In timp ce suntem pe cale sa adormim, uneori vine si ne "sopteste" o voce la ureche: "Ai uitat sa actualizezi acea situatie".
Abia ne-am trezit si ea incepe: "Astazi chiar ca trebuie sa dai acel telefon". Ne luam o pauza pentru o cafea si iat-o din nou: "Ar fi mai bine sa incepi sa te ocupi de proiectul acela".
Fie ca o numim "inger pazitor", "inspiratie" sau un produs al subconstientului, este clar ca toti dispunem de participarea unei voci interioare care uneori pare ca se distreaza, alteori ne chinuie cu avertismente, detalii peste care am fost tentati sa trecem, in general subiecte mai mult sau mai putin urgente, mai mult sau mai putin importante, pe care din variate motive le-am plasat in planul secund al atentiei.
Cum reactionam cand auzim "vocea"? Deseori, probabil, ii spunem "Lasa-ma in pace!".
Desi ea ne aminteste de o problema importanta ramasa nerezolvata sau de un detaliu care poate prejudicia rezultatul unor eforturi de durata, suntem tentati sa ne gandim ca lucrurile nu sunt chiar atat de grave, ca aproape singur acel detaliu va fi ignorat de catre toti sau pur si simplu ca o anumita problema se va rezolva de la sine.
Important este ca actionand doar pe baza a ceea ce numim "bun simt", daca dorim intr-adevar sa fim oameni de succes, unicul raspuns inteligent la mesajele "vocii" este acesta: "Multumesc ca m-ai avertizat!".
Este adevarat ca deseori vocea aceasta va deranja, este sacaitoare, intervine in momente "nepotrivite", dar daca vrem sa atingem succesul, ar fi mai bine sa ne rugam pentru ca "ea" sa ne vorbeasca cat mai des posibil.
Daca ne-am exprimat la maximul posibilitatilor noastre si practic am dat tot ce am putut, pentru foarte multi dintre noi aceasta este o "statie terminus" periculoasa. Daca intr-adevar am facut tot ceea ce ne statea in putere si rezultatul este un esec, aceasta ar putea fi o lovitura prea tare pentru orgoliul personal. Asa se explica nevoia de a cauta sa avem la indemana ceva sau pe cineva asupra caruia sa putem descarca vina, "fentand" asumarea propriei responsabilitati.
Din nefericire acest comportament este extraordinar de raspandit si pentru multi a devenit practic un automatism. Astfel devine posibil ca managerul sa descarce vina unui insucces asupra colaboratorilor lui, atletul sa "cedeze" vina antrenorului sau regimului de pregatire pe care l-a parcurs, studentul sa dea vina pe profesor, pe lipsa de timp sau de carti, comerciantul sa dea vina pe clienti, guvernul actual sa dea vina pe opozitie sau pe mostenirea trecuta.
Si aceasta lista ar putea continua la nesfarsit...
De obicei, putine lucruri ne plictisesc mai mult decat explicatiile prin care cineva incearca sa justifice un esec. In noua cazuri din zece vom constata ca este vorba de ceva care ar fi putut fi prevenit sau corectat fara mari eforturi.
Ori de cate ori "vocea interioara" ne avertizeaza asupra unei probleme, a unui detaliu care ne-a scapat este cazul sa ne adunam rezervele de rabdare si atentie pentru a infrunta si depasi piedicile ivite in drum.
Intre noi fie vorba, nu sunt atat de periculoase problemele mari, evidente, cat cele aparent minore care sunt ignorate datorita unei mentalitati gresite de tipul "Lasa ca merge si asa".
Cunoastem foarte bine proverbul "Buturuga mica rastoarna carul mare". Acele detalii pe care din comoditate ne simtim indreptatiti sa le ignoram, vom incerca ulterior sa le folosim drept scuze pentru esecul nostru.
Consecinta logica este o propozitie care pare cel putin curioasa: cei mai multi dintre noi au pregatite scuzele inainte de a cunoaste rezultatul.
