joi, 15 ianuarie 2009

LA MULTI ANI, Sarmane Dionis!


"Dionis îşi închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică şi palidă ca faţa unei virgine murinde. E miază-noapte. Pustiul tace, aerul e mort şi numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mâinile unite, care cânta o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare..."

Astazi, la implinirea a 159 de ani de la nasterea Poetului Mihai Eminescu, ar trebui sa parcurgem randurile pline de profund adevar ale lui Mircea Eliade, scrise la Paris, exact acum 60 de ani in urma, sa reflectam si sa-i aprindem o flacara vie in sufletul nostru.

Mircea Eliade despre Eminescu

Dupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerator, neamului intreg, iar nu numai paturei culte. Nu stiu daca s-a facut vreodata socoteala exemplarelor tiparite din Poeziile lui Eminescu. Dar in mai putin de o jumatate de veac, poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editii, de la modestele tiparituri populare pana la admirabila editie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazi, dupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar asa cum le vedeti, in haina sfioasa a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai putin semnificativa, daca n-ar fi luat si el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. Il iubim cu toti pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scriem de la Odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi.

El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman.

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.

Intreg Universul nostru il avem in aceste cateva zeci de pagini pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii, peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a mai ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.


MIRCEA ELIADE

Paris, Septembrie 1949


Va invit cu multa caldura sa vizitati link-ul spre un material interesant dedicat lui Eminescu, la resedinta Bibliotecarului.

Eminescu ne daruieste o lectie de viata si visare. Ea ar trebui sa devina o arsura pe memorie, un semn si o stare de cautare si speranta, care sa ne marcheze definitiv si sa nu ne paraseasca niciodata.

8 comentarii:

starsgates spunea...

Dacă grijile vieţii ne tot lovesc sigur uităm de el iar cei mici care ar trebui să viseze sunt prea cu ,,picioarele pe pământ,, să mai citească Eminescu.

pescarusul argintiu spunea...

Sa le oferim exemplul nostru celor tineri, in acest caz, draga Starsgates, daca realitatea vietii pe care o traim este prea ancorata in material si in lupta directa pentru supravietuire, dezvaluindu-le bogatia tezaurului eminescian prin lectura pe viu a versurilor semnate de Luceafarul poeziei romanesti sau a franturilor prozei sale atat de aparte.
Sa ne propunem in mod constient reactivarea prezentei eminesciene in momentele spirituale ale vietilor noastre, ne vom simti mai impliniti si mai bogati afectiv, cu siguranta.

Bibliotecaru spunea...

Privesc în jurul meu şi văd cât de puţin interes mai trezeşte Eminescu pe la televiziuni... ne-am împuţinat prin interioarele noastre de popor.

Paul spunea...

Multumesc,pentru putiinta de a-mi reaminti de marele poet ale carui versuri mi-au scaldat sufletul in anii tineretii. Versurile lui, le purtam printre ramurile inflorite ale copacilor,cand iubeam nevinovat o fiinta gingasa si surazatoare.
Eii!! dar ce fac?am uitat cumva ca iubesc si astazi?
Multumim drag Pescarus!

pescarusul argintiu spunea...

Este o cruda si trista realitate constatarea exprimate de tine, Bibliotecaru, o evidenta tot mai apasatoare, de la un an la altul. Eminescu se pare ca nu aduce cresteri de rating pentru televiziuni ca interesul publicului larg pentru un subiect comun de intriga politica sau sociala.
Grea misiunea culturii si a educatiei sa populeze interioarele in formare ale tinerei generatii si sa le mentina la un standard satisfacator pe ale celorlati fii de romani!

pescarusul argintiu spunea...

Paul, conditia noastra de muritori primeste o innobilare binecuvantata prin atingerea spirituala de harul eminescian.
Am savurat astazi o infuzie de creatie semnata de Poetul inimilor noastre si marturisesc ca ma simt revigorata, atinsa de emotia seninului sufletesc.
Ma bucur daca ti-am reinviat prin evocarea geniului lui Eminescu amintiri dragi ale tineretii :)
Este minunat ca gazduiesti in sufletul tau miracolul iubirii!
Iata ce catren simplu si cuceritor scria Eminescu in 1869:
"Tu eşti aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te mişti, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt."

Anonim spunea...

La Multi Ani. Misterul lumii eminesciene va ramane inca multa vreme nedescoperit. Integru.
O zi minunata iti doresc

pescarusul argintiu spunea...

James, ar trebui ca mereu sa fie prezenta in inimile noastre sarbatoarea luminii eminesciene.
Cred ca ai spus un mare adevar. Misterul presarat de geniul eminescian va lucra mereu la cladirea catedralei interioare a sufletelor noastre, daca vom dori si ne vom stradui sa rezonam in ritmuri de Luceafar.
O zi luminata de inaltul spirit eminescian!