana pe tragaci.
Curiozitatea lupului a fost aspru pedepsita si pe nedrept, de spiritul ascutit de supravietuire al omului, ce si-a simtit amenintata viata si gospodaria.
Minunata matafora atribuita ramurilor copacilor seculari, aceste "steaguri vii in berna"!
Va dura inca un timp sa se recladeasca puntea intre cele lumi paralele...
O zi de Duminica senina si plina de bucurii!
James, remarca ta inteleapta a sintetizat, ca de obicei, intregul material despre interactiunea celor doua lumi: a salbaticiei si a "civilizatiei" umane, unde de fapt domina si actioneaza tot legea junglei.
Multumesc pentru gandul exprimat atat de sugestiv si iti doresc sa te bucuri de o Duminica vesela, calda si plina de zambetele frumoasei tale familii!
Auzim adesea: nimic nu este intamplator; si mergem mai departe, adesea, nepasatori. Aseara, odata mai mult , ni s-a demonstrat ceva- un fel de mare intzelepciune ascunsa intr-un vers al lui Schiller-" pe pamant si sub soare , este loc pentru totzi".
O zi cu mult soare, pe un pamant frumos! Si bun!
Draga Pescarusule,imi place tare mult povestea bunicului pentru nepot si,bineinteles omul cu lupii.
Stii ca-s iubitoare de animale si avand in familie trei pisici,pot sa spun ca am invatat multe de la ele,in plus,dragostea lor te vindeca de unele boli.
Despre lupul rau si cel bun...aici as avea si eu ceva de spus:am observat ca majoritatea oamenilor prefera sa-l hraneascape lupul cel rau fiindca asa cred ei ca e mai bine.Au atatea exemple in jurul lor si nu vor sa fie mai prejos de modelele pe care le vad si le aud zilnic.
Cred ca omul mai vulnerabil,fricos e un fel de victima...
M-am intristat cand am citit povestea lui Cristian. :(
Pescarusule bland,iti doresc o duminica minunata!
http://willowhouse.typepad.com/.a/6a00d8341ca96b53ef01053591d6ec970b-pi
ce am citit aici îmi amintește de un fragment citit recent într-o carte: Valentin Rasputin - Trăieşte şi ia aminte, Editura Univers, 1979
printre altele e și povestea unui tânăr din Siberia care se ascunde de lume (fiind declarat dezertor) și care în fiecare noapte e speriat de un lup care îi dă târcoale colibei unde se adăpostea... la un moment dat, dă la o parte frica, deschide ușa și urlă în fața lupului... care fuge pentru totdeauna...
nu știu de ce, dar fragmentul ăsta m-a impresionat foarte tare. mulțumesc pentru remember. :-)
Am văzut reportajul pe National Geografic, dacă nu mă înşel.
Foarte interesant.
Mă gândesc că fiecare cercetător sau inventator are doza lui de ,,nebunie,, spunem noi cei comuni, dar fără ei oare am evolua, noi cei obişnuiţi?
Lupul rau, din povestioara ta, e masculul Alpha. Nu poate fi altfel, el fiind liderul plin de responsbilitatea întregii haite. Lupii prin natura lor sunt animale sociabile. Te accepta si pe tine, ca om, si te va trata la egal cu el la o adica.
Gina ma cunoaste mai bine. Stie pozitia mea fata de animale. Eu am, am avut, si voi avea câini. Intotdeauna!
Cel mai drag a fost un lup belgian... avea apucaturi primitive de lup adevarat. Nu l-am cizelat. Imi placea in naturaletea si primitivismul lui. Invatasem si eu din limbajul ei (caci era fetita), ea pe al meu. Seara cind ma intindeam in pat, ea se retragea in fotoliu. [avea un fotoliu imens, asezat strategic, in asa fel incit sa ne poata tine sub observatie si pe noi si usa de la intrare... asa le place lor]
Inainte sa inchid ochii oftam adînc. Atunci o auzeam si pe ea repetând oftatul, si abia atunci îsi lasa botul greu pe labele din fata asezate in X.
In general eu produc o fascinatie câinilor... nu am inteles niciodata de ce. Omul meu zice ca sunt usor câinita de felul meu si de-aia ma plac :-).
Multumesc pentru acest articolas cu subiect drag mie.
:-)
Cred că adevărata întrebare era care dintre ei te apără mai bine, la o adică...
Draga Gina, asa este, nimic nu este intamplator si ar fi foarte bine sa invatam sa descifram semnele intamplarilor din jurul nostru.
Versul lui Schiller pastreaza peste timp o mare intelepciune, o lege a tolerantei si a echilibrului.
Nu stiam ca aceasta reflectie ii apartine, iti multumesc pentru alegere si precizare :)
Pamantul ne-a dat un semn, acum doua zile, in felul sau, oftand adanc.
Sa dea Dumnezeu sa ne bucuram de multe zile cu soare pe un pamant frumos si bun!
Draga Gabi, nici nu se putea sa nu-ti placa istorisirea aceasta indiana, plina de talc!
Si surprinzatoarea poveste de viata a Omului-Lup e tulburatoare prin autenticitatea ei.
Si eu cred ca de multe ori, actionand in pripa si "magnetizati" de puterea exemplului, oamenii aleg sa-l hraneasca pe Lupul Cel Rau, orbiti de setea de razbunare...
Este un semn de slabiciune, cum spui tu, dar si o greseala colosala, care se vor intoarce ca un bumerag, mai tarziu, asupra lor...
De aceea trebuie sa nu ezitam si sa-l alegem mereu pe Lupul Cel Bun, ca tovaras de drum lung.
Tabloul descris de Cristi este tragic si reflecta vesnica lupta dintre om si rivalii sai necuvantatori din salbaticie.
