Iepurasul dorea sa-si gateasca 8 oua, dar nu are o tigaie in care sa le prajeasca. Sta el, se gandeste, si isi aduce aminte ca ursul are o tigaie. Bucuros, pleaca spre barlogul ursului sa-i ceara tigaia cu imprumut! Mergand… mergand, iepurasul se intreaba:
-Daca ursul imi cere in schimbul tigaii 2 oua?
Hm... asta e, ii dau lui 2 oua, mai raman eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!
Merge el ce merge, si se intreaba din nou:
-Dar daca imi cere 4 oua? Asta nu-i bine deloc! Dar ce sa fac, ursul e singurul din padure care imi poate imprumuta tigaia! Apoi, asa e in afaceri, castigul se imparte jumate-jumate! Fie si asa, daca-mi cere 4 mai raman si eu cu 4 si imi ajung si astea pana la urma!
Mai avea putin pana a ajunge la barlogul ursului si-i veni o noua idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua si pielea de pe mine, in plus, e si cam nesimtit, cred ca o sa-mi lase doar 2 oua!
Of… Doamne, si eu care aveam 8 oua! Sa raman doar cu 2 oua? Delicata situatie, dar, asta e! Pana la urma decat sa mor de foame, ii dau lui 6 si eu sunt mai mic, raman cu 2 oua! Aceste oua o sa-mi tina de foame astazi!
In sfarsit, iepurasul ajunse in fata barlogului! Cazu din nou pe ganduri, era din ce in ce mai stresat, pentru ca in tot acest timp el s-a gandit sa-l impace si pe urs si pe el si a tras niste concluzii clare. Dar nu-si pusese o singura intrebare:
-Daca ursul imi cere toate ouale? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!
Se hotaraste si bate la usa ursului, care iese cu un zambet larg si spune:
-Zi-mi iepurasule, ce problema ai, cu ce te pot ajuta?
Iepurasul:
-Mai ursule, stii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi ii intoarce spatele si pleaca!
Morala: etichetarea prietenilor, a colegilor sau a partenerilor de dialog, fara ca macar sa le ascultam punctul de vedere, conduce la un esec ferm in comunicare!
De cate ori ai fost iepurasul din poveste? Dar ursul? Ne este mai usor sa presupunem ca noi suntem o persoana decenta si rezonabila, iar celalalt este un raufacator! Este mai comod sa crezi asa, insa nu te mira ca ramai fara tigaie, fara macar sa o ceri!
Acesta este un mecanism de autoaparare la care apelam foarte des, din dorinta noastra de a ne proteja parerile! Ne formam anumite pareri, prejudecati, care sunt doar produsul mintii noastre si nu incercam sa le clarificam din simplul motiv ca dorim sa credem ca noi suntem OK, iar celalalt nu este OK… “iar acest lucru il stim noi foarte bine, nu este nevoie de fapte care sa ne confirme acest lucru”!
Sfatul specialistului in comunicare spune ca, atitudinea cea mai nimerita ar fi sa-i acorzi o sansa si celuilalt! Prejudecatile sunt cele care iti blocheaza mintea si relatiile interumane! Gandeste-te o clipa, nu te costa nimic: daca persoana pe care o ai in fata are cele mai bune intentii, daca este cumva o persoana decenta, rationala si rezonabila? De foarte multe ori se intampla sa fie!
Acorda–i celuilalt premisa de nevinovatie! Este un pas mic si greu pentru tine, dar un pas mare pentru relatia voastra de comunicare!
In plus… gandeste-te o clipa, daca ai fi fost tu ursul din povestioara, cum te-ai fi simtit?
22 de comentarii:
Dacă aş fi ursul respectiv aş gândi cam aşa...
Ia te uită la oamenii ăştia, după ce că am învăţat cu greutate româneşte, mai fac şi mişto de mine şi-mi trimit un iepure vorbitor de română care nu ştie ce vrea.
Minunat raspuns, bravo, nota 10! :))
Inseamna ca ursul acesta, Bibliotecaru, e un urs european, vorbitor de limbi latine, experimentat in meandrele vietii...
Deci tot oamenii sunt de vina, poate ca n-au trimis iepurasul care trebuie ;)
"Rontaila" din tableta n-a citit scenariul si s-a prezentat dezinformat in fata noastra.
Se mai intampla, dar cu un anumit pret, al insatisfactiei!
O zi eficienta in comunicare!
