Omul care este stăpân pe el însuşi, cel ce merge pasul cuceritor al adevărului şi aduce cu el o lume mai bună, alungând îndoiala şi moartea, omul acesta se bucură foarte rar de aleile grădinilor cu flori. Purtător de forme şi sensuri noi, el stăruie într-un climat neprielnic. Şlefuitor de diamante ale spiritului, omul acesta nu-şi părăseşte vocaţia, nici calitatea sa de inspirat. Încercările de tot felul îl definesc mai mult, il purifică şi îl înalţă către o zonă de lumină, pentru marele banchet spiritual.
A fi superior înseamnă astăzi a fi situat pe treaptă socială înaltă. Acesta este semnul cel mai obişnuit al superiorităţii. Pentru cei dedaţi artelor şi ştiinţelor, adică pentru intelectuali, a fi superior înseamnă a fi inteligent şi instruit.
Adevărata superioritate, aceea a valorilor morale, este cu totul ignorată astăzi. Dacă se mai află printre noi vreun om superior în acest sens, îl privim cu milă ca pe o fiinţă sărmană, ca pe un naufragiat pe marea zbuciumată a vieţii.
Superioritatea înseamnă depăşire, înseamnă a avea însuşiri de conţinut. Ceva este superior când a trecut în cuprins altceva, este superior când are însuşiri creatoare, când este deasupra în înţelesul moral, nu social.
A fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înţelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăţie spirituală.
Dar pana la atingerea acestui stadiu inalt al devenirii personale sa nu uitam nici un moment de cele cinci talente pe care trebuie să le dezvoltam şi să le stăpânim pentru a păstra controlul asupra oricărei situaţii: sincronizarea, aptitudinile, unitatea, prudenţa şi curajul. Sincronizarea necesită răbdare. Aptitudinile cer studiu şi practică susţiunute. Prudenţa implică umilinţă şi cuget. Unitatea necesită armonie şi sacrificiu, iar curajul presupune hotărârea de a învinge frica. Acestea sunt semnele înţelepciunii adevărate!
(Ernest BERNEA - "Cel ce urcă muntele"/"Indemn la simplitate")
"Melcul jinduia
s-ajungă undeva...
pe sus!
Uşor de spus,
dar greu de înfăptuit.
Şi-atunci a ochit
un loc de minune,
sus... pe un stâlp
de înaltă tensiune.
Şi a pornit anevoios,
târându-se pe jos,
agale,
lăsând în urmă bale!
Şi ce-şi pusese în gând,
tot perseverând,
reuşi
într-o zi!
Dar abia instalat
s-a prăbuşit carbonizat,
electrocutat!
MORALA?
Nu râvni responsabilitate
Dacă n-ai deloc cunoştinţe...
adecvate!"
(Ion LUCIAN - "Melcul")
16 comentarii:
Îmi place Ernest BERNEA cu ,,Îndemnul la simplitate,,.
Sincer, atunci când mai apuc, mai ciesc câte o,,fărâmă,,.
Noroc că se poate citi, chiar dacă ai uitat la ce pagină ai rămas.:)
Adevărul e că în goana lui prin viaţă, omul uită ceea ce e cel mai important în desăvârşirea lui.
Cat adevar cuprins in cateva randuri intarit pe finalul comentariului de Starsgates.
Postarea ta m-a pus pe ganduri!
Este suficient oare sa fim inteligenti,sa avem studii superioare?
In viata m-am lovit de multe ori de simplitatea omului de rand,bunatatea lui sufleteasca si culmea...de inteligenta sa ascunsa sub mantia simplitatii sale. Acest om,in amaraciunea greutatilor vietii sale, sta pe o joasa scara a ierarhiei valorilor omenesti dar,abordandu-l, ati dai seama ca poate da adevarate palme acelora ce uneori se afla pe alte scari ale valorii. Si totusi, in obraznicia inteligentei noastre, stam si ai privim de sus, ca niste trepadusi ce suntem.
Valoarea inteligentei omului, este data de puterea lui de a sti sa urce si sa coboare in egala masura si fara discriminare pe aceasta scara a valorii umane.
