vineri, 16 ianuarie 2009

Grigore VIERU - ultimele clipe?

O stire cutremuratoare a cazut ca un trasnet: poetul basarabean Grigore VIERU a suferit un grav accident de circulatie ieri noapte in Republica Moldova, pe drumul de intoarcere de la Cahul, oras unde cu putin timp in urma cinstise memoria marelui nostru EMINESCU.

Medicii de la Spitalul de Urgenta din Chisinau sunt rezervati asupra evolutiei starii sale de sanatate, dar sansele estimate de supravietuire sunt minime.
Dumnezeu sa-i ocroteasca suferinta si ingerii de lumina pe aripi eminesciene sa-i tina flacara vietii aprinsa!


Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...
(Grigore Vieru)

La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.

Am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.

Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!


("Eminescu" - Grigore Vieru)

"Nu sunt decât o lacrimă de-a lui Eminescu. Eu nu am chemare pentru poezia publicistică, dar pe baricade nu poţi urca cu poezia curat lirică. A trebuit să sacrific poezia lirică spre care am înclinaţie şi să mă dedic poeziei publicistice. Pot afirma că unii români din Basarabia sunt mai români decât unii români de aici care îşi bat joc de Eminescu şi de istorie", a declarat Grigore Vieru la lansarea cartii sale "Taina care ma apara" de la Iasi, din 9 Decembrie 2008.

UPDATE. Duminica 18 Ianuarie, la ora 1.30 A.M., poetul Grigore VIERU a pasit in nemurire. Pe 14 Februarie ar fi implinit 74 de ani. Dumnezeu l-a inaltat pe o stea, pentru a se regasi si a-l putea imbratisa pe EMINESCU.

Fie-i tarana usoara si sufletul incarcat de lumina, eliberat de poveri!

18 comentarii:

paul spunea...

Cate surprize ofera viata, Doamne tine-l in viata,ar fi mare pierdere!

Corina spunea...

Sper sa fie bine, desi din stire reiese ca marele poet e destul de grav.. L-am cunoscut, e o persoana cu totul remarcabila. Iar poeziile lui sunt superbe. Pacat sa pierdem asemenea oameni, dar e si mai mare pacat ca ne amintim de ei doar cand trec prin tragedii de acest gen sau cand nu mai sunt...
Draga Pescurusule, imi pare rau ca nu am apucat nici sa ne mai vedem, nici sa vorbim mai mult in utlima perioada.

Iti doresc numai bine si un week-end minunat!

pescarusul argintiu spunea...

Paul, ai dreptate, viata ne ofera de multe ori surprize, si uneori, nu din cele mai placute.
Starea poetului este in continuare critica, familia a considerat deplasarea sa la Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti, ca fiind un risc prea mare in acest moment pentru firul extrem de fragil al vietii sale.
Sa ne rugam bunului Dumnezeu pentru viata si sanatatea sa, sa nu-i fie curmate atat de brusc si nedrept!
Ce mare iubitor de limba romana si de neam romanesc avem printre noi, sa realizam cat nu este inca prea tarziu, ca suntem contemporani cu un mare OM, un mare POET si un ROMAN desavarsit!

"Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra -
Pentru limba noastra.

Dumnezeu prima oara
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste tara
Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea ninsori se cern din spatii
Pentru ea puternici sunt Carpatii
Pentru ea e calda vatra poamei -
Pentru limba mamei.

Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii -
Pentru limba tarii."

(Grigore Vieru - "Pentru ea")

starsgates spunea...

Să-l ocrotească Dumnezeu şi să-l ajute.

pescarusul argintiu spunea...

Corina, viata poetului ce canta atat de duios si de tulburator romanitatea noastra de dincolo Prut, trece printr-o mare rascruce, se zbate cu forte stinse sa scape din aceasta lovitura crunta de destin.
Parcurgandu-i biografia am luat cunostinta de multe aspecte impresionante ale zbuciumatei sale existente.
A fost un privilegiu si o mare bucurie ca l-ai cunoscut in mod direct, aura sa luminoasa a binecuvantat prezenta ta. Acum sufletul celor care l-au apreciat, stimat si iubit sangereaza, nu putem decat sa asteptam in liniste, rugandu-ne sa-i fie mai bine...
Versurile sale, intreaga sa creatie pot cladi o catedrala de simtiri, pana la cer.
In fiecare cuvant al sau se ascunde o metafora inchinata spiritului romanesc. Iata doar un exemplu graitor:

"A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a făramiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vantul cel răcoros
Fără harnicele tale maini.
Căutandu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărani.
Ca un pom doborat
Însuşi graiul
Parcă se aude căzand.
Doamne, atat de singur,
Atat de singur
N-am fost nicicand!"

