miercuri, 25 martie 2009

Transfigurarea Bunei Vestiri

Nu poţi să faci nimic de unul singur.
Lucrarea savarsita impreuna este fundamentul vieţii noastre, al tuturor. Intai depindem existenţial de Dumnezeu şi de părinţii noştri, mai apoi. Ne naştem într-o familie, într-o localitate, într-o ţară, într-o lume. Sfinţirea sufletului nostru ţine de viaţa în trup şi sfinţirea trupului nostru ţine de racordarea existentiala cu sufletul nostru.

Nu putem respira şi exista, deopotrivă, fără relaţia speciala cu Creatorul nostru - pentru că prin El existam şi suntem - şi fără elementele naturale ale existenţei umane. Trăim prin har şi prin materie, prin ceea ce ne oferă pământul, iar elementele lumii sunt create şi susţinute de harul Prea Sfintei Treimi.

Credinţa în Dumnezeu şi relaţia cu Sine îţi descoperă această întrepătrundere între toate existenţele create şi Dumnezeu. Un singur Creator pentru toţi şi o lume a Sa.

Tocmai de aceea Biserica lui Dumnezeu se roagă pentru mântuirea tuturor şi pentru sfinţirea întregului univers, pentru că toate se împlinesc în El. Şi de aceea Biserica e mulţumitoare pentru întreaga creaţie, pentru că întreaga creaţie e plină de viaţă prin voia lui Dumnezeu, căci viaţa lumii e lumina Sa.

Astazi este o zi specială pentru noi, sfanta zi a Bunei Vestiri - zi în care am mulţumit şi mulţumim pentru toate binefacerile venite în viaţa noastră şi pentru toţi oamenii pe care i-am cunoscut si ne-au fost alaturi pe cararile sinuoase ale vietii noastre.

Inima noastra plina de credinta ne face fiinţe duhovniceşti, paradoxale, cutremurător de frumoase. În orice sfinţire şi transfigurare a unui om avem, în mic, transfigurarea întregului univers... ce va să fie. De pe acum noi mulţumim lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică care va fi viaţa lumii transfigurate.

"Draga mama, draga mama,
Panza iar mi se destrama.
Sufletul si-acum ma doare,
Trupul iar, in cingatoare,
Bratul mi se leneveste,
Fusul scapa dintre deste,
Firul rasucit, din furca,
Mi se-nnoada si se-ncurca,
Acul floarea vrea s-o-nceapa
Si se-ntoarce si ma-nteapa.
Dau s-aleg si dau sa cos
Si-mi iese lucrul pe dos.
Ochiul uda in nestire
Borangicul cel subtire.
Gandurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
In tot ce vreau si gandesc
Aiurind ma pomenesc.
Mama draga, mama draga,
Parca-mi creste-n san o fraga.
Am fost vinerea la schit:
M-am rugat si m-am smerit.
Ce sa cred si ce sa fac,
Cu mine ca sa ma-mpac?
Ma simt pe la innoptat
Ca un zarzar scuturat,
Inclestat in radacina
De-o zvacnire de rasina.
Si-uneori sant ca o craca,
Singura care se-apleaca,
Singura ce se framanta,
Singura plange si canta,
Singura se incovoaie
De un gand ascuns de ploaie,
Ca o pasare in foi.
Draga mama, imi nazare
Ca din brau pe la-nserate
Inviem si santem doi."


(Tudor Arghezi - "Buna Vestire")

22 de comentarii:

Gabriela Savitsky spunea...

Doamne-Ajută!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Gabi,
Dumnezeu sa-ti binecuvanteze cu lumina gandurile si sa-ti daruiasca un munte inalt de sanatate, energie si speranta!
Pentru ca astazi este si ziua poetei Ana Blandiana, iti daruiesc cu mult drag poemul sau, "Stea adusa de vant":
"De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: “Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?”
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat."
Sa ne ajute Dumnezeu, tuturor!

Cristian Lisandru spunea...

