Fiecare ne dorim ca drumul in viata sa ne fie fara obstacole, neted, intins ca un covor, si, daca se poate, presarat cu flori. Inteleptii spun, dimpotriva, ca “nici un drum plin de flori nu duce la glorie” (La Fontaine), ca “omul se descopera pe sine atunci cand se masoara cu obstacolul” (Saint Exupery), ca “valoarea oamenilor se masoara dupa greutatile biruite de ei” (Voltaire), iar “nenorocirile ii inalta pe cei mari si ii coboara pe cei mici” (M. Codreanu).
Necazurile, nenorocirile pot fi obstacole grele in viata, dar ele au si o parte buna. Ne descopera si ne pun la incercare puterile, vointa, inteligenta, ne ajuta sa izbandim cand credem ca am pierdut.
Cand avem necazuri mari sa ne amintim si sa rostim ca o incurajare aceste indemnuri ale lui Shakespeare: “Fii cu curaj, sterge-ti ochii! Adesea caderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” Si “Infrange-ti durerea, fii vesel de se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte.”
Voi cum ganditi in aceasta privinta? Incercati sa va modelati infrangerea in victorie, esecul in succes, ezitarea in actiune hotarata?
16 comentarii:
Avem neovoie şi de obstacole în viaţă, tocmai pentru a ne lupta să le depăşim... Îmi permit să las mai jos câteva versuri:
VIAŢA CA UN HIPODROM
Frumosul cal pur-sânge a-mbătrânit şi plânge,
Uitat într-un azil...
Stă singur în rezervă şi nu mai are vervă,
Nici stofă şi nici stil...
Cu boala în trup şi tristeţea în ochi
Aşteaptă startul ce n-o să mai vină
Şi spectatorii care să-l susţină
Ca-n alte vremuri.
În visele sale
Mereu îi apare
Acelaşi şi ultim obstacol
Pe care încearcă şi acum să-l sară
Printr-un miracol...
De fostul cal minune, cu faimă şi renume
Afişe mai vorbesc...
Dar nici proprietarul şi nici măcar grăjdarul
Nu şi-l mai amintesc...
Victorii uitate
Şi hamuri uzate
Şi-un tremur în toată fiinţa...
Iar peste toate,
Cu-un rânjet fatal,
Doar neputinţa...
Ideea de mârţoagă nu poate s-o-nţeleagă,
Dar – vai! – e prea târziu,
Miroase-a iarbă verde şi umbra lui se pierde
Pe-un hipodrom pustiu.
La casa de pariuri sunt alte vedete,
Frumoşi armăsari în putere...
Azi, cota bătrânilor cai
E-n scădere...
Când la trap, când la galop,
Coama-n vânt şi ochi de om,
Pentru noi şi pentru cal
Viaţa e un hipodrom...
Cristian Lisandru
Pescarus!
Poate ca or fi unii care sa-si doreasca pietre de incercare- sa-si masoare fortele. Cinste lor!
Eu fac parte din categoria celor care iau viata in piept, asa cum este: am avut parte de tot felul de" examene".
In paranteza as pune faptul ca meseria mea are si componenta aia de a pune note; am pus note altora, am primit si eu note, la randul meu. Nu stiu inca media.Cred ca sunt promovata
Ce mai stiu este ca nu m-am lasat doborata- nu mi-a fost si nu-mi este usor, dar cred in Cel de Sus si nu ma dau deoparte cand mi se cere implicare.
Stii ceva? este mai savuros succesul dupa cate o lovitura!
Cristi, iti multumesc cu multa bucurie pentru acest dar de versuri, plasmuite de tine.
Obstacolele intalnite in labirintul vietii ne stimuleaza conditia de luptatori, ne determina sa alegem strategii si cai de a le invinge.
Poezia ta este deosebit de sensibila si profunda, lasand in urma tristeti adanci.
Viata privita metaforic ca un hipodrom, un spatiu al curselor de viteza si de rezistenta, extrem de disputat, imbraca pe rand etapele curgerii ei.
Si omul, si calul trebuie sa traiasca demn, inconjurati de afectiune si de apreciere, pentru izbanzile repurtate in vremea tineretii si a deplinei lor maturitati.
Azilul si martoaga nu au ce cauta intr-o viata cladita prin sacrificiu si daruire, dar de multe ori tragismul vietii le cuprinde pe amandoua.
Cu "coama-n vant si ochi de om"
sa pasim increzatori pe culoarele hipodromului vietii, straduindu-ne sa ajungem ca niste maratonisti bine antrenati, la capatul cursei, cu fruntea sus!
Mult spor si verva la scris sa-ti insoteasca talentul literar! :)
Gina draga, asa este, multi dintre noi nu ne dorim aceste pietre de incercare, nu le invocam aparitia, dar le luam in piept daca ele cad asupra noastra.
De multe ori nu ajungem la implinirea unui proiect indraznet, pana nu infruntam piedicile din drum.
Ce frumos ai realizat paralela dintre a da si a primi note, intre a evalua si a fi evaluat!
Intocmai ca in principiul actiunii-reactiunii, tot asa o cauza este urmata de un efect.
