joi, 11 decembrie 2008

Ne mai intereseaza ceva, cu adevarat ?

Daca am incerca sa ne trasam planuri de viitor, lasand la o parte tot alaiul de restante, griji, neimpliniri, esecuri, framantari si probleme urgente legate de microcosmosul in care gravitam, ar trebui sa putem spune cam asa, cu seninatate, sinceritate si implicare:

Ne interesează tot ce e valoros şi autentic românesc, tot ce a rămas intact sub vremuri, tot ce poartă pecetea de calitate a tradiţiei.

Ne interesează tot ce ne îmbogăţeşte spiritual într-un moment în care doar bogăţia materială pare a avea preţ.

Ne interesează tot ce are România de oferit Europei şi lumii întregi.

Ne interesează tot ce ne face să mergem înainte.

Ne interesează tot ce ne ajută să aflăm cine suntem.

Ne interesează toate ideile generoase şi toate faptele remarcabile.

Ne interesează suferinţa oamenilor.

Ne interesează tot ce ne face viaţa mai frumoasă.

Ne interesează banii curaţi şi faima meritată.

Ne interesează sănătatea oamenilor.

Ne interesează natura curată.

Ne interesează mai cu seamă tot ce românii au şi nu ştiu că e al lor. Pentru că avem ce le spune.


Nu-i asa ca ar fi frumos sa gandim asa ? Dupa care sa fim in stare sa actionam eficient si solidar in fiecare din aceste sensuri ?

Altfel ar fi pacat sa se mai intample ce spunea acum un timp, poetul:

"Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt."

(Adrian Paunescu - "Tarziu")

Mai degraba sa putem murmura mereu privind spre Lumina:

"Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceaţa colinzilor
De sănătatea părinţilor.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu lumina minunilor
În amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
De echilibrul atomului.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu putinţa mătuşilor
Contra venirii cenuşilor,
Mă rog cu blândeţea din flaute
Un happy end să ne caute.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu pecete de fulgere
Să ne ferim de distrugere,
Mă rog cu puterea cuvântului
De sănătatea pământului.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe."

(Adrian Paunescu - "Steaguri albe")

18 comentarii:

Laura spunea...

Cred ca ne mai intereseaza ceva, ceva ne mentine in viata, ca daca nu, am fi niste zombi care mor incet dinspre interior spre exterior. Refuz sa cred ca suntem in asemenea hal de decadere. Ce ne intereseaza? Cred ca depinde de fiecare si nu pe toata lumea intereseaza ceva, dar mai exista visatori :)

eli spunea...

am folosit cateva parti din articolul tau pentru un post in scopuri caritabile pe blogul meu. sper sa nu te deranjeze acest lucru. daca vrei, il modific, dar sunt in pana de timp si aveam nevoie de ceva cu adevarat bun care sa atraga, pentru publicitate. sper sa intelegi...

Anonim spunea...

foarte frumos! ar trebui sa ne intereseze multe lucruri, aparent simple, dar atat de importante: bunatatea, bucuria, ajutorul dat celor din jur, iubirea si bunavointa.

pescarusul argintiu spunea...

Laura, asa este, trebuie sa ne intereseze acele lucruri care ne alcatuiesc esenta ca identitati spirituale distincte, dar si aspectele comune din care ne tragem seva ca popor cu personalitate colectiva.
Observ ca incepem sa ne trezim la viata, ca mazga indiferentei si nepasarii nu s-a generalizat, vine din urma proaspatul val al generatiilor tinere.
Sa fim visatori, dar sa ne pastram capul pe umeri si picioarele pe pamant, daca e posibil! :)

pescarusul argintiu spunea...

Shell seeker, iti multumesc pentru vizita si apreciez initiativa ta de a prelua de aici cateva "pasaje" alcatuite din ganduri si fotografii, pentru a da mai multa expresivitate mesajului de pe blogul tau! :)
Dar si mai mult apreciez sinceritatea si spiritul tau de "fair play" de a-mi aduce la cunostinta gestul tau.
Te mai astept cu drag pe aici si sa ne citim cu bine!

pescarusul argintiu spunea...