Sunt sigura ca vom reusi sa ne facem timp pentru a ne revedea si de a comunica mai mult, perioadele incarcate se vor mai elibera la un moment dat si ritmurile lor vor intra in normalitate.
Iti doresc si eu cu drag, sa parcurgi senina un week-end linistit, dedicat odihnei, refacerii energiilor si regasirii sufletesti!

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates, multumesc pentru gandurile tale bune si ma alatur spiritului lor, rugand ingerii de lumina de pe steaua marelui Eminescu sa-i intareasca firul atat de subtire al vietii, sa-i aline aceste momente de suferinta si singuratate in lupta cu moartea!
Sa-i purtam in suflet versurile si sa-i daruim dragostea noastra de viata, asa cum el insusi o invoca in mod vizionar:

"Ah, tot mai liniştit mi-e verbul
Şi dragostea şi-a mea viaţă.
Ca floarea pomului pe apă
Îmi curge somnul lin pe faţă.
Arată-mi-se-n vis un cantec,
Îl cat cum cantă numai dorul:
„Ia-mi lacrima, dar ochii lasă-mi,
Ia apa, dar să-mi laşi izvorul“.
„Eşti trist, te pregăteşti de iarnă?“
Iubita parcă mă întreabă,
Iar eu, senin, răspundu-i parcă:
„Mă pregătesc de flori şi iarbă“.

Un week-end linistit, cu pace sufleteasca!

ioan bistriteanul spunea...

E o noua lacrima scursa pentru hrana pamintului Tarii. Sper ca a fost un accident, nu o facatura de genul celor cu care ne-am obisnuit. Oricum sentimentul pe care-l am e exprimat in Doina lui Eminescu.

Laura spunea...

Mi-a placut mult citatul cu copii... cred ca vom crea atata timp cat vom exista. Creatia e parte din esenta noastra. Sper din suflet ca Domnul Vieru sa mai aiba sanse multe de a scrie poezii asa frumoase...

Horia spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa ne faca pe noi vrednici de a-i duce lupta pentru limba romana si pentru unire mai departe!

pescarusul argintiu spunea...

Trista veste a trecerii in nefiinta a poetului Grigore Vieru ne copleseste. Dumnezeu l-a chemat la El pe o stea, poate tocmai pentru a-l proteja de oameni si pentru a se regasi cu Eminescu.
Multumesc pentru aceste cuvinte, Ioan Bistriteanul, ele sunt dovada vie ca marele Vieru este atat de bogat in prieteni adevarati.
Iata ce scria poetul in "Biblioteca de roua":

"Frate,
am văzut ţări bogate
în care-aş fi rămas
la fel de sărac.
Frate,
e plină lumea de punţi
pe care trebuie să le treci
înfrăţindu-te cu dracul.
Frate,
eu pot muri oricând,
dar nu şi oriunde.
Eu nu pot muri
decât cu chipul răsfrânt
„în acest geniu al ierbii
care e roua“.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-i lumineze drumul catre stele!

pescarusul argintiu spunea...

Laura, deja stim ca Grigore Vieru a facut pasul spre marele abis, in cursul acestei dimineti si ca sufletul sau arzand ca o vapaie de dragoste pentru neamul romanesc este pulbere de stele.
Pasajul acela despre copii este inaltator si incarcat de semnificatii tulburatoare, destainuindu-ne cat de mult pretuia poetul miracolul vietii.
Iata poezia "Puisorii", scrisa in aceeasi maniera calda, duioasa si cuceritoare, adresata celor ce n-au uitat sa mai fie copii:

"-Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare ?
-Ne’nvelim cu ale mamei
Calde aripioare.

-Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţa cerne?
-Ne-velim atunci cu frunza
Ramurii materne.

-Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
-Cum să nu mai vină mama ?
-Cum să cadă frunza ?"

