vineri, 18 iulie 2008

Scrisoare din vacanta - model


Tocmai ce am primit aceasta scrisoare de la o prietena si m-a amuzat teribil prin stilul narativ al copilului aflat in vacanta, departe de casa.

"Draga mami si tati,

ghidul nostru ne-a spus sa scriem acasa ca poate ati vazut la televizor inundatia si sunteti ingrijorati. Suntem bine. Apa a luat doar un cort si doi saci de dormit. Din fericire, nimeni nu s-a innecat pentru ca eram toti pe munte si il cautam pe Cristi. A, da, sun-o pe mama lui Cristi si spune-i ca totul e bine. Cristi nu poate scrie pentru ca si-a rupt mana. Am mers si eu cu unul dintre jeep-urile Salvamont. A fost super. Nu l-am fi gasit niciodata in intunericul acela daca nu fulgera. Ghidul nostru, Victor, s-a enervat foarte tare pe Cristi pentru ca a plecat fara sa spuna nimanui.
Cristi zice ca i-a spus, dar era in timpul incendiului, asa ca probabil n-a auzit. Stiai ca daca pui benzina pe foc, canistra o sa explodeze?
Lemnul ud nu ardea, dar unul dintre corturi, da. Si hainele noastre la fel. Danut o sa arate ciudat pana ii creste parul la loc. Ne intoarcem acasa sambata daca Victor reuseste sa repare masina. Nu a fost vina lui. Franele mergeau bine cand am plecat. Victor spune ca, cu o masina atat de veche, ceva se strica mereu; probabil de asta nu are asigurare. Mie mi se pare o masina misto. Nu se supara daca i-o murdarim, si cand e cald, ne lasa sa stam pe capota ca sa ne mai racorim. Se face destul de cald, cu 13 oameni intr-o masina. Ne lasa sa stam si in portbagaj pana l-a oprit un politist.
Ghidul nostru e misto. Il invata pe Tudorel sa conduca masina pe drumurile de munte, unde nu e trafic. Tot ce vedem pe aici sunt camioane cu busteni. Dimineata asta, toti tipii sareau in lac de pe stanci. Pe mine nu m-a lasat, pentru ca nu stiu sa inot, iar Cristi avea mana rupta, asa ca ne-a lasat sa mergem cu barca. A fost super. Se pot vedea sub apa copacii rupti de inundatie. Victor nu e un scortos ca ceilalti ghizi pe care ii stiu. Ne-a lasat sa mergem fara veste de salvare. Trebuie sa petreaca mult timp lucrand la masina, asa ca incercam sa nu-i facem probleme.
Ghici ce! Am primit toti insigne pentru ca am trecut cursul de prim ajutor. Cand Danut si-a taiat mana cu toporul, am invatat sa coasem vene. Marius si eu am vomitat, dar ghidul nostru zice ca era de la puiul stricat. Ne-a mai spus ca mancarea din inchisoare era si mai rea. Ma bucur ca a iesit de acolo. Zice ca acum a invatat cum sa faca lucrurile cum trebuie.
Trebuie sa plec acum. Mergem in oras sa ne trimitem scrisorile si sa cumparam artificii. Nu va faceti griji. Suntem bine.

Cu dragoste,
al vostru Mihai"


Am ramas in final contemplativa, meditand la felul cum as reactiona, daca eu, ca parinte as primi o astfel de scrisoare de la copilul meu...
Voi ce-ati face in acest caz ? V-ati confruntat vreodata cu situatii asemanatoare ?

14 comentarii:

starsgates spunea...

O scrisoare chiar atât de tragi- comică n-am primit niciodată, dar sigur m-aş duce după el chiar dacă e ,,atât de mişto,, cum zice el.:)
Şi-ai mei când pleacă în excursie cu tatăl lor se întorc plini de noroi şi julituri, dar asta e.
Oricum scrisoarea e un ,,deliciu literar,, dacă pot să-ispun aşa.
M-am distrat copios, dar dacă mi-ar fi scris-o Sonia sau Codrin mi-ar fi îngheţat sângele în vene!

Elisa spunea...

This is a jok,right??
Daca este o scrisoare imaginara,apreciez umorul negru,daca e adevarat,ceea ce pare imposibil pentru un singur copil si o singura excursie....,atunci,multumesc Lui Dumnezeu ca m-a ferit de astefel de scrisori.
Cand copilul meu era deja mare si a plecat in tabara la mare ,apoi mi-a scris pe o vedere asa:"Dorm prin parcuri si mananc din cosuri...Va pup Paa!!"
Am ras o saptamana,stiam ca este o gluma.:))))

greenfield spunea...

Eu cred ca e o gluma buna, altfel nu cred ca s-ar putea. Oricum copiii au mult umor, iar daca parintii sunt mai prapastiosi, apoi acesta-i antidotul...

Anonim spunea...

Eram in armata, asiguram paza unor obiective speciale pe calea ferata. Din triaj de la Apahida am telefonat acasa.Era 30 dec..I-am spus mamei ca ne indreptam spre Oradea,ca ma aflu bine dar ca nu mai aveam mancare. Seara s-a urcat in tren si a venit la Oradea. M-a cautat la toate unitatile militare din municipiu. Revelionul l-a facut intr-o unitate militara. Nu avea cum sa ma gaseasca. Transportul era strict secret. La intoarcere in unitate,ma astepta la poarta. Era undeva prin jud. Dambovita(Pucioasa).
Cata iubire putem avea pentru puiutii nostrii, cate sacrificii facem pentru ei si doar cand ajungem parinti pretuim cu adevarat aceste lucruri.
Dragul meu Pescarus sa-ti traiasca fetita si sa te bucuri din plin, odata cu cresterea ei,de toate frumusetiile vietii. Un gand bun, prietenesc,
Cu respect,Paul

Anonim spunea...