In nobila si dificila profesie de dascal al unei discipline de baza, definitorii in structura profilului de elev, viitorul adult de mai tarziu, nu numai ca ai fost promovata, dar ai ocupat un loc fruntas in ierarhia competitionala.
Iar mai presus de orice, esentiala este atitudinea cu care privesti viata.
Esti un minunat exemplu si model pentru noi, generatiile care incearca sa fie pe val.
Sunt convinsa, asa am simtit si eu de multe ori, ca o infrangere sau o lovitura innobileaza si inalta succesul.
"Eşecul este condimentul care dă savoare succesului." (Truman Capote)
Cineva spunea ca "succesul nu este o destinaţie la care vei ajunge vreodată. Succesul este calitatea călătoriei tale."
Sa culegi roadele semintelor semanate in sufletul si mintea discipolilor tai!
http://tabarasalem.files.wordpress.com/2008/08/lacul-cu-nuferi1.jpg
Zboară, pescăruş, zboară ...
calde îmbrăţişări,
Sibilla
Dar ce oaspeti dragi avem aici!
Vizita ta ma onoreaza, sis, imi improspateaza atmosfera usor primavaratica ce pluteste prin aceste locuri.
Trei nuferi superbi, ma gandesc deja pe cine reprezinta ei, cu multa bucurie si emotie! :)
Multumesc pentru dar si pentru indemn.
Promit ca voi zbura unde voi simti ca exista frumuseti noi si proaspete de descoperit si savurat! ;)
Pentru tine, un crampei de lume florala inmiresmata:
http://www.desktopwallpapers.ro/artistice/arta/Imagini-Artistice-Florale-Pline-de-Viata.html
Sarutari si stranse imbratisari!
Ganduri de suflet frumoase si pozitive.
Eu gandesc ca inca nu am trait cele mai frumoase zile. Si abia astept.
O zi minunata iti doresc
La fel de frumos ca de obicei. Pescăruşul nu se dezminte.
Multe au fost si examenele din viata mea...foarte multe..au inceput chiar sa-mi placa. Profesional imi place competitia, imi dau jos cu onoare palaria in fata celui care este in mod real mai bun si..nu-l voi uita niciodata pe cel ce a incercat sa ma dea la o parte pe cai necinstite. Asa sunt eu....In ceea ce priveste examenele vietii,pot spune ca...viata mi-a fost blanda.Examene au fost si le-am trecut fie cu zambetul pe buze,fie cu lacrimi in perna,fie cu calm si luciditate, fie agitata si suspicioasa..dar le-am trecut...nu am nici o restanta...din cate stiu...
James, faptul ca tu imi apreciezi mereu cu marinimie temele propuse spre meditatie, nu mai este o noutate pentru mine :)
Cat despre cele mai frumoase zile, ce pot spune, iti doresc ca ele sa-si sporeasca intensitatea farmecului, intr-un viitor tangibil.
E in firea omului sa aspire spre atingerea perfectiunii trairilor si perceptiilor.
O noapte linistita!
Ioan, ma bucur ca esti in acord cu cele exprimate aici, prin cuvant sau imagine.
Impresiile voastre ma bucura mult, tocmai pentru ca ele vin din partea unor prieteni ce cultiva frumosul si adevarul.
Un cer plin cu stele si un somn odihnitor!
Draga Elite, fara indoiala, ca profesor de matematica extrem de apreciat si de iubit, a trebuit sa treci prin filtrul multor examene, verificari sau testari.
Intr-un cuvant, ai luat in piept provocarile profesionale si le-ai invins cu delicatete prin forta cunoasterii, propulsata de taisul unei gandiri superdotate.
In spatele uriaselor eforturi de a mentine stacheta cat mai sus si a rezultatelor excelente obtinute de copiii pregatiti cu pasiune, sta un caracter vertical, demn, generos, otelit prin competitii, aureolat de modestia inaltei valori.
Cum sa ai restante, ai depasit cu fruntea sus, orice provocare mai mare sau mai mica a vietii, fiecare cu pretul sau.
Felicitari pentru proaspatul examen de evaluare pe care l-ai castigat cu brio! :)
Iubesc pisoiul zburlit :))
Oana, recunosc ca si pe mine m-a cucerit "freza" lui adorabila, trecuta parca recent printr-un cataclism :)
Ma infioara insa privirea lui ucigatoare catre copilasul care devoreaza cu pofta miezul rosu de pepene...
Anyway, tare as vrea sa gust si eu un pic de "water mellon", cu orice risc ;)
da, da, watermelon :-))
mmm, ce poftă de vară mi-ai făcut! :-)
Da, Lori, si mie mi s-a deschis apetitul spre aceste fructe atat de delicioase!
Am avut curiozitatea sa caut denumirile latinesti, stimulata de tine si de pofta ta de vara :)
Pepene galben e "Cucumis melo", iar pepenele verde are cu totul alte sonoritati, "Citrullus vulgaris"!
Vom ajunge sa ne bucuram si de gustul lor autohton, natural si special, pana la vara nu mai e asa de mult!
Trimiteți un comentariu