Foarte frumoasă poezia. În ceea ce priveşte credinţa, sunt foarte trist atunci când observ că unii afişează o credinţă ostentativă...

pescarusul argintiu spunea...

Cristi, poezia lui Arghezi captiveaza prin stilul dinamic si vioi, asemanator versului popular.
Si mie mi-a placut, e plina de sensibilitate si de dragoste pentru fiinta mamei.
Cat desptre credinta, ai dreptate.
Nu trebuie sa o afisam cu stridenta, ea exista ca bogatie tainica a sufletului nostru.
O zi luminata de ganduri bune!

incertitudini spunea...

Eu cred ca a fi credincios este o traire speciala, personala, este legatura tainica a fiecaruia cu Divinitatea.
Si daca este personala, trebuie pastrata cu decenta si profunda cuviosenie.

Arghezi , din cate stiu, a parcurs multe si grele incercari, s-a razboit cu sine si cu nelinistitoare intrebari, strigandu-si neincrederea, spaimele si nelinistile, pana cand a ajuns la impacarea cu sine si cu Dumnezeu.
O zi calma a Bunei Vestiri!

ionborgo42 spunea...

Cora,
Te-am citit la Niko,Sibillina noastra.Am senzatia ca va cunosc de cand lume si ca gandim la fel.Cu toata diferenta mare de ani intre noi,eu ma cred mai aproape de gandurile voastre.Si in cele spuse de Niko cat si in postarea de fata se remarca conexiunea ideatica.De aceea va iubesc eu,prietenele mele.O seara frumoasa alaturi de cei dragi.Cu respect si drag,tata Borgo.

Manole spunea...

Cora draga, sa-ti spun ca tu ai fost cea de la care am aflat? Un Pescarus a avut grija si de Manole.
Te imbratisez cu drag.

floris spunea...

.............de multe ori mi-am gasit linistea si cuvintele nerostite aici.Azi...acum cateva zile....

pescarusul argintiu spunea...

Draga Gina, suntem in deplin acord, din nou.
Sustin si eu aceleasi idei ca tine, in privinta manierei de manifestare si traire individuala a credintei.
Despre Arghezi stiam ca a fost o perioada tulburat in credinta sa, uneori sceptic, alteori revoltat pe Creator.
Dar in cele din urma si-a dobandit nivelul de liniste sufleteasca, impacandu-se cu sine insusi.
Iti multumesc pentru gandurile tale si ma bucur ca ti-ai petrecut aceasta zi atat de frumos, in frageda tihna a naturii primavaratice.
O seara binecuvantata in caminul tau!

pescarusul argintiu spunea...

Draga tati Borgo,
Ma bucur mult ca sunteti prezent in gradinile noastre, ne aduceti de fiecare data suflu proaspat, intelepciune si calda afectivitate.
Gandurile sincere asternute aici ne onoreaza si ne emotioneaza. Si eu, si Niko a noastra simtim la fel: ne sunteti drag, va simtim aproape si cand lipsiti mai mult, deja suntem pe jar :)
Ce frumos ati spus: "conexiunea ideatica"!
Eu as veni in completare si cu "conexiunea sufleteasca". Iata deci ca, punctele noastre de conexiune sporesc.
Va multumim pentru aceste simtiri frumoase, pe care si noi le impartasim la adresa dvs.
Si pentru ca inca este sarbatoare, va doresc ca sfanta zi a Bunei Vestiri sa va aduca lumina binecuvantata, bucurii si multa sanatate, alaturi de toti cei dragi!

pescarusul argintiu spunea...

Mestere draga, ce spui?!
Ma umflu in pene de bucurie daca este asa! :)
Eu stiam acest lucru de cateva zile, de la mama, care deja imi amintise ca astazi se mananca peste, pentru a fi tot anul sanatosi si vigurosi ca pestele in apa ;)
Cred ca si voi, impreuna cu Sirena voastra draga ati savurat un meniu pe baza de peste sau derivatele sale, nu?
O seara senina si plina de caldura sufleteasca!

pescarusul argintiu spunea...

