marți, 16 iunie 2009

Doza zilnica recomandata de expresii lingvistice si limita suportabilitatii

Rasfoind zilele trecute un numar dintr-o prestigioasa revista de analiza si puls financiar, mi-a atras atentia in mod deosebit un articol referitor la alergiile declansate lingvistic.

Mestecandu-l incet si savurandu-l la fiecare pas, mi-am dat seama ca ma incearca aceleasi impresii ca ale autorului lui.

Dar sa trecem la subiect...

Exista multe cuvinte transformate in lipitori nesuferite, asezate pe timpanul auzului nostru, pe ambalajul diverselor publicatii sau in vitrina diverselor posturi de radio sau televizate.


Cuvantul “urban” devine poate mai agasant decat “bio” la care vom ajunge imediat. Cultura urbana, eveniment urban, revolta urbana, creier urban, totul e urban. Pe de o parte, cuvantul acesta are misiunea sa inlocuiasca o alta legenda lexicala, numita “cool”. Urbanul aduce un plus de vioiciune in formulari precum guerrilla urbana sau razboi urban. Deodata, din cetateni terni ai vreunui orasel cenusiu cu trafic greu si joburi abrutizante, prindem un nesperat titlu de razboinici urbani.

Cultura urbana a mai explodat si pentru ca am inteles, in sfarsit, lectiile vechi ale unor antropologi destepti – si anume ca e o cultura cu tot ce implica ea si ca poate fi urmarita cu nesat viata lui homo sapiens la oras. Fabrici parasite, skateboard, curse de masini, toate sunt de acolo. Din pacate, urbanul nu a ajuns astazi decat inca un stereotip deranjant. Un nume pompos dat unor intalniri fara idei, dar cu ceva branduri culturale sau vestimentare atasate.

Pentru “bio” pot alcatui rapid o definitie de dictionar: produs cu provenienta exotica, eticheta frumos colorata, mult mai scump decat ce se gaseste pe acelasi raft de sucuri sau alte alimente. Bio e mai mult decat “natural”. E supra-natural. Cand spui bio, spui produse aparute dintr-un soi de lume ideala neafectata de prafuri, agenti poluatori. Ba chiar, undeva in adancurile subconstientului este probabil exploatat visul fructului originar. Marul Evei nu a fost prea bun pentru soarta primilor oameni, dar stim sigur ca mai “bio” decat atunci nu se prea poate.

“Ca si” – o schema de evitare a cacofoniei care a devenit tic verbal. Cu alte cuvinte, aceste conjunctii camuflante apar si atunci cand nu e nevoie. Frica teribila de cacofonie este in general stupida. Daca ar fi dupa mine, as renunta brutal la orice reglementare de acest gen. Asta e, daca unii vor sa rada neaparat ca ai obtinut o prostioara din alaturarea unor cuvinte, s-o faca, sa rada. Hipercorectitudinea este in general un indicator bun al nesigurantei de sine. Or, evitarea unei cacofonii care nici nu exista ar putea desemna o cacofonie a rationamentului si un subtil complex rabufnit in limbaj.

“Iata”, e un cuvant cu adevarat obsedant. Nu e intamplatoare suprauzarea lui. Reporterii simt nevoia pleonastica de a-si dubla imaginea prinsa cu camera de luat vederi printr-un “iata”, completat eventual de un “avem aici...”. Nu intamplator a aparut reflexul – el avea candva ceva demonstrativ, dar azi are un aer complet manipulator. Auzim “iata” atunci cand nu e nimic de vazut, cand ni se arata filmulete confuze smulse de prin politie, din care noi ar trebui sa deducem ba ca Becali e nevinovat, ba ca nu stiu ce profesoara e demna de dispret. Iata ca nervii mei lingvistici sunt provocati si de incercari repetate de manipulare minora, din aceea de zi cu zi.


(Costi Rogozanu - "Alergii lingvistice")

Daca am realizat ca suferim de boala repetitivitatii anumitor cuvinte, termeni sau expresii, fie chiar si in faza incipienta, sa incercam un antrenament al fandarilor sinonome sau al eliminarii limbajului gol de continut, spre o vindecare rapida si sigura.

