marți, 28 aprilie 2009

Margareta Pogonat - emotia unei confesiuni la 76 de ani

Am revazut-o cu multa emotie aseara, la Gala decernarii premiilor UNITER 2009.

A fost cu totul neasteptata aceasta reintalnire vizuala cu actrita, nu mai auzisem nimic despre ea, de ani intregi.

A urcat cu multa demnitate pe scena, cu pasul usor obosit si ezitant, pentru a primi Premiul pentru intreaga activitate, alaturi de Mitica Popescu.


"Totul este să vrei să faci ce-ţi place să faci. Asta am făcut eu făcând actorie. Dacă vrei să-ţi faci bine meseria trebuie să depui foarte mult efort ca să fii cel mai bun. Cred că este o deviză generală pe care o are toată lumea", mărturiseşte reputata actriţă. Margareta Pogonat a împlinit anul acesta in ziua de 6 Martie, o frumoasa varsta: 76 de ani.

In prezent, Margareta Pogonat este profesoara de doua ori, predand Actorie la doua universitati particulare.

"Dupa ce am iesit la pensie de la Nottara, am mai avut cateva roluri principale la Ploiesti. Faceam naveta, dar, in 1998, nu mai puteam sa rezist. Aveam an terminal cu studentii mei si trebuia sa creez spectacolele de licenta. Din 1992 sunt profesor, iar acum sunt conferentiar."

"Nu am suferit atat de tare pe cat credeam in momentul in care am parasit scena. Mi-am varsat toata creativitatea si puterea in opt spectacole, realizate in totalitate de mine: decorurile, costumele, regia, lumina, ilustratia muzicala - lucruri pe care nu le facusem in viata mea. Am cumparat materialele, am facut schitele, am lucrat totul, cu mainile goale. Munca aceasta m-a solicitat, a fost incitanta, si in felul acesta am uitat ca nu mai sunt pe scena. Am incercat sa-mi pun la treaba imaginatia", marturiseste actrita.

"Sunt multe varfuri ale tinerei generatii care trebuie stimulate cu roluri noi. Este important sa aiba chiar si esecuri. Nu au alta sansa decat sa joace, ca sa reuseasca".

Margareta Pogonat isi planuise intoarcerea pe scena la Teatrul Nottara, dar proiectul a cazut si nu i s-a mai propus o alta colaborare. "Nu m-am dus niciodata sa-mi aleg un rol sau sa presez un director de teatru sa ma lase sa joc intr-o anumita piesa. N-am facut-o niciodata. Exista o demnitate a meseriei, pe care n-o pot ignora".

"Mama mea a fost actriţă. M-am născut şi am crescut în teatru. Mi se părea un lucru foarte simplu. De fapt, visam să fiu medic şi nu orice fel de medic, ci chirurg că aşa era pe vremea aceea. Copil fiind, nu-ţi dădeai seama cât e de greu. Eram născută între actori şi mi-era foarte la îndemână. S-a întâmplat să fiu nevoită să dau la facultate şi să aflu astăzi că poimâine este examenul la facultatea de teatru. Am învăţat două poezii, am luat şi aşa am rămas în teatru. Dacă te apuci de o facultate vocaţională, de artă, de teatru, de pictură, de canto trebuie să ştii că nu este mai uşoară decât medicina sau orice altceva. Munca în artă nu se măsoară cu nimic. Te consumi din tine şi, deci, nu te economisi dacă vrei să o faci bine.

Pe studenţii mei îi învăţ ceea ce am învăţat şi eu… teatru. Adevărul, realitatea, sinceritatea, inventivitatea, îi învăţ să se culturalizeze, pentru că eu consider că un actor prost şi incult nu îşi mai are locul. Nu întotdeauna reuşesc, dar măcar ştiu că am încercat.

Toată viaţa am făcut sacrificii pentru teatru, în ceea ce mă priveşte, în ceea ce priveşte familia mea. Am o fiică şi o nepoată cărora le-am alocat mai puţin timp decât ar fi meritat. Am jucat foarte mult în provincie, au fost ani de zile în care făceam naveta de dimineaţa până noaptea târziu.