Alina, tocmai aceste valori ale sufletului si moralitatii trebuie sa le perpetuam prin modul nostru de gandire si actiune, sa le incurajam sa se dezvolte zi de zi, prin fapte.
Eu sunt optimista ca ele nu vor pieri, cand descopar cu multa multumire si bucurie ca exista destui tineri ca tine ce-si fac un mod de viata din hranirea lor prin eforturi concrete si neobosite.
Iti doresc sa cunosti toate fatetele frumoase ale vietii!

eli spunea...

multumesc foarte mult. nu ma asteptam nici pe departe la o reactie asa de draguta. da, spectacolul are loc in piatra. te-as invita cu cea mai mare placere dar presupun ca nu esti de aici...

si da, ne citim cu multa placere in continuare.

Cristian spunea...

Ne interesează...Off, daca ar fi asa de frumos precum cele scrise de tine in acest articol multe s-ar schimba.Cu toate acestea, progresul, ştiinţa continuă să evolueze.Fiecare dintre noi îşi aduce aportul la creşterea conştiinţei Pământului....Hugs from me!:)

Bibliotecaru spunea...

M-am întrebat deseori de ce omenirea nu-şi taie, cu lehamite, venele... s-ar revărsa sângele până ce marea ar deveni şi ea roşie, ca atunci când sunt măcelărite balenele. Practic trăim pentru viitorul urmaşilor, pentru că altceva nu se cere şi nu se obţine în mod fatal de la viaţă... Ciudat cum acest animal egoist, numit om, face atâta efort pentru a exista când existenţa în sine nu prea are cum fi o plăcere mai mare decât moartea.
Am ajuns să nu mai suport boala, moartea, suferinţa, prostia, răutatea, nemernicia, violenţa, iubirea, realitatea... În fiecare zi se sintetizează aceiaşi ştire, foarte rar un dezastru şi mai mare... şi atunci întreb eu, la fel ca nea Nae pe Miţa Baston, pentru ce? Pen' ce îţi trebuie?

NAE: Dă-mi sticluţa...
MIŢA: Aş!
NAE: Pentru ce să ţii asemenea lucruri ? pentru ce ?
MIŢA (vrând să izbucnească) : Pentru ce?... Îmi trebuie...
NAE: Pentru ce îţi trebuie?
MIŢA (izbucnind): Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae să-şi acopere ochii, dându-se repede înapoi) Pentru dumneatale, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale!...

Anonim spunea...

O ho, ho ... păi eu cum mă zbucium în multe, multe, uite ce rar apuc să trec prin grădiniţa dragă mie, sis :)
Ţi-am adus în dar, Nichita :
Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!
calde îmbrăţişări sis, pupici Marei,
Sibilla

Anonim spunea...

Ne intereseaza daca cei de langa noi sunt tot la fel, ne intereseaza daca sunt tot ai nostri. Impletirea intereselor economice cu cele sufletesti merg mana-n mana,despartirea lor atrage multe ne-ntelegeri. Vrem sa ne detasam de interactiunea dintre ele si ne dam seama ca nu putem. Se creaza o interdependenta incat uitam sa mai iubim,sa apreciem valoarea si maretia de a darui si primi dragoste.
Ca sa nu uit, "La Multi Ani"printesei tale Mara!
Dumnezeu sa-i dea sanatate,noroc si fericire!
Sa va bucurati de-aceasta zi,iar Dumnezeu sa trimita asupra casei voastre petale de flori presarate cu bunatate si mangaiere.
"La Multi Ani" Marei!

Laura spunea...

Eu cred ca generatia tanara ar putea schimba lucrurile, singura problema e sa ramana in tara.

pescarusul argintiu spunea...

@Shell Seeker,
Piatra Neamt este un oras aerisit, deosebit de frumos, cu un farmec aparte.
Nu locuiesc insa acolo, l-am vizitat cu ani in urma, in vremea studentiei.
Pe scena Teatrului Tineretului de acolo s-au lansat multi actori importanti, cu faima, ce joaca acum in Nationalul bucurestean si nu numai.
Sper ca demersul tau publicitar a impulsionat pe multi doritori sa vada spectacolul.
Iti doresc numai bine si mult spor in tot de faci! :)

pescarusul argintiu spunea...

Cristian, recunosc ca articolul este scris intr-o viziune usor idealista, dar e benefic sa ne stabilim stachete inalte de atins, pentru a nu fi usor dezamagiti.
Cat de frumos ai spus tu: "Fiecare dintre noi îşi aduce aportul la creşterea conştiinţei Pământului"! :)
Nu stiu daca fiecare din noi reuseste sa implineasca acest ideal, dