marți, 22 iulie 2008

Complot de vara citadin "intra muros"

Viata la bloc are un farmec aparte, legat indisolubil de obisnuinta - aceasta a doua noastra natura - de a convietui mai mult sau mai putin ermetic, in "cutiute" mai mari sau mai mici, diferentiate dupa confort, amplasament si locatie, conform principiului conservei.
Multi dintre noi isi amintesc ca in perioada comunista, pe cele mai multe usi ale apartamentelor de bloc se aflau placute care, pe langa numarul apartamentului, contineau la loc de cinste numele si meseria proprietarului, oferindu-i o identitate care sa-l deosebeasca de ceilalti locatari, in marea de uniformitate a acelor vremuri apuse.

- The funniest videos are a click away
Dupa momentul 1989 aceste repere ale identitatilor au inceput incet-incet sa dispara.
Nu mai intalnim pe nicaieri sau foarte rar, placute pe care sta inscriptionata formularea "Apartament 29 - Dragos Popa, Art director" sau "Apartament 113 - Matei Stan - basist".
Probabil din ratiuni de securitate in principal, orasenii de la bloc au ales sa-si transfere aceste indicative personale pe cartonul pretios al cartilor de vizita, devenite aproape la fel de indispensabile precum apa si aerul.
Locuitorul modern de bloc, tot mai indepartat si mai instrainat de universul rural originar, s-a retras in spatele anonimitatii oferite generos de designul noilor usi, prezente intr-o gama larga de modele, materiale si culori, menite sa delimiteze ferm spatiul privat inaccesibil si secret, de cel public, mult prea accesibil si expus.
Daca "orice noua asezare omeneasca este, intr-un anume fel, o reconstructie a lumii", blocul poate fi considerat in viziune moderna un sat dispus pe mai multe niveluri.

Pe langa calitatea centrala de "axis mundi", liftul are si functia de vehicul permanent pe drumul vertical ce uneste casele, luand locul ulitei principale. Acesta este si unul dintre motivele pentru care liftul, fiind un spatiu comun la care accesul este neingradit, nu se bucura de grija si protectia locuitorilor si este adesea prada usoara pentru accesele de vandalizare ale gastilor de cartier.
Prin lift trec rand pe rand toti locatarii, cu rudele, prietenii si cunostintele lor, chiriasii ocazionali, persoanele straine de bloc, avand astfel si functia de "piata" libera, locul ales pentru multi sa lase mesaje publice in limbaj suburban sau diverse biletele cu anunturi de prestari servicii, vanzari-cumparari, inchirieri, oprire temporara a gazelor sau a apei, reclame sau oferte de angajare, in caz ca exista si firme in respectivele imobile, concurand si completand cu succes vitrina panoului de la avizier.

Daca palierul de la etaje este o ograda comuna cu un trafic relativ de oameni si bagaje, holul de la intrarea in apartament inlocuieste pridvorul traditional, avand rol de spatiu util dar intermediar, care in casa traditionala din mediul rural nu este considerat nici interior, nici exterior.

Prezenta vizorului ca un fel de ochi magic, insa nelipsit, conturat cu precizie pe fata usii ce vegheaza in tacere, constituie punctul de observatie si control al proprietarului asupra unui segment de palier sau de curte comuna suspendata.
El poate vedea cand se intorc acasa obositi si plictisiti ceilalti vecini alaturati, demni urmasi urbani ai pastorilor de cornute si poate eventual auzi cum se trag scaunele zgomotos pe gresie, in spatele usilor metalice sau cum se pregateste punga fosnitoare de seminte, in sunetul capacelor de bere desfacute lacom si al acordurilor stridente de manele lovindu-se anarhic de peretii conservelor cenusii de beton si sticla.


Sarmalele Reci - Sprit de vara

Voi cum v-ati acomodat traiului de zi cu zi la bloc si cat de des reusiti sa evadati din costisitoarele, dar ravnitele cutiute de beton ?

4 comentarii:

Anonim spunea...

Pescarus drag.... nu ma intreba :))
Vreau in Bucegi si mai vreau in Cheile Nerei si...da vreau sa evadez :)
O zi frumoasa sestro draga, mi-e dor si dor si dor de zambetul tau cu gropite sis :)
calde imbratisari pescarus drag )(
Sibilla

Bibliotecaru spunea...

:)

pescarusul argintiu spunea...

Ei bine, draga Sfinxule, uite ca te intreb si insist, pentru schimb de experienta constructiv macar :)
Cum s-a acomodat un ditamai Sfinxul intr-o geometrie restransa de bloc, sifonata uneori pe la geamuri de intemperiile dezlantuite ale naturii furtunoase ? ;)
Probabil ca sfidand putin legile fizicii, ai reusit o comprimare dimensionala sau totul a fost pe baza de descantec sibillin ? :)
Si mie mi-e tare dor de spritul tau jucaus si neastamparat si de gingasia sufletului tau, sestro !!!
Te imbratisez si eu cu foc, ca si zodia mea invapaiata :)

pescarusul argintiu spunea...

Ce mai pot sa spun, draga Bibliotecaru, la zambet raspund si eu cu zambet si uite, mai adaug si o floare, impletita cu o raza de soare, in aceasta zi ploioasa, racoroasa si mohorata :)
Mi-am amintit si cateva din legile lui Murphy, desprinse din viata de zi cu zi ;)
1. "Zambeste acum, caci maine poate fi mai rau."
2. "Nimic nu este mai definitiv decat lucrurile pe care le facem provizoriu."
3. "Un elefant este un soarece construit conform indicatiilor guvernului."