Este un urs... politic :)
Şi iepuraşul este un iepuraş politic :)
Poate şi european, poate nu...
Ei, vezi ca am ghicit! :)
Putem extrapola, zona de apartenenta geografica conteaza mai putin.
Importanta e esenta: sa nu cadem victime ale propriilor noastre prejudecati, puse cu zel in carca interlocutorului.
Daca iepurasul nu s-ar fi grabit in false presupuneri, era mai castigat!
Acum este in criza... de tigaie.
Dacă nu luăm în calcul şi punctul de vedere al celorlalţi, atunci noţiunea de comunicare dispare cu desăvârşire...
Exact, Cristi, comunicare inseamna in primul rand schimb de idei, adica reciprocitate, in lumina respectului si cunoasterii tuturor punctelor de vedere de la masa dialogului.
De aceea comunicarea eficienta este o arta, dar are reguli precise, intocmai ca o stiinta de sine statatoare, delimitata clar in peisajul vietii contemporane.
Mult succes in comunicare!
Pescarus!
Credca in viata noastra cea de toate zilele, suntem, pe rand, iepurash, dar shi Mosh Martin.
Adesea, experientze neplacute fac din oameni nishte fiintze tematoare, circumspecte.Se poate sa porneshi cu incredere catre cineva shi ,din N motive , sa-tzi pierzi, brusc, deschiderea.
Potzi fi shi un om deschis, cu bune intentzii shi sa capetzi in ochii altora o imagine falsa. Aparentzele inshala de multe ori.
Nu suntem totzi la fel. Shi mai cred ceva: intre noi se manifesta nishte chimii.
Vibram sau nu , pe aceeashi lungime de unda.
Asha cred, poate ca greshesc.
Gina draga, cum sa gresesti, ai mare dreptate in tot ceea ce ai afirmat!
Suntem pe rand, cand iepuras, cand Mos Martin, in functie de conjuncturi si circumstante.
Avem rol dublu, iar uneori suntem doar arbitrii sau observatorii unui dialog, mai mult subiectivi decat obiectivi.
Experientele neplacute ne pot schimba, ne pot altera simtul receptivitatii in comunicare.
Cat despre prezenta unor "chimii" cum spui tu atat de bine, nu mai incape vorba!
Rezonezi sau nu, de la distanta sau de la doi pasi, cu o anumita persoana.
Iar prezenta empatiei face drumul comunicarii neted si extrem de agreabil.
O seara sub semnul comunicarii fluide, blande si spornice, fara sincope!
Mă crezi sau nu azi am avut un asemenea exemplu.:)
Nu, nu eu am fost nici iepuraşul nici ursul, am fost un spectator, doar că ,,iepuraşul,, din povestea mea doar a gândit astfel problema, dar de vorbit a vorbit ca un iepuraş înţelept, aşa că totul s-a terminat cu bine.:)
Deci iata ca exemplul prezentat aici nu e pura fictiune! :)
Multumesc mult, Starsgates pentru inca o confirmare. Cum sa nu te cred? E extrem de plauzibil.
Intuitia imi spune ca ori Sonia ori Codrin, a fost iepurasul, iar tu ai stat pe bara, ascultandu-le patania.
Ma bucur mult ca iepurasul a dat dovada de intelepciune si a stiut sa negocieze ;)
:)Nu, de data asta n-au fost copii ci una dintre colegele mele.:)))
Ne povestea tare supărată că i se pare că una dintre cumnate e supărată pe ea, şi vrea s-o sune s-o întrebe ce are cu ea?
Noi am sfătuit-o s-o lase în pace să nu-şi strice ziua, dar ea până la urmă tot nu s-a răbdat şi a sunat.
Nu a întrebat-o pe cumnată dacă e supărată ci au discutat altceva.
La sfârşit cumnata a încheiat cu ,,Te pup!,, iar colega mea a răsuflat uşurată.:)))
,,Nu e supărată pe mine!,,
Minunat exemplu!
Am inteles acum cum au stat lucrurile :)
Iepurasii tai vor fi protagonistii comunicarii alta data ;)
Cat de rau putem gresi daca ne luam dupa aparente sau supozitii!
Ma bucur ca s-a incheiat cu "happy-end" povestea si colega ta si-a risipit temerile!