Mă felicit pentru răbdare şi pentru perseverenţă. Oricât de multe greutăţi am întâmpinat, am mers cu perseverenţă înainte şi am ajuns nu chiar acolo unde mi-am dorit, dar nu mă pot plânge.
Fiecare rol pe care l-am interpretat a avut ceva care făcea parte din mine, pentru că altfel nu puteam să ajung până acolo. Niciodată nu am fost tentată să renunţ la cariera mea. Dacă nu eram conştientă că am îmbătrânit, nu coboram de pe scenă. Am coborât şi mi-am prelungit cariera în studenţime...

Mi-a fost foarte dragă şi îmi este foarte dragă meseria de actor de teatru şi de cinema. M-am simţit bine atât pe scena de teatru cât şi în film. Sigur că un mic avantaj a avut filmul, pentru că exprimarea este mai cu economie de mijloace, mai interiorizată, cu mai puţină expansivitate decât în scenă.

Am trei spectacole de scos cu licenţa studenţilor mei. Îmi doresc să iasă bune, consistente, să fie apreciate nu atât pentru mine, cât pentru ei. Vreau să-şi aducă aminte că au terminat facultatea cu un rol care le-a pus probleme şi că au avut un ajutor în existenţa mea lângă ei."


FILMOGRAFIA:

"Margo" (2006)
"Amantul marii doamne Dracula" (2005)
"Binecuvântata fii, închisoare" (2002)... Guest Appearence
"Crucea de piatra" (1993)
"Lumini si umbre: Partea II" (1982)
"Lumini si umbre: Partea I" (1981)
"Convoiul" (1981)
"Visul unei nopti de iarna" (1980)
"Clipa" (1979)
"Regasirea" (1977)
"E atit de aproape fericirea" (1977)
"Gloria nu cînta" (1976)
"Actorul si salbaticii" (1974)
"Trei scrisori secrete" (1974)
"Pistruiatul" (1973)... Mother
"Dragostea începe vineri" (1972)
"Pope Joan" (1972)... Village woman
"Drum în penumbra" (1972)
"Zestrea" (1972)
"Legenda" (1968)
"Tinerete fara batrînete" (1968)
"Meandre" (1966)
"Lumina de iulie" (1963)
"Doua lozuri" (1957... Tica


Sa ne traiasca artistii care se incapataneaza sa faca teatru, sa joace pe scena si sa-i invete pe tinerii viitori actori, tainele artei dramatice!
O reverenta adanca si un brat de flori, voua, dragi artisti!

17 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

O DOAMNĂ a filmului şi teatrului românesc...

pescarusul argintiu spunea...

Asa este, Cristi, o DOAMNA plina de gratie si zvacnet de talent, asezate cu pasiune in interpretarea artei dramatice!
Merita distinctia acordata la festivitatea Premiilor UNITER de aseara, cu prisosinta.
Am indragit-o foarte mult de cand eram copil si o vedeam jucand in filmele regimului trecut, care au consacrat-o...

Bibliotecaru spunea...

Nici un film?

Tinereţe fără BătrâneţeDragostea incepe vineri(1972

pescarusul argintiu spunea...

Cum sa nu, chiar multe filme!
Titlurile le care te referi sunt nominalizate in filmografia actritei, la loc de cinste.
Multumesc mult pentru link-uri, Bibliotecaru!

INCERTITUDINI spunea...

Am admirat-o totdeauna, Pescarus!
Candva am vazut-o in filmul" Drum in penumbra"- cred ca era cu Costel Coman( ash vrea sa nu greshesc, nu sunt chiar sigura). A fost filmul in care arata exceptzional si a jucat extraordinar.
Shtii, ma incearca o nostalgie , in acelashi timp, un fel de compasiune pentru noi, oamenii, mai ales, pentru noi, femeile: conshtientizam ca batranetzea este inevitabila, dar nu acceptam o degradare fizica; sufletul ramane tanar, in timp ce exteriorul ..

pescarusul argintiu spunea...

Asa este, Gina, a fost o actrita daruita cu multe virtuti, inclusiv pe cea a unei frumuseti fizice patrunzatoare, remarcabile!
Eu am fost extrem de surprinsa s-o revad ieri seara la ceremonia decernarii premiilor UNITER, avand adanc intiparita pe chipul altadata angelic, pecetea necrutatoare a imbatranirii.
Dincolo de ridurile si de deformarile batranetii, mai presus de toate ramane sufletul in contur viu, pulsand de tinerete.