Floris draga, ma bucura mult vizita ta, dar mai ales cuvintele tale ma emotioneaza.
Daca am reusit prin ceea ce am scris, sa provoc astfel de reactii interne in laboratorul tau sufletesc, atunci mi-am indeplinit misiunea.
Te mai astept sa poposesti in oaza mea de reflectii, ori de cate ori simti acest impuls!
Iti doresc numai bine!
O seara linistita!

elite spunea...

Credinta e in sufletul fiecaruia dintre noi ca, altfel ne-am prabusi rapid in aceasta viata tumultoasa pe care o ducem. Sarbatorile pascale sunt triste,pline de emotie si,nu stiu de ce,numai gandul la ele imi aduce in coltul ochilor o lacrima... Eu,recunosc nu frecventez bisericile..n-as putea spune ca sunt mai mult sau mai putin credincioasa in apropierea sarbatorilor decat in restul timpului..Respect sarbatorile..in legea mea...in sufletul meu...O zi buna!

paul spunea...

Chiar cand scriu aceste randuri, nu pot deslusi corect ce vroiai a spune prin aceasta"Transfigurare", nu inteleg mesajul acestui cuvant.
Biserica, o indrageam mult in copilarie, acum, sa-mi fie cu iertare, de multe ori vad in ea,cum se desfasuoara acel circ in care, omul, uita pentru ce a venit, uita ca pasii sai vin sa deschida sufletul in fata Creatorului pentru mantuirea sufletului sau.
Afisarea credintei in public, cum bine spunea Cristian, nu o vad benefica, este un instrument urat si neprimitor, nu cred ca Dumnezeu vede cu ochi buni dorinta noastra de a privi podoabele celuilalt, frumusetea sau uratenia lui, de a barfi si comenta lucruri ce privesc doar viata reala, de zi cu zi.

Bibliotecaru spunea...

AnnonciationIubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Care pururea poartă de grijă neamului omenesc, întocmai ca un Părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusă închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului. Şi, pentru că a voit ca acest lucru să rămână ascuns nu numai de diavol, ci chiar şi de puterile cele cereşti, a încredinţat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli, preamăritului Gavriil. Deci arhanghelul venind în cetatea Nazaret, i-a grăit ei: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Iar aceea a răspuns: Cum va fi mie aceasta? Şi el a zis: Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui preaînalt te va umbri. Iar Fecioara a grăit: Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi îndată cu cuvântul arhanghelului şi al ei, a zămislit în preacuratul său pântece pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei a Duhului Sfânt. De atunci s-au săvârşit, prin rânduiala lui Dumnezeu, tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentru mântuirea şi izbăvirea noastră. Căruia se cuvine slava şi stăpânirea în veci.

pescarusul argintiu spunea...

Draga Elite, asa este, puterea credintei este ancora noastra in oceanul acestei lumi involburate.
Sarbatoarea Invierii Domnului nu ar trebui sa fie un prilej de tristete, ci de multa bucurie.
Dar privita din perspectiva absentei unor fiinte dragi din familie, cinstirea sarbatorii Pastelui in caminul nostru, poate fi aureolata de unda mahnirii.
Daca ai avea langa tine prezenta fizica a parintilor si ati sarbatori impreuna, cu siguranta starea ta s-ar insenina.
Ma bucur mult ca porti mereu in suflet si in gand chipul dumnezeirii.
O zi binecuvantata, alaturi de toti dragi!

g1b2i3 spunea...

Draga Pescarusule,eu nu sunt chiar asa de credincioasa,mai exact nu asa cum vad ca sunt romanii nostri.
Cred in EL,dar in felul meu si poate ca asta e un fel de pacat dupa unii.
E minunat ca vorbesti despre aceasta zi importanta care ne aduce veste cea buna.
Pescarusule,stii ce cred?ca degeaba merg unii la toate slujbele si se inchina pan` la pamant si-si fac cruci peste cruci,daca in sinea lor sunt niste oameni carora le pasa doar de aparente,de propria persoana.
O zi minunata cu mult soare!
Gabi.

pescarusul argintiu spunea...