Avem tendinta de a ne face o rezerva de scuze, de a avea mereu un alibi la indemana: "Daca mi se intampla..., o sa am pregatita scuza aceasta...". Astfel ne simtim mai linistiti, in siguranta.
Ce se intampla insa, atunci cand eliminam scuzele pentru ca dam ascultare "vocii" care ne sfatuieste? Cum putem gasi o iesire atunci cand efectiv am facut tot ce era posibil, cand nu am lasat nimic sau pe nimeni care sa poata "prelua" vina? Cum ne descurcam atunci cand intr-adevar nu mai aveti nici o scuza pentru esecul dumneavoastra? Raspunsul, oricat de ciudat ar parea, este ca astfel am atins cu adevarat idealul de forta.
A sti ca am pus in balanta, la maximum, posibilitatile noastre de a accede la succes este o senzatie extraordinara. De ce?
Pentru ca altfel, desi folosim scuze poate foarte abil pregatite, "vocea" nu o sa ne lase in pace si o sa va "toace" mereu demonstrandu-va ca alibiul dumneavoastra nu este valabil. In schimb atunci cand ati mers "pana la capat" oricare ar fi rezultatul, constiinta noastra va ramane intacta.
Experienta demonstreaza ca daca suntem capabili a ne asuma total responsabilitatea, oricat de multe obstacole vom intalni, pana la urma vom gasi calea catre succes.
Daca intram in competitie fara a ne pregati scuze pentru esec, in mod sigur am castigat din start meciul cel mai greu - cel cu noi insine.
Esecul nu inseamna ca am fost dezonorat,
Ci inseamna c-am indraznit si am incercat.
Esecul nu inseamna ca nu am ceea ce mi-as fi dorit,
Ci inseamna ca trebuie sa fac toate intr-un fel mai diferit.
Esecul nu inseamna ca sunt inferior,
Ci inseamna ca nu sunt perfect.
Esecul nu inseamna ca mi-am irosit tot timpul,
Ci inseamna ca am un motiv ca sa incep totul din nou.
Esecul nu inseamna ca ar trebui sa renunt,
Ci inseamna ca trebuie sa ma straduiesc mai mult.
Nu trebuie sa uitam ca Esecul si Succesul sunt Atitudini, Puncte de vedere si nu Realitati absolute.
Voi cum reactionati cand se intampla sa o mai dati in bara?
20 de comentarii:
Eşecul, ca să înveţi ceva din el, trebuie, să poţi trece mai întâi peste el.
Pescarusule! tema pusa in discutie este, din punctul meu de vedere, complexa, delicata si foarte importanta.Suntem atat de diferiti- ca personalitate, varsta, ocupatie, temperament, mediu, constitutie fizica, psihica,loc de munca etc...Daca parintele si-ar putea infrange el insusi orgoliile, daca si-ar asuma la timp infrangerile, poate ca ar fi un educator ideal, iar copilul lui ar creste deja calit.
Vorbesc din experienta - si de profesoara si de mama.Am invatat putin din esecurile mele, este drept nu foarte multe, dar si putine, tot esecuri sunt.
Abia dupa ce primul copil a avut diverse incercari, am inteles cum trebuie sa-ti pregatesti copilul pentru viata. Am fost mai atenta cu celalalt.
Ca un fel de concluzie; stii cum este? ca in sport_ ai castigat, continua; ai pierdut , continua.
Si mai este ceva: o maxima latinesca,tradusa: "printre greutati, spre stele; nu poti ajunge sus( fiecare are "varful" lui), pana nu te lovesti;s-apoi, viata este plina de neprevazut- nu poti anticipa, trebuie , cred, mai degraba, sa crezi in tine, sa ai mereu puterea de a accepta provocarile vietii. Nu stiu daca ti-am spus ceva ce nu stiai, deja..
O seara frumoasa!
Draga Bibliotecaru, fara indoiala, fiecare dintre noi am parcurs o multime de esecuri reale, fie ca se chemau gafe, erori de calcul si de gandire sau fundaturi, dar cred ca este valoros si vital sa ne dezvoltam o capacitate de a digera esecurile, chiar unele perfect de neasteptate si nedrepte, sfidand orice logica.
Ar trebui sa avem o viziune mai clara despre prezenta acestei dihotomii SUCCES - ESEC.
Desi la prima vedere par complet opuse si contradictorii, perechile consacrate bun-rau, succes-esec, triumf-dezastru, lumina-intuneric, nou-vechi, frumos-urat, libertate- siguranta, realitate-imaginatie, individ-colectivitate si cate or mai fi), de fapt sunt notiuni siameze, complementare si mai ales, inseparabile.
De aceea cred ca trebuie sa privim problema "succes - esec", nuantat, cu prudenta si cu multa intelegere.
Ce parere ai despre ideea prinsa in afirmatia "Succesul este 99% esec" sau altfel spus, crezi ca esecul e doar o forma de succes amanat?
Draga Gina, ca de obicei, ai multa dreptate in tot ceea ce ai ilustrat atat de expresiv :)
Punctul tau de vedere pe marginea acestei problematici complexe si delicate este extrem de valoros pentru mine si iti multumesc mult ca ai ales sa comentezi.
Invat si eu din mers meseria de parinte si incerc sa fiu pentru fetita mea acel indrumator inspirat si intelept, iar spusele tale imi sunt de un real folos.
Putem gandi ca mai devreme sau mai tarziu orice esec se dovedeste a fi prologul unui succes pentru simplul motiv ca viata nu e secventiala, ci continua. Functionam pe circuite in serie si nu in paralel! Dupa un esec nu iti iei o vacanta de cateva luni de la propria viata, in care sa nu mai faci nimic, sa incetezi sa existi, sa nu mai am ambitii, planuri si sa nu mai actionezi in directia implinirii lor. Ci mergi cuminte inainte pe drumul tau, poate mai trist, poate mai experimentat dar cu siguranta INAINTE. Si… mai devreme sau mai tarziu, probabilistic, esti “sortit succesului” in aceeasi masura in care esti sortit si esecului, cu anumite variatii, in functie de acei factori amintiti de tine atat de clar si concis.
Dictoanele latinesti le-ai plasat atat de inspirat, incat mi-ai rechemat dorul pentru latina :)
Pentru tine, cu mult drag: "Homo doctus in se semper divitas habet" (Omul invatat are intotdeauna bogatiile cu el)
Noapte linistita si senina!
am citit jumatate,ma retrag si promit sa vin maine, nu pot da curs unui esec pe care-l prevad a nu fi:)
Multumesc mult pentru stradania de a parcurge continutul acestei postari, Paul :)
Nu-ti obosi ochii, mai ales de cel cu recenta interventie chirurgicala trebuie sa ai mare grija!
Chiar daca ti-as face rezumatul celeilalte jumatati necitite, ma gandesc ca ar putea fi prea subiectiv si incomplet...
Nu e nici o graba, eseul despre esec iti va astepta aici, cuminte si rabdator, impresiile ;)
O noapte senina, cu somn usor si lin!
Draga Pescarusule,mi-ai dat o tema de gandire cu articolul tau.
Daca m-ai fi intrebat in tinerete cum as fi reactionat in cazul unui esec,raspunsul meu ar fi fost:as fi picat in groapa esecului si nici vorba sa mai incerc. :(
Asa am ales sa traiesc multi ani din viata pana intro zi cand am descoperit ca se poate si altfel.Nu ma mai las doborata in cazul unui esec,mai incerc de cate ori e nevoie,nu neaparat pentru a avea succes.Incerc pana reusesc ceea ce mi-am propus si asta imi da putere.
Imi asum greselile si am invatat sa-mi cer iertare daca am gresit...
Te felicit pentru acest articol si-ti doresc succes in tot ceea ce faci!
Sa fii iubita.
Gabi.
Pescarusule,am frunzarit mai mult decat am citit postul tau.E lung , frumos dar necesita timp si ,tu stii si... ma intelegi.