Instinctul de supravietuire va fi mereu cel mai puternic.
O saptamana linistita si buna, ca sufletul si gandul tau!
cum mie nu imi plac lupii si nci nu pot intelege acest mod de viata, fie si ca experiment, eu raman la 'mesajul' din titlu....
o spatamana frumoasa!
Lori, si eu iti multumesc pentru evocarea ta atat de interesanta, desprinsa din episodul cartii lui Valentin Rasputin!
Nu stiam de acest titlu, dar daca voi avea prilejul sa gasesc cartea si s-o citesc, nu voi ezita.
"Traieste si ia aminte" este un indemn esential pentru a exista in vartejul acestei lumi, invingandu-ne propriile slabiciuni si temeri, ca tanarul din roman, care a infruntat in cele din urma lupul, urlandu-i in fata cu toata forta sa si izgonindu-l pentru totdeauna.
Un inceput de saptamana senin, cu bune auspicii si fara frane birocratice!
Starsgates, da, documentarul Omului ce vietuieste printre lupi a fost transmis in mai multe episoade de canalul National Geographic.
Fara vointa impinsa la extrem a unor oameni pasionati de visul lor si fara scanteia de nebunie despre care vorbesti tu, lucrurile s-ar urni foarte greu si am fi mult mai saraci, mai neajutorati si mai vulnerabili decat suntem.
Eu am aflat cu aceasta ocazie in premiera ca saliva lupilor este cicatrizanta si vindeca ranile extrem de rapid.
O zi pasnica si linistita! :)
Draga Manon, iti multumesc si eu pentru toate aceste ganduri si amintiri evocate aici, cu acest prilej!
Mi-a placut expresia omului tau, ca esti usor "cainita", de te plac cainii si ai efect magic asupra lor. Poate ca in zodiacul chinezesc esti "caine" sau ai alta reprezentare care simpatizeaza cu el.
Cu siguranta ca principala atractie se datoreaza sufletului tau bun si lipsei a oricarei urme de frica fata de ei.
Femela de lup belgian se atasase extrem de mult de tine, forta afectiunii o umanizase.
Tu spui ca Lupul cel Rau este masculul Alpha. Asa este, desi as fi preferat ca Lupul cel Bun sa fie liderul haitei... numai ca in salbaticie primeaza cel ce se impune prin forta si cruzime, altfel e rapus de rivalii mai puternici.
Cred ca principalul ascendent al omului fata de animal este tocmai pretuirea inteleapta a inteligentei si istetimii, ca principale virtuti, in detrimentul zbarnairii muschilor.
O zi senina si blanda, ocrotita de atasamentul si recunostinta cainilor tai!
Stiu si eu, Bibliotecaru, daca acest lucru trebuia sa-l intrebe nepotul pe bunic...
Cred ca ne poate apara doar Forta Binelui, orice plasmuire ar avea ea.
Nu cred ca "Raul" poate apara in mod benefic si constructiv, poate doar aparent... apoi el subjuga si-si cere pretul, fara menajamente.
Sintetizand, cred ca menirea Lupului Cel Rau e sa atace, iar a celui Bun, sa se apare si sa infrunte provocarile.
Nici mie nu-mi plac Lupii, Ana Maria, aici au sens metaforic, putea fi in locul lor orice simbol care poarta binele sau raul.
In privinta reportajului, am si eu destule rezerve, dar ma straduiesc sa gasesc doar partea benefica a alegerii de viata a lui Shaun.
Dar lupta interioara cu noi insine trebuie sa ramana, sa ne ajute sa devenim mai buni in orice situatie de viata, in fiecare clipa.
O saptamana buna, prietenoasa si rodnica! :)
Oamenii pot comunica cu animalele.Ai dreptate in legatura cu lupii interiori din noi....Depinde pe care dintre cei doi ii hranim...O saptamana excelenta sufletel!:)
Cristian, bine ai revenit din vacanta si multumesc pentru gandurile impartasite!
Comunicarea intre fiinte, pana la urma se realizeaza prin vibratii de diferite frecvente si amplitudini, indiferent ca au sau nu grai omenesc.
Sa ne aprovizionam cu suficiente rezerve de hrana si sa-i saturam pe lupii buni, care incep sa flamanzeasca :)
O saptamana excelenta si tie!
Bine te-am regasit..:)Ma uit in ochii tai, ascult adierea vantului si trimit un gand frumos spre tine.Iata ce bine comunicam!Pupici.:)
Cristian, multumesc mult pentru gandul tau bun si senin, pentru roua scanteietoare a primaverii din causul privirii :)
A big hug for you!
Uneori e nevoie de o singura clipa pentru a deveni eroi,insa acest lucru nu ne face neaparat fiinte mai bune,cu siguranta insa,pentru a deveni un om bun,o fiinta de lumina si iubire,e nevoie sa duci o lupta cu tine insuti in fiecare clipa a vietii tale.E nevoie de nenumarate renuntari,de zeci de sacrificii si chiar daca vor fi o multime de batalii pierdute,razboiul va fi castigat daca privirea noastra va fi mereu indreptata spre iubirea desavarsita,spre Dumnezeu...:)
MMary, bine ai venit si iti multumesc pentru gandurile exprimate aici! :)
Sunt intru totul de acord cu tine, fara o lupta permanenta cu noi insine, nu putem repurta victorii stabile si numeroase.
Cateodata, infrangerea ne motiveaza si ne caleste vointa de a merge mai departe, de a izbandi printre perdelele de rele ale acestei lumi tulburi si cenusii...
Te mai astept, esti oricand binevenita!
O zi senina, cu soare si multe zambete!
Trimiteți un comentariu