Paul, iti multumesc pentru comentariu si pentru ca imi dai posibilitatea sa detaliez si sa aduc lamuriri.
M-am referit la faptul ca slavindu-l pe Dumnezeu prin gandurile si faptele noastre, trăim tot timpul înţelegerea de neîneţeles a sensului transfigurator al lumii.
Adică El ne arată că în adâncimea ei, lumea se schimbă spre bine, chiar dacă, la suprafaţă, pare a predomina negativul, excesul si dezordinea.
Dacă Dumnezeu, Treimea cea atotdesăvârşită si preafrumoasă creează lumea ca o podoabă de mare preţ şi pentru restaurarea ei, Însăşi Fiul lui Dumnezeu Se întrupează pentru ca să răscumpere lumea din mâna celui viclean, din păcat şi din moarte… cum am putea să ne imaginăm că această lume, atât de scump răscumpărată, nu are nici un sens, că merge haotic, că nu e condusă spre El?
Dacă trăim întru Hristos şi Îl simţim pe Hristos, nedespărţit de Duhul Sfânt, atunci viaţa şi participarea noastră la slujbele dumnezeieşti ale Bisericii trebuie sa fie o continuă bucurie, mulţumire, transfigurare personală.
N-ar trebui sa privim inclinatia spre superficialitate si falsa credinta a unora cu ochi critic, important este ca noi sa nu ne instrainam in timp de sfantul lacas al Domnului, Biserica crestina.
Am convingerea ca de Sfanta Inviere a Domnului vei trece pragul Casei Domnului pentru a te ruga cu smerenie si credinta, dar mai ales pentru a lua Lumina.
Dumnezeu sa te ocroteasca pe Calea vietii, alaturi de cei dragi!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Bibliotecaru, iti multumesc pentru ca ai asternut acest pasaj emotionant, care descrie atat de frumos, miracolul Bunei Vestiri.
Fiecare rugaciune a inimii, rostita prin "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!" şi, în general, orice rugăciune şi faptă bună sunt aprinderi ale magmei interioare, ale dragostei pentru Dumnezeu care trasfigurează, clipă de clipă, fiinţa noastră.
Noi nu trăim, ca ortodocşi, o viaţă seculară, mânaţi de moda lumii şi de filosofiile schimbătoare ale ei, ci o viaţă veşnică în ritmurile vieţii terestre. Tocmai de aceea viaţa noastră e paradoxală: deşi suntem în lume, trăim mai presus de lume.
Sa te insoteasca lumina gandului bun si flacara credintei sa-ti fie vesnic vie!

pescarusul argintiu spunea...

Gabi draga, ma bucura mult vizita ta.
E firesc sa traiesti in mod personal actul credintei si să te apropii de focul Dumnezeirii in felul tau, ca oricare dintre noi.
Acest lucru ne ajuta sa ne schimbam, să ne transfiguram continuu, împreună cu Hristos, care S-a umanizat pentru noi ca să ne îndumnezeiască.
Nu lasa sa te tulbure relativitatea faptelor unor asa-zisi credinciosi, trebuie ca intelegerea rostului credintei sa ne zideasca pe interior si sa ne faca mai puternici.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Cristian spunea...

O sarbatoare minunata care ne misca inima.Frumos materialul postat de tine.Felicitari!:)

pescarusul argintiu spunea...

Cristian, ma bucur daca poposind in acest spatiu, ai gasit raze de lumina si stropi de liniste, aduse de stralucirea acestei sarbatori emblematice pentru orice suflet de crestin.
Credinta este un dar binecuvantat, dar si o virtute ce ne face mai buni, ne transfigureaza existenta.
Iti multumesc pentru gandurile senine si iti doresc sa pastrezi mereu vie prospetimea acestei primaveri!