Despre esec....Evident ca nu-mi place esecul.Motiv pentru care am pregatit orice actiune a mea, cu rabdare,perseverenta si munca. Orice esec poate fi considerat un pas inainte.Ok.Eu as vorbi despre esecul datorat noua si esecul datorat celor din jurul nostru. Sunt doua lucruri diferite.Voi exemplifica rapid:am participat la un concurs(visul meu era candva sa predau la un anumit colegiu).Eram pregatita si am si facut f bine dar,din 26 de candidati,pe un post am fost a doua cu nota 9.Cineva luase 9,50.Cineva anume luase 9,5. Am fost furata la drumul mare si , atat de tare m-a durut incat nici n-am avut putere sa ripostez. Scarbita si cu lacrimi in ochi m-am intors acasa...Mi-am jurat sa nu mai particip la asemenea concursuri, mi-am jurat sa nu mai las pe nimeni sa-si bata joc de cunostintele mele.Teza de 9,5 era de fapt de 7 dar ce mai conta? A fost un esec din care au avut de castigat elevii scolii generale la care predau azi.Papa o zi buna!
Gabi draga, ma framanta de ceva timp aceasta tema si cand ideile s-au mai sedimentat, m-am mobilizat sa le dau curs.
Pregatirea psihologica si mentalitatea de abordare joaca un rol extrem de important cand ne loveste esecul, in felul lui rece si impasibil.
In anii tineretii, cand inca ne dezvoltam personalitatea si caracterul, e firesc sa avem ezitari, sa fim mai nesiguri si mai derutati, cautandu-ne carari conturate clar.
Devenind constienti de aceste aspecte, prin vointa, autoeducare si staruinta, ne schimbam viziunea, suntem mai toleranti si mai hotarati sa ne luam cu esecul la tranta, pana il anihilam si-i dam diploma de succes.
Ma bucur ca descopar in tine o inteleapta si o perseverenta luptatoare :)
E minunat sa stim oricand sa ne asumam greselile si daca este nevoie, sa putem schimba in bine lucrurile.
Iti multumesc mult pentru urari si incurajari, promit sa ma straduiesc.
Sa te bucuri si tu de reusita, impliniri frumoase si momente perfecte!
Draga Elite, cum sa nu inteleg si cum sa nu admir intensitatea cu care traiesti!
Oricum ai surprins esenta postarii, ai cules ideile pe care am ales sa le dezvolt si mai ales, mi-ai oferit cu detalii atat de binevenite un exemplu personal de viata si o lectie pentru noi toti.
Esecul acela nu a fost decat ratarea acelui colegiu de a te avea ca dascal eminent, ai fost tinta manipularilor murdare din culisele acelui concurs, insa victoria si castigul au fost intregi ale tale, prin rasplata oferita de afectiunea, consideratia si rezultatele excelente ale elevilor tai.
Cineva acolo Sus a vrut sa-ti fie bine, alegand pentru tine :)
Si apoi stii prea bine, cand se inchide o usa, cu siguranta se deschide o fereastra, Q.E.D. ;)
Te felicit si te imbratisez cu emotie, pentru ca ai stiut sa ramai bună şi dreaptă, pentru că in tine trăieşte un om curat, cinstit şi puternic, in stare de orice minune şi ales de Dumnezeu.
Ajută-te singură si atunci intreg mecanismul succesului va lucra pentru tine!
Dar pana atunci, bucura-te de aceasta zi speciala din familia ta!
Dihotomia SUCCES - EŞEC se depăşeşte uşor atunci când sunt mai multe şi devin SUCCESURI - EŞECURI. :) Pentru că atunci când eşecurile se acumulează, clasa politică nu ne oferă decât "succesuri" în gura vârfurilor de partid şi stat.
Bine spus, Bibliotecaru! :)
De emotie probabil, unii nu nimeresc forma corecta de plural, rastignind lingvistic, cu nepasare, "succesele" care le sunt tot mai straine.
Si astfel, exista riscul sa se piarda sensul adevarat si unic, iar "succesurile" sa devina niste "esecuri" publice si rusinoase.