O lumanare aprinsa, o adanca reverenta si o lacrima fierbinte pentru Poetul de peste Prut!

pescarusul argintiu spunea...

Horia, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, sa-i ocroteasca ingerii de lumina nemurirea!
Ma alatur gandului tau bun si indemnului tau nobil, lasand sfintia versurilor sale sa-i murmure bland crezul vietii:

"Sa mergi frumos"

(Fiilor mei Calin si Teodor)
"Fiule, sa nu
Calci de sus,
Sa nu incovoi spinarea.
Sa mergi frumos si demn
Si nezgomotos
Ca pe obraz
Lacrima celui care a invins."
* * *
In memoria Doinei
si a lui Ion Aldea Teodorovici
"Pe sangele nostru,
Pe sangele nostru
De soare vazut
Curg florile
Alfabetului latin.
Curajul de-a trai,
Curajul de-a muri
Iata cele doua aripi
Care pot
In ceruri sa te ridice."

Fie-i tarana usoara si sufletul usurat de poveri!

jamescrissilv.ro spunea...

Dumnezeu sa-l ierte.
A mai cazut o stea...
o zi de suflet iti doresc

IlluzoricDream spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace... inca un luceafar...pleaca printre nori...

Manole spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca!

pescarusul argintiu spunea...

James, poate ca Dumnezeu ne-a pedepsit si a facut sa mai cada o stea, cum atat de bine ai spus tu...
Oare cate stele mai trebuie sa cada pentru a invata sa apreciem ce merita apreciat cu adevarat?
Este impresionant ce gandea si scria vizionar poetul...
"O spun să mă audă şi plin de floare pomul: "Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul".
Am descoperit cu emotie un pasaj ce ne furnica adancurile, ca poata pecetea simplitatii geniului sau:

"Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc
Cum te blestema unii, vreau sa zic,
La fel cum lumina parasc.

Dar ce-ai face tu si cum ai trai
De-ai avea mama si-ar muri,
Ce-ai face tu si cum ar fi
De-ai avea copii si-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viata traiesc.
Nu frica, nu teama
Mila de tine mi-i,
Ca n-ai avut niciodata mama,
Ca n-ai avut niciodata copii."

(Grigore Vieru - "Litanii pentru orga" - fragment)

pescarusul argintiu spunea...

Illuzoric Dream, cat de frumos si de adevarat l-ai numit pe dragul si admirabilul nostru poet: "inca un Luceafar ce pleaca printre nori"!
Ziua de maine, 20 Ianuarie va fi zi de doliu national in Republica Moldova, dar aici la noi, dincoace de Prut, va fi doar pustiu de durere nemangaiata si vartejuri amare de lacrimi...
Sa mai ascultam ce murmura poetul cu inima arzand ca o flacara pentru neamul romanesc:

"Trista dimineata
De Duminica mare.
Imi izvoraste pe fata
Steaua cea de sare.
Privesc cu durere la
Verzile sabioare
De porumb din gradina ta,
Mama, care
Nu te mai pot apara.
Intregul nu mai e intreg.
Strig:
Sunt cel mai fara de noroc!
Desi inteleg, inteleg
Ca toti suntem un lemn
De foc."

(Grigore Vieru - "Litanii pentru orga" - fragment)

Sa ne rugam cu evlavie pentru sufletul sau si sa-l pastram arzand ca o torta in inima noastra!

pescarusul argintiu spunea...

Manole, repet si eu impreuna cu tine, aceeasi ruga catre Cer si-i soptesc cu adanca tristete versurile sunand ca un vibrant testament literar:
"Te-ai scufundat
In vesnicie,
In apele ei,
Ca-n aerul de sus
Mirozna florilor de tei,
Ca iarba toamnei
In pamant,
Ca taina tremuranda-n
Tacerea unui cant;
Ca ochiul pasarii
In somn,
Tu care parca spui:
Lasati-ma putin
Sa dorm.
Ca cel’lalt gand al meu.
* * *
Lipsesti dintre lumine,
Dar nu lipsesti din mine.
Lipsesti de la fereastra,
Dar nu din limba noastra.
Lipsesti din blanda seara,
Dar nu lipsesti din tara.
Plecata esti in moarte
Ci-aproape, nu departe."

(Grigore Vieru - "Litanii pentru orga" - fragment)