18 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Urban urmăreşte un tip de relaţie. Deşi aparent înţelesul este altul, urban stabileşte o societate, o cultură, în care elementele interioare nu se cunosc între ele. Determinarea subiectului este astfel deschisă, nu se mai adresează unor distincţii finite şi determinate. Antinomicul urbanului nu este decât în aparenţă ruralul, în realitate este solitudinea, sistemul închis, determinat.

Urbanul se referă la inovaţie, la implementare rapidă, la evoluţii fulminante. Urban înseamnă aproape întotdeauna nou, ieşit din uzanţe, anti-clasicism, necatalogat, argotic, felie personalizată din cultură...

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, multumesc pentru aceste detalii interesante despre insertiile "urbanului" in vietile noastre.
Ideea continuta in articolul mentionat punea accent pe uzanta exagerata si abuziva a acestui cuvant in exprimarea curenta.
E nevoie de mai multa grija si responsabilitate in alegerea cuvintelor cu inteles complex, plasandu-le exact in contextul cerut al comunicarii.

loristiuj spunea...

iată că, pe mine, ca şi profesor în urban, deci într-un mediu non-bio m-ai pus să meditez... :-))

a fost o glumă textul de mai sus...
personal, detest frazele care încep cu DECI chiar dacă nu se concluzionează nimic...

o zi frumoasă pescăruş

pescarusul argintiu spunea...

Lori, dar despre "Este evident ca", ce parere ai?
Este sau nu un balast al exprimarii, fara prea multa substanta?
Si totusi abunda prin exprimarile celor cu pretentii...
Cu "Deci" tarait inutil prin fraze si propozitii sunt absolut de acord!

Mi-a placut urbanul tau non-bio :)
Daca mergi in parcul de la Capou, sub teiul lui Eminescu, poate ca vei gasi multa energie si multe particule "bio"...

O zi implinita si tie!

Cristian Lisandru spunea...

Da, sunt cuvinte sau expresii de care nu vom reuşi să scăpăm, te loveşti tot timpul de ele... Foarte interesante şi informaţiile oferite de Bibliotecaru...

pescarusul argintiu spunea...

Cristi, ai dreptate, chiar daca vom reusi pe alocuri sa reglam densitatea mult prea mare a unor cuvinte in exprimarea curenta, fenomenul e dificil de strunit pe scara larga...
Solutia ramane aceeasi: educatia si autoeducatia.
Punctele de vedere exprimate de Bibliotecaru in privinta "urbanului" sunt cat se poate de captivante si indeamna la reflectii.

Anne spunea...

Este superb totul !

Călin spunea...

Dintre toate exemplele enumerate, doar acel „ca si” (cu varianta „ca virgulă”) îmi zgârâie auzul sau ochiul.

P.S. În schimb, mi-au fugit ochii, ca degetele pe clapele unui pian, pe fotografiile pe care le-ai ales!

pescarusul argintiu spunea...

Anne, bine ai venit!
Ma bucur ca ai gasit o ambianta pe placul sufletului tau si-ti multumesc pentru aprecieri.
Te astept oricand sa mai poposesti pe aici.

Ioan spunea...

:) Şi cîţi alţii vor mai urma. Din păcate nu conştientizăm de aceea ne lăsăm păcăliţi de astfel de termeni.

pescarusul argintiu spunea...

Calin, ma bucura vizita ta!
Daca as realiza un clasament cu expresiile deranjante pentru calitatea exprimarii, as aseza si eu la loc de frunte aceasta conjunctie compusa "ca si".

Am cautat sa dau mai multa culoare si substanta continutului destul de abstract al acestui articol, inserand cateva picturi intr-o mica galerie de arta :)

P.S. Bafta multa la concursul organizat si gazduit de tine!

pescarusul argintiu spunea...

Ioan, esti un realist cu o usoara tenta spre pesimism :)
Probabil ca dezvoltarea si evolutia unei limbi presupune si un suvoi de aluviuni, ca la formarea deltei, mereu renascuta si intinerita ;)
Cu un pic de atentie si un minim de efort, poate vom reusi sa constientizam si sa fim mai putin toleranti...

elite spunea...

Cand am citit titlul ma gandeam la altfel de "expresii"insa ceea ce ai reliefat tu este foarte interesant. Pot spune ca suntem abia la inceputul acestei noi epoci lingvistice. Lipsa cititului isi va pune amprenta pe orice domeniu.Dar,vom trai si vom vedea.O seara buna!

g1b2i3 spunea...