Comunicarea este cheia multor probleme.Ne facem ganduri despre o anumita persoana,inventam dialoguri, certuri si impacari.... pierdem cu aceste scenarii timp si energie,pentru ca apoi sa descoperim adevarul simplu,usor de digerat,la indemana oricui.Ne place sa jucam ambele roluri pentru ca..asa e in viata...
Dureros este ca nu avem rabdare sa cunoastem omul inainte de a il eticheta daca tot avem de gand sa emitem aceasta judecata in conditiile in care nu avem acest drept.
O zi minunata iti doresc
Draga Elite, asa este, pierdem multa energie si timp cand ne hazardam in presupuneri si inventam scenarii posibile. Cand solutia ne e la indemana si atat de simpla: comunicarea.
Am descoperit cu multa bucurie ca si marele nostru Nichita se gandea intr-un mod cu totul aparte la comunicare.
"Se-neacă pe apa solzoasă lumina,
zeule mare!
Acum, chiar acum, când citeşti tu, cititorule
cuvintele acestea
viaţa mea curge în faţa ta
şi viaţa ta curge în faţa cuvintelor mele.
Se-neacă pe apa solzoasă lumina."
(Nichita Stanescu - "Comunicare")
O zi rodnica si luminoasa!
James, interesanta opinie ti-ai exprimat, ea vine sa intregeasca tabloul complex al comunicarii.
Pentru a cunoaste cu adevarat omul, nu sunt suficiente cuvintele, e nevoie sa-l defineasca si faptele.
Pentru acest lucru este nevoie de rabdare, dar si de capacitatea de a evalua corect trasaturile sale.
In schimb, suntem primii cand e vorba sa punem etichete sau sa incadram in sabloane anumite caractere.
Iar inclinatia de a critica, a blama si a judeca, caracterizeaza natura umana, fara a-i face insa cinste.
O zi plina de prospetimea bucuriilor sufletesti!
ami vorbesti de oua, iepurasi si alte lucruri, prefer sa citesc mai tarziu, toate la vremea lor:))))
Scuza-ma, vin bine dispus din blogosferaaaaaaaaaaa!!!!
ha ha ha, oi reveni mai pe intuneric, pa pa, o zi buna!!:)
comunicarea inseamna sa fi dispus sa AUZI...nu sa numai sa ASCULTI.
Ceea ce ai scris tu aici este exact ce spun si eu.Si iti dau mare dreptate. :)
Da, Paul, m-am gandit sa va introduc un decor apropiat de cel al sarbatorilor pascale, ce se pregatesc sa bata in curand la usa :)
M-am gandit eu ca va fi cineva care va remarca si acest lucru ;)
Daca blogosfera a reusit sa-ti trezeasca voiosia si sa te insenineze, e chiar o veste buna!
Inseamna ca a reusit sa-si atinga macar unul din scopurile pentru care exista mediul de comunicare virtual.
Te astept sa mai treci, oricand vrei si sa-mi spui ce trebuie facut, ca sa optimizam comunicarea :)
Sfanta zi a Bunei Vestiri sa-ti aduca lumina in ganduri si pace in suflet!
Manole draga, as prelungi gandul tau si as spune ca pentru "a auzi" corect o rostire de cuvinte, nu e nevoie de ureche muzicala, ci doar de atentie concentrata, bunavointa si rabdare.
Nu e suficienta o ascultare formala, de complezenta, in care propriile ganduri o iau razna.
Ma bucur ca suntem in consens si de aceasta data :)
O masa bogata in peste de Ziua Bunei Vestiri, in special Sirenei tale!
Buna dimineata Pescarusule!
Am citit-o, morala, o tin pentru mine, am invatat sa nu mai pun pe tava(pe tigaie in speta) lucruri si trairi ce-mi apartin doar mie, nu exista medic mai bun decat tu insuti.
O zi cu mult soare sa fie!
Buna sa-ti fie inima, Paul! :)
Morala acestei povestioare cu iz de fabula poate lua diverse intruchipari, in functie de modul nostru de gandire si de maiestria interpretarii ei.
Este foarte interesanta deslusirea gasita de tine si de ce nu, benefica si selectiva, chiar o masura profilactica pentru sanatatea sufletului si spiritului nostru.
Ai dreptate, noi insine suntem cei mai buni vindecatori pentru fapturile noastre, ca purtatori permanenti si fini cunoscatori ai geometriilor lor.
O zi cu mult soare si pe la tine, caci pe aici a fost din belsug! :)
Trimiteți un comentariu