Un sfarsit de saptamana brazdat de multe bucurii tuturor!
Cu respect,Paul
Draga mea, daca iti place Ernest Bernea, iata inca un paragraf din aceeasi carte:
"Unii oameni cred că este adevărat numai ceea ce ating simţurile lor. Dincolo totul e "poezie". Se feresc să cadă în apele nemărginite ale cerului pentru a nu fi nevoiţi să suporte decepţii.
Sunt oameni pe care niciodată nu îi atrag necuprisul lumii şi tainele vieţii, nu-i încântă o armonie interioară sau o idee pură.
Aceştia se socotesc oameni "realişti".
Sunt oameni poeţi şi oameni "realişti". Cei din a doua categorie îi dispreţuiesc pe cei dintâi. Credem că dispreţul vine din incapacitate.
Copii, femeile şi poeţii sunt o familie de spirit. Biruinţa lor luminează pământul acesta înnegrit de atâta ură şi decădere."
Se citeste usor acest scriitor, ai dreptate, caci fiecare cuvant e desprins din adevaruri adanci, valabile etern si de sine statatoare.
Sunt oameni si oameni, temperamente diferite, nu-i bine sa-i judeci sau sa-i pui la zid pe cei mai visatori...Eu fiind pragmatica de fel, as vrea sa stiu cui apartin tablourile, ca mi-au placut foarte mult si nu-mi dau seama:)
Draga Paul, desigur ca nu este suficienta doar inteligenta sau rubrica de studii superioare la CV-ul personal, pentru a fi OM ce aspira la o treapta superioara a devenirii, trebuie sa fie daruit cu mult bun simt, intelepciune si modestie, aceasta regina neincoronata a virtutilor umane.
Cred ce esti putin nedrept cand spui ca unii dintre acei ce se considera superiori privesc cu aroganta, sfidare sau obraznicie spre semenii lor mai simpli, dar dotati cu inteligenta nativa, si nu dobandita prin educatie.
Cred ca demarcatia dintre pseudo oameni cu pretentii si cei cu adevarat innobilati prin stapanirea bunei cuviinte impletite cu spiritul ales o da tocmai prezenta sau lipsa nestematelor numite "respect" si "modestie".
Si pentru tine, un citat din cartea lui Ernest Bernea, evocata mai sus, in spiritul celor exprimate de tine, atat de realist:
"Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vieţii, aceea a orizontului deschis. Sensul vieţii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât omul complicat, pentru că cel dintâi păstrează legătura directă cu viaţa, are totodată simţul realităţii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi în viaţă, a fi în viaţă înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vieţii nu poate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distanţele mari ale lumii.
Din aceste elemente şi înfăţişări ale simplităţii înţelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască în lumină, în frumuseţe. Fiinţa sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neînţelese de acei care judecă după criteriile civilizaţiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurile şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială, el merge pe căile fireşti ale omeniei; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucrui slabe, ci de tării ascunse."
Avem asadar, la ce sa reflectam cu staruinta ! :)
Greenfield draga prietena, dar nu-i puneam la zid pe cei visatori, chiar le subliniam calitatile, azi neapreciate, prin cuvintele lui Ernest Bernea. Iata inca o caracterizare a lor de catre acelasi autor:
"Poeţii sunt oameni orientaţi mereu spre viitor. Setea lor de mai bine şi mai frumos îi face să trăiască viu toate anticipaţiile şi chipurile lor pe care le doresc aievea. Ei sunt oamenii minunilor, pentru că au credinţa în minune. Realul omului lipsit de daruri înnoitoare este un real sec, măcinat şi murdar. Realul poeţilor este un viitor mai bun în prezent, arzător de frumos şi plin."
Cheia omeniei sta in definitiv in toleranta, trebuie sa stim sa urcam sau sa coboram pe scara valorilor umane, asa cum spunea mai devreme Paul, in functie de tipologia semenilor cu care interactionam pe drumul vietii.
