luni, 10 noiembrie 2008

Varfuri abrupte de urcat in viata...

"Este adevarat ca si in viata exista varfuri abrupte de urcat, unele inalte si dificile, altele chiar de neajuns?

Da, este adevarat. Sunt muntele materiei, acela al spiritului si acela al adevarului. In fata alegerii, omul modern se opreste deseori la materie. Din pacate, pentru el spiritul inseamna anulare totala, chiar daca aceasta natura fara consistenta a devenit materie prin intermediul unei serii de procese de concretizare. Lumea este o expresie partiala a spiritului.

Este infinitul care are aparenta finitului, nelimitatul care apare limitat. Ar trebui sa intrelegem ca, in esenta, materia nu este altceva decat spiritul intr-o manifestare inselatoare a sa si ca de aceea nu exista in sine. Sfantul Augustin si Pascal afirmau ca in fiinta umana a existat dintotdeauna aceasta lupta intre tendinta catre adancimi si cea catre inaltimi, intre materie si spirit, de fapt.

Ai insa o personalitate echilibrata numai atunci cand aceste doua elemente se intrepatrund cu interioritatea unui individ.

Odata ce voi fi departe de acest loc, va trebui sa merg inca mult pentru a ma regasi pe mine insumi.

Aminteste-ti ca noi toti sesizam in fata oglinzii numai ceea ce ne place sa vedem si fiecare crede ca este foarte frumos. Dar, in acea suprafata care reflecta, ar trebui sa exploram complexitatea persoanei noastre cu toate contrastele si cu opusurile uneori de neimpacat. Odata descoperite, de-a lungul traseului vietii, acestea vor sfarsi prin a se armoniza."


(Romano BATTAGLIA – "O inima curata")

20 de comentarii:

newdada spunea...

Este adevarat,
dar am invatat de la viatza
ca trebuie sa cazi mai intai in
prapastie ca sa poti ajunge apoi ... in varful muntelui,
am invatat ca raul exista,
ca sa lumineze binele
si ca nu putem trai nici fara
bine, nici fara rau! :)

paul spunea...

Da...se pare ca unii dintre noi cadem atat de mult incat foarte greu reusim sa revenim spre acea culme mult visata. Viata,este o ne-intrerupta lupta,in primul rand cu tine insasi si apoi cu nenorocirile provocate de indivizii ce o compun. In imensitatea ei, reusesc cei puternici ce nu renunta a urca acele varfuri abrupte,aparent de netrecut. Caderea de fapt,este in cel mai fericit caz o palma pe care o primesti, totul depinde de tine daca ati revii sau ramai in mocirla.
Normal ca privindu-ne in oglinda ne vedem frumosi, inteligenti s.a.m.d.,dar adevarata frumusete o descopera cel ce ne poate patrunde in gradina sufletului. Daca aleile pe care le strabate sunt presarate cu flori,semn al omeniei sale,frumusetea sa putem spune ca este desavarsita. Si daca reusesti sa intalnesti un astfel de individ, fi fericit ca destinul ti l-a scos in cale, prinde-i bratul si urca alaturi de el spre acea culme mult visata...

Elisa spunea...

Pescarusule,
pentru mine,ceea ce spui tu despre culmi pe care,cica Paul ca visam sa ajungem...,mie-mi suna total strain.Niciodata nu mi-am propus si nu am visat si nu mi-am planificat asta,ci doar am trait asa incat eu sa ma pot bucura de realizarile mele,iar daca si ceilalti au observat,m-au admirat si felicitat...,ei asta-i o alta poveste.
Mie chiar mi se pare ca cei care-si propun acest obiectiv,il ating doar superficial,fie ca postamentul nu-i stabil,fie ca ei nu au puterea si seva aceea care sa te tina tot timpul in forma,sa vrei tot timpul sa faci,fara sa renunti la primul efort,deci sa fii dintr-o plamadeala speciala.
Poate ca gresesc,poate ca sunt oameni care viseaza ceva anume si cu perseverenta au reusit sa puna in fapta visul,poate ca...
:)

jamescrissilv.ro spunea...