Paul spunea...

Bine spune Lisandru, imi ridic clopul de taran in fata Domniei sale!
O admiram tare mult in copilarie!

Ioan spunea...

O persoană minunată, o carieră desăvîrşită. Din păcate timpul trece pentru toţi.

pescarusul argintiu spunea...

Paul, sunt absolut convinsa ca marea actrita s-ar bucura mult de un asemenea gest!
Ar fi ca o rasplata izvorata din suflet, pentru imensele eforturi si sacrificii facute de Domnia sa in numele teatrului, de-a lungul intregii vieti.
Discursul Margaretei Pogonat de la festivitatea premiilor UNITER a fost poate cel mai emotionant din toata ceremonia; simplu, direct, cu vocea gatuita de emotiile lucrurilor care erau spuse printre cuvinte.
Si mie mi-a fermecat multe clipe ale copilariei, prin aparitiile sale rafinate din teatru si film!

pescarusul argintiu spunea...

Ioan, ai absoluta dreptate!
Venind sa accentuez ideile subliniate de tine, legate de talentul desavarsit al actritei, de valoarea sa umana si de trecerea timpului, as mai rememora o secventa din seara de Luni, 27 Aprilie, a decernarii premiilor UNITER pe anul 2009.
Mi-a atras atentia maniera simpla si modesta in care isi purta parul, marea actrita.
O banda neagra cu un fel de sarma in ea se strangea in jurul parului sau, rasucit intr-o forma simpla de coada-coc si sustinut de un alt elastic negru...
Ma gandesc acum ca ar fi meritat cel mai bun coafor din oras. Cadou. Cu abonament pe viata.

www.jamescrissilv.ro spunea...

Te invidiez in sensul frumos al cuvantului pentru aceasta bucurie si aceste emotii.
O zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

Stiu ca vorbeste empatia din tine acum, James :)
Da, la cat mai multe emotii pozitive si bucurii!
Un stralucitor buchet de margarete imperiale, Doamnei Margareta Pogonat, in semn de aleasa consideratie si afectiune!
O zi plina de zambete si tie!

Anonim spunea...

Actorii nostri mari, de la multitudinea caracterelor imbracate in zeci de ani sunt de o complexitate covirsitoare.
Ma plec in fata tuturor.

pescarusul argintiu spunea...

Iti multumesc pentru aceasta frumoasa atitudine, Manon!
Multi dintre artistii nostri merita pretuirea si admiratia noastra continua si mai ales neuitarea noastra.
Si pentru cei aflati in viata, dar si pentru cei care au pasit deja in nemurire.

innuenda spunea...

Am văzut ca prin ceață momentul de la Gala Uniter.
Era atâta emoție în aer, încât asta se respira în toată sala. Camera a surprins efectul pe care-l aveau vorbele Margaretei Pogonat asupra audienței. Ochi în lacrimi, înghițit în sec, duioșie, dragoste și admirație.
M-a lăsat și pe mine în aceeași stare speach-ul ei.

Și ar fi trebuit aplaudată în picioare cariera unei mare actrițe.

Ați văzut piesa de la Național, ”Așteptând la Arlechin”? Dacă da, atunci știți tot ce trebuie ca să vă prețuiți artiștii.

pescarusul argintiu spunea...

Excelente impresii, draga Innuenda, culese in direct, pe viu, din consistenta emotionala a acestui eveniment!
Ma bucur mult ca ai exprimat tuse de trairi ale audientei din sala studioului de televiziune, confirmandu-mi astfel cele captate de mine prin intermediul "sticlei".
Aplauze la scena deschisa, scandari in picioare, buchete multe flori, ai dreptate, de ele era atata nevoie!
Dar recunostinta si stima pentru o viata inchinata artei dramatice s-au simtit intens.
N-am vizionat piesa indicata de tine, dar mi-am propus cu multa seriozitate sa sporesc drumurile catre salile de spectacol in acest an.
Sper sa reusesc!

gisela spunea...

Pentru d-na Magareta Pogonat:
La multi ani si multa sanatate de ziua dvs, pentru azi 6 martie 2011!
Incercati sa fiti mai vizibila: TV, mass-media, net-sa mai aflam cate ceva despre d-vs!
Cu stima,
Gisela