Superb materialul tau...Imaginile sunt minunate.Nu stiu unde ai gasit aceste poze insa nu pot decât sa-ti spun că te pricepi...In general, oamenii nu prea accepta esecul...Succesul da, pentru că de cele mai multe ori ne face să ne simţim importanţi.De fapt, prin succes, nu facem decât să arătăm lumii cât de mari şi tari suntem.Acesta este ego-ul.Pe de altă parte, eşecul este foarte puţin acceptat.O fiinţă egotică nu va accepta aşa de uşor eşecul.Nici nu poate concepe eşecul ca pe o binecuvântare....Mesajul tău este profund şi extraordinar.Felicitări!:)O seară minunată suflet iubit.:)
Cristi, ma bucur mult ca ai parcurs "dizertatia" despre esec si implicatiile sale si ca-i apreciezi continutul.
Pozele le-am extras din sertarasul meu cu imagini care exprima stari si atitudini, pentru ca ideile grave presarate ici-colo, sa fie colorate cu un zambet daruit de voi :)
Ai dreptate, succesul e preferat de multi, pentru ca le gadila si le intretine orgoliul, cand de fapt reusita ar trebui sa fie privita, in primul rand, ca dar divin si mai putin ca merit personal.
Nimeni nu este scutit de esecuri si de greseli, dar invingerea si depasirea lor este o proba a tariei de caracter, a credintei si a increderii nezdruncinate in bine.
Iti multumesc pentru impresiile lasate, dorindu-ti o seara luminata de ganduri bune si de spiritul viu al primaverii! :)
Păi atunci când o dau în bară, doar eu sunt vinovată, aşa că o iau de la capăt.
Ştii cum erau exerciţiile acelea din Gheba, Pescăruşule, luuungi şi dacă nu erai atent greşeai.
Ei, ce se putea face?
S-o iei de la capăt sau să încerci să vezi altfel problema!:)))
Starsgates draga, iti multumesc mult de vizita :)
Eu mai devreme n-am reusit sa comentez la tine, mi s-a blocat ecranul, fara sa-mi arate ultima ta postare.
In orice caz, ma bucur ca ai ales Vivaldi, am aflat ca artistul s-a nascut intr-o zi de 4 Martie!
Ei, da, imi amintesc ca exercitiile de algebra din Gheba erau lungi si intortocheate, trebuia mare atentie la ordinea de rezolvare a succesiunii parantezelor ;)
Ce te faci cand nu mai poti s-o iei de la inceput, daca ocazia pierduta si nefructificata, nu se mai intoarce?
Sunt sigura ca ai si in acest caz solutii de iesire din impas, dupa teoria "nimic nu se pierde, totul se transforma" :)
O noapte senina, linistita si "buna ca un sfetnic"!
Pescarusule drag, tu vezi cat este oraaaa, cum naiba sa mai citesc cealalta jumatate:))))))))).
Ce sa fac,am citit comentariile voastre uitand ca...in fine,revin maine,vise placute tuturor(promit sa nu mai trag muzica noaptea:) )
Paul draga, vad ca esti tare indisciplinat :)
Sper sa nu ajungi sa faci din noapte, zi si din zi, noapte!
Incepe sa-mi para rau ca nu ti-am facut un rezumat al rezumatului, asa cum imi propusesem acum 2 zile, ca pentru elevii comozi si obositi...
Dar daca tu preferi sa intrii in prelungiri, inseamna ca scorul final al meciului succes-esec, se va incheia de aceasta data cu victorie clara pentru gazde :)
Ramane de vazut cat de tare te-a inspirat muzica trasa azi-noapte ;)
O zi cat mai suportabila, fara cod portocaliu!
Bun raspuns,m-ai amuzat copios:)))))
Cat despre codul portacaliu la noi Doamne multam, a plouat putin si acum soarele rade, vantul ce-si mai face de cap:)
Ok, Paul, sa revenim la subiect...
Cum stai cu jumatatea, ai izbandit-o de parcurs? :)
Ma bucur ca ai avut privilegiul sa vezi soarele razand astazi, pe aici nu s-a intamplat, incepem sa-i cam uitam chipul :(
Astept sa-mi spui c-ai mai numarat un succes, prin rabdarea si concentrarea asupra "esecului" ;)
Trimiteți un comentariu