Daca separam cei trei munti vom fi ceea ce nu suntem...
O zi minunata iti doresc

Bibliotecaru spunea...

Ultima pictură este un obiect semnat de Natasha Tatta? Stilul este asemănător dar semnătura nu seamănă.

paul spunea...

@Elisa,
Poate sunt un visator,de altfel visez sa am o gradina ca a ta si sper din suflet ca in anul viitor sa ma apropii de realizarile tale. Totusi... tindem spre acel varf, spre acea culme.
O seara buna tuturor!

Elisa spunea...

Paul,
poate ca si eu oi fi visat,dar nu mi-oi fi dat seama.Poate ca ceea ce altii viseaza cu ochii deschisi eu aveam in subconstient.Paul,dar a avea o gradina de legume,cu pomi si flori nu cred ca te duce pe culmile acelea la care se referea Cora,deoarece asta mi se pare ceva obisnuit si nu imposibil,odata ce ai parceluta.Eu,deci, la altfel de culmi m-am referit,la acelea care te duc pe trepte sociale superioare,pe trepte de constiinta,deci morale,superioare,pe trepte spirituale superioare.Acolo de unde ceilalti te vad un om integru,realizat si de succes.
Cine crezi ca zice despre mine astfel daca ar trebui sa se refere doar la gradinarit?Hmm??

starsgates spunea...

Pescăruşule pe unde hoinăreşti?!

greenfield spunea...

Si eu am simtit lipsa pescarusului argintiu. Uite, am un cadou pentru fetita ta:
http://wow2now.wordpress.com/2008/11/16/aupres-de-ma-blonde/

Cu drag!

pescarusul argintiu spunea...

Newdada, bine ai venit si iti multumesc pentru vizita, ca si pentru gandurile lasate aici!
Ai dreptate, binele si raul coexista in lumea pe care o constientizam cu puterile noastre, dupa cum si versantul abrupt al muntelui are ca pereche antonima haul adanc al prapastiei.
Totul este in cele din urma o problema de alegere si de consecventa in a urma alegerea: sa mergem sau nu pe Calea Binelui, chiar daca Raul pandeste pe la raspantii si se crede necesar sau vital!
Nu cred ca nu am putea trai fara Rau, cu siguranta ne-am adapta acestui scenariu optimist, dar este utopic sa consideram ca reversul Binelui ar putea sa nu existe, macar pentru o secunda, intr-un atom de univers...

pescarusul argintiu spunea...

Paul, din nou ne delectezi cu un tablou realist si inspirat al foiletonului unei vieti asumate cu raspunderea faptelor si insotita neintrerupt de firul trainic al curajului!
Oricare dintre noi, cei ce au strabatut cateva importante etape de viata si se afla pe o anumita altitudine a versantului de urcat, se poate recunoaste in aceasta schita a geografiei interioare conturate cu maiestrie de tine.
Indemnul din final este emotionant pentru cel ce pretuieste si ocroteste armonia tesuta fata de aproapele sau!

pescarusul argintiu spunea...

Elisa draga, iata-ma din nou acasa, printre voi, oaspetii de seama si prietenii mei de suflet!
Cele afirmate de tine imi demonstreaza ca iti traiesti viata frumos, demn, in mod realist si asumat, fara sa-ti ridici stachete artificiale sau "in pas cu moda".
Nu te-ai numarat printre acei vesnici visatori ai unui ideal fabulos, ci ai zidit clipa de clipa, cu tenacitate, cate o caramida trainica la soclul edificiului vietii tale.
Si acum detii in proprietate multe avutii fara seaman, printre care si o gradina de vis!
Cred ca Paul s-a referit nu la culmile visate din planul material, ci cu siguranta la inaltimile spre care tanjeste spiritul, insotit de suflet, sa ajunga intr-o zi.

pescarusul argintiu spunea...