Pescarus drag, iar ne-ai surprins placut sestro....
pai daca ma pui sa povestesc, ar trebui sa scriu cateva postari bune, mai inati pataniile mele si mai appoi cum intru eu in panica uneori, dar, bine ca nu ma si pierd, actionez, ce iese pana la urma iese.... tragi comedie Kusturica :)))
Un sfarsit de saptamana minunat sis :)
Sibilla

Anonim spunea...

simpatic...era si un banc odata! :)))

pescarusul argintiu spunea...

Draga Starsgates, acelasi impuls l-as avea si eu, sa pornesc degraba pe urmele cercetasilor taberei, daca printre ei s-ar numara si copilul meu, care pentru amuzament si tatonarea reactiilor parintesti, mi-ar scrie vreodata o astfel de scrisoare.
Totusi imi pastrez nealterat optimismul si vreau sa sper ca nu ne va fi dat sa trecem prin socul unei astfel de experiente.
Vacanta placuta Soniei si lui Codrin, fara astfel de idei nastrusnice ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Elisa draga, you are right, it's just a joke :)
Ai fost o mamica norocoasa si echilibrata, fara accente de dramatizare a situatiilor, chiar daca baiatul tau a incercat sa-ti fabrice o farsa "nevinovata" :)
Daca as fi primit eu un text cu acest continut, prima reactie ar fi fost de panica totala, apoi usor-usor mi-as fi revenit si as fi pus mana pe telefon, sa incerc sa ma conving cumva...
Nu de putine ori copiii nostri nazdravani se joaca cu reactiile si starile noastre, de parca le-am fi cobai pentru experimente de laborator, si nu parinti ;)

pescarusul argintiu spunea...

Asa este draga Greenfield, tocmai am parcurs o gluma buna, dar perceputa asa de noi, in calitate de observatori detasati de problema, spre deosebire de parintii lui Mihai, care daca n-au fost preveniti de nimeni ca sunt tinta unei farse, probabil ca s-au aflat in pragul unui infarct...
Din proprie experienta am constatat ca parintii care au un singur copil sunt de obicei mai prapastiosi si mai agitati decat cei cu doi sau mai multi copii.
O fi vorba despre distribuirea atentiei si a grijilor parintesti in mai multe directii si despre producerea unei anumite echilibrari emotionale ?

pescarusul argintiu spunea...

Draga Paul, iti multumesc pentru impartasirea acestei amintiri emotionante. Este incredibil de cate sacrificii este capabil un parinte pentru copilul sau aflat in nevoie sau in suferinta.
Mama ta nu a rezistat gandului ca tu, militar plecat in misiune undeva departe de casa, nu dispui de suficiente alimente in prag de An Nou si ai putea suferi de foame.
Si a pornit cu merinde pe tren pentru fiul iubit, dar nu a reusit sa-l gaseasca, decat mult mai tarziu, la inapoierea in unitate.
Ai perfecta dreptate, nimic nu ne face sa intelegem mai bine sacrificiile parintilor nostri pentru noi, decat calitatea de parinti pentru copiii nostri.
Sa dea Dumnezeu tuturor celor ca noi, ce am fost binecuvantati si daruiti cu zambete luminoase si glasuri gingase de copii, sa se bucure de cresterea si devenirea lor ca oameni adevarati !
Multumesc mult pentru urari si fie ca fiica ta, tanara licentiata, sa aiba parte de frumoase izbanzi si impliniri in viata ! :)

pescarusul argintiu spunea...

Sfinxule drag, uite ca va mai suprind si eu, de ca sa-i las numai pe altii sa o faca ? :)
Sunt convinsa ca ai fost martora multor peripetii amuzante care l-au avut ca erou principal pe Zoran, chiar daca ca nu ti-a creionat inca o astfel de epistola ;)
Apoi sa nu mai vorbim de situatiile generatoare de adrenalina, in care te pun ceilati copii si tineri ai tai de suflet, pe care-i pastoresti cu dragoste si grija parinteasca, si nu in ultimul rand, propriile tale "fapte de vitejie", din anii copilariei si adolescentei :)
Dar desi aveai destule surse si izvoare de aducere aminte, vad ca nu te-ai indurat sa te opresti la nici unul...
Te astept sa revii cu o evocare spumoasa, care ti-a crescut pulsul pentru cateva clipe ;)
O noapte linistita si senina, vegheata de voalurile sidefate ale lunii, scumpa prietena !

pescarusul argintiu spunea...

Draga Manole, important e sa ne pastram buna dispozitie, dupa ce cateva clipe ne-au incercat fiorii groazei, citindu-i randurile derutante ale neastamparatului Mihai :)
Vorbeai ceva de un banc, dar cum sa-l degustam, daca nu ni-l spui ? ;)

Anonim spunea...

Sestro... m-ai speriat sa sti... unde Doamne iarta-ma ai fost disparuta...si nu mi-ai zis nimic... o ioi, ce-ti fac eu tie maine ...nici macar scrisoare... ca sa vezi ;)
Noapte buna draga mea draga si ne auzim maine cu siguranta :)
Vise senine sestro :)
Sibilla

pescarusul argintiu spunea...

Draga mea Sibilla, nu am vrut sa te nelinistesti din pricina mea, sunt bine, doar ca pe langa casa si gradina fiind, am mai incercat sa-mi rezolv o pare din restantele administrativ-gospodaresti, mai o excursie la shopping, mai o dereticare, o ora-doua in plus, trecute in contul somnului si al odihnei, nimic iesit din comun :)
Cu gandul si sufletul am fost la prietenii mei dragi, sestro, printre care tu ocupi un loc de frunte :)
O noapte senina, plina de aripi de folk si de mangaieri de ingeri !