In privinta acestor picturi, recunosc ca m-ai pus in mare dificultate ! Stiu ca le-am cules de pe un site acum catva timp, le-am salvat si acum le-am expus pe blog. Artistul creator insa... mi-a scapat. Voi incerca sa-mi amintesc unde le-am gasit si in caz de reusita, vei fi prima care vei afla :)
Pescarusule Argintiu,
nici Ion Lucian n-o fi stiind ca melcul nu avea cum sa atinga doua fre,faza si pamantul,deodata,ca-s distantate,asa ca ....teapa....nu s-a carbonizat,asa cum nici pasarile care stau pe un fir nu patesc nimic. :lol:
Draga mea,vezi ce prozaica sunt???!!!! :)))))
Draga Elisa, cu siguranta ca daca ar fi stiut toate aceste taine ale fizicii, poetul creator al fabulei noastre "Melcul" poate ca si-ar fi schimbat profesia, alegand una din zona "Realului" :)
M-ai amuzat copios cu aceasta prompta observatie a ta, care-ti tradeaza "senzorii" mereu setati pe detectarea erorilor legate de profesiunea atat de iubita.
Oricat de prozaica ai incerca sa fii, poezia sufletului tau iese mereu la iveala ;)
Ai apărut după ploaie
După o ploaie stelară
Din oasele lor stelele
Singure ţi-au clădit căsuţa
Unde-o duci pe prosop
După tine merge vremea şchioapă
Să te-ajungă să te calce
Scoate-ţi coarnele melcule
Te prelingi pe-obrazul enorm
Pe care nu-l vei vedea niciodată
De-a dreptul în gura nimicului
Abate-te pe dunga vieţii
Pe palma mea visată
Până ce nu va fi prea târziu
Şi lasă-mi moştenire
Prosopul de-argint făcător de minuni
(Melc stelar - Vasko Popa)
Suntem superiori in inferioritatea superioritatii noastre doar daca stim sa fim oameni.
O seara minunata iti doresc
offtopic: te rog, scrie-mi azi pe zambetul.clipei@yahoo.com, sa stiu mailul tau. Te pup! trebuie s ate intreb ceva. Jam
Bibliotecaru, emotionanta transfigurare a melcului stelar ne-ai daruit !
Cred ca fiecare dintre noi isi doreste sa intalneasca la un moment dat, pe drumul vietii un melc fermecat, plasmuit din praf de stele si avand coarnele drept sigura calauza prin ploaia de astri sau furtuni magnetice.
Multumesc mult pentru aceste versuri.
James, ai perfecta dreptate, in fond problema superioritatii noastre se reduce la arta de ne demonstra noua si celor din jurul nostru ca stim sa fim si sa ramanem mereu OAMENI.
Nu stiu de ce, de o bucata de vreme nu mai reusesc sa intru in casa ta virtuala, cand dau clik pe link-ul obisnuit, se blocheaza ecranul sau sunt brusc deconectata de la retea :(
Sper sa fie doar probleme tehnice trecatoare.
Pana cand voi reusi sa ajung din nou in resedinta ta, iti doresc sa ai parte numai de bine si sa depasesti cu succes toate provocarile!
Jam draga mea, acest lucru s-a rezolvat deja :)
Ai obtinut raspuns la intrebarile tale si ma bucur mult ca te-ai linistit.
Ramane sa avem rabdare, numaratoarea inversa a inceput!
Ultimele nopti sunt luminate de frumusetea Lunii,sper din suflet ca aceasta numaratoare inversa sa va fi propulsat spre EA, v-as vedea in fiecare noapte! Si m-as bucura sa-mi fiti alaturi in orele de truda! Sa aveti parte de bucuria propulsarii!Cand oboseala ma v-a opri spre vreo meritata odihna, mana mea trudita va va face-un semn al pretuirii ce v-o port.
Paul, sunt convinsa ca astrul Lunii pline ne-a fost tuturor tovaras nedespartit, mai ales acelor ochi care i-au cautat conturul plin de lumina cu infrigurare si emotie.
Unora dintre noi, imensul sau reflector circular le-a insotit drumurile prin noapte, fie ca eram mai aproape de regatul ei, fie ca ne doream sa ne inaltam pe aripile vazduhului.
Semnul pretuirii a fost reperat cu bucurie si retrimis la expeditorul initial pe aripa unui gand luminos.
Trimiteți un comentariu