James, ce frumos ai sintetizat ideile cuprinse in articol!
Asa este, cei trei munti sunt partile componente ale unei singure harti biografice, ea nu poate exista conturata implinit si echilibrat, decat daca aceasta "trilogie" este atinsa in chip fericit.
Iti multumesc pentru vizita si sa te bucuri de o seara de Duminica cat mai implinita!

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, recunosc, mi-ai pus o intrebare de o mie de puncte! :)
Nu am raspunsul la intrebarea ta, doar iti pot oferi un indiciu: ultima pictura a acestei postari, dominata de albastrul floral, este creatia aceluiasi artist ce-a semnat picturile din postarea precedenta, cea despre omul innoitor...
S-ar putea sa ai dreptate in presupunerea ta, daca descoperi dezlegarea acestei probleme, te rog sa-mi dai de stire.

pescarusul argintiu spunea...

Draga Paul, iti multumesc mult pentru medierea comentariilor de aici, in timpul cat am lipsit.
Un pic de visare nu strica, dupa cum nu strica un pic de zburdalnicie copilului cuminte :)
Daca visezi o gradina ca a Elisei, va trebui sa i te daruiesti cu mult zel, pasiune si ravna.
Sunt convinsa ca o gradina ca aceea a Elisei este extrem de rara, si in felul sau, unica!
Dar ai toata pretuirea si sprijinul nostru pentru a o realiza si de ce nu, pentru a atinge visul!
O seara de Duminica, intr-o toamna tarzie, plina de lumina magica a Lunii!

pescarusul argintiu spunea...

Elisa draga mea, sunt convinsa ca tu si Paul ati prins exact esenta "culmilor" la care fac referire in articol, dar schimbul vostru de "pase" ce au infiripat o dezbatere, este binevenita si extrem de utila pentru buna intelegere a celorlati oaspeti.
E clar ca tu, Elisa, ai transpus in practica ceea ce altii doar au visat, reusind sa te simti un om implinit si realizat!
Toata consideratia mea pentru voi, Elisa si Paul!

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates draga, iti multumesc pentru grija ce simt ca mi-o porti, aseara tarziu am revenit dintr-un zbor indepartat, dinspre locul unde Europa isi are una dintre casele sale.
Inca mai sunt sub impactul impresiilor de calatorie belgiene, dar deja ma simt printre prieteni! :)
Sa te bucuri de o seara vesela si relaxata in mijlocul familiei!

pescarusul argintiu spunea...

Greenfield draga mea, si eu ti-am simtit lipsa, credeam ca in sfarsit vom reusi sa ne cunoastem, acolo, la doi pasi de Casa Europei!
"Aupres de ma blonde" cantat de o voce ingereasca a fost "magnifique", mi-a mers direct la suflet, iar micuta mea strengarita l-a savurat asezata confortabil in bratele mele.
Surpriza a fost totala, iti multumesc cu emotie si imensa bucurie! :)
O seara plina de bogatii sufletesti, iar maine, un inceput de saptamana sub auspicii favorabile si de ce nu, agreabile!

Elisa spunea...

Cora,
ba la lucruri materiale s-a referit Paul,iar eu l-am contracarat cu ceea ce zici tu.Ma rog,de fapt nu suntem ceea ce credem noi despre noi ci ceea ce cred ceilalti.Sii Cora,geniilor,in posteritate, li se fac statui,iar ceilalti oameni isi fac singuri propriile statui,in timpul vietii.Cine vrea sa le vada bine,cine nu...mananca chibrituri,hahahah!Vezi...nu-s chiar asa de modesta cum par (vezi mottoul de la mine ) :lol:

paul spunea...

Din pacate nu am reusit sa citesc comentariile voastre decat acum. Parcelele mele Elisa se numara la cateva zeci de ha. Doream in aceasta noapte sa termin de recoltat. Din pacate nu am reusit. M-am poticnit acum la sfarsit. Sper ca ziua de maine sa-mi fie mai darnica.
Elisa,cred ca ai inteles gresit aprecierea mea vis a vis de tine. Frumoasa ta gradina vine sa completeze frumusetea sufletului si pregatirii tale. Parcela o am,dar timpul nu ma lasa.
O seara buna tuturor!