Draga Pescarusule,pe mine ma deranjeaza expresia "Ei bine",chiar daca o folosesc si eu cateodata.
Urban nu mi se pare nepotrivit...imi place arta urbana pe care am descoperit-o pe internet si am aflat destul de multe despre acest mod de exprimare a tinerilor.
mai sunt cuvintele noi aparute de pe mess...pe astea nu le prea stiu si cred ca mi-ar trebui un translator sa mi le explice.Din fericire,nu folosesc messenger decat foarte rar si n-am nevoie sa invat aceasta "limba",ca sa spun asa. :)
Noapte buna si vise placute.

pescarusul argintiu spunea...

Elite, iti multumesc pentru impresii!
Lipsa cititului, absenta lecturii dintre preocuparile tinerilor de astazi vor lovi ca un bumerang, afectandandu-ne pe toti, cum bine spui.
Depinde doar de noi sa le trezim pasiunea devorarii cartilor de calitate.
O zi frumoasa!

pescarusul argintiu spunea...

Gabi draga, fiecare dintre noi rezonam diferit la elementele sonore de vocabular ce roiesc in jurul nostru.
E firesc sa ai alte pareri si observatii.
Orice cuvant la care recurgem in exces ne strica echilibrul pe care ne straduim sa-l mentinem in limbaj.
O zi cat mai agreabila si insorita!

frenchmaria spunea...

Eu cu limbajul am o intelegere tacita spre toleranta. Sunt departe de ce ar insemna perfectiune. Nu-s omul regulilor rigide... si atunci când le stiu le încalc... Nu o sa fiu niciodata imaculata din acest punct de vedere, si poate nici nu-mi doresc neaparat. Imi place lejeritatea limbii engleze care nu se cramponeaza in folosirea infinita a acelorasi prepozitii in cadrul aceleiasi fraze. La noi e mai complicat.

Dar trec la celellalte 2 lucruri mari care le-ai abordat.

Societatea in care traim s-a dezvoltat gresit. Premizele initiale probabil erau altele, ce s-a obtinut, greu de cuprins in putine cuvinte! Acest urban despre care povestesti... în fapt aglomerari de oameni, industrie, artificial, a dus la insingurari. E un paradox la mijloc: punând mai multi oameni la un loc ar fi fost normal sa vezi deschidere spre comunicare, legaturi umane multiple... ei bine efectul e invers... oamnenii se izoleaza in interior, sunt supracontrolati, si foarte singuratici.

Mi-aduc aminte, prima mea excursie la tara (eu om crescut la oras sub o anumita educatie)... mi s-a spus ca trebuie sa-i salut pe toti care-i întâlnesc.
- Da?!?!?! am intrebat derutata. Am fost invatata sa salut doar cunoscutii...

Alta termen "Bio" - cuvântul "natural" va deveni (curând) de ordinul fantasticului... nu mai suntem, noi ca oameni "naturali prin comportamnet", si peste asta, ne-am rupt complet de natura (cu tot ce include verde si animale)... am devenit niste inadaptati, în caz ca ramânem blocati în jungla. Am ajuns sa construim medii ideale pentru ca cuvântul "bio" sa nu dispara. In timp ma gândesc ca va ajunge cu acoperire în aur...

Mare tema ai pus pe tapet Pescarusule.
:)

pescarusul argintiu spunea...

Manon, ca de obicei ai atins esenta si ai gasit alte noi esente :)
Iti multumesc mult pentru ideile continute in acest comentariu, cu care sunt intru totul de acord.
Impresiile tale despre serioasele implicatii ale "urbanului" si ale particulei "bio" in vietile noastre m-au dus cu gandul la un roman citit relativ recent - "Noi" de Evgheni Zamiatin.
Romanul lui Zamiatin, jumatate science-fiction, jumatate distopie a fost finalizat de autor in 1921, cu zece ani inaintea "Minunatei lumi noi", a lui Aldous Huxley si cu 28 de ani inainte de "1984" al lui George Orwell, prevazand cu cu o acuratete greu de imaginat esecul comunismului rus.
Imaginea unui regim totalitar absolut grotesc este accentuata cu elemente fantastice si absurde, ironie amara si caricaturizarea unor notiuni cum ar fi Binefacatorul, Tablele Orare, Norma Materna, Orele Personale, Zidul Verde.
Un inceput de saptamana plin de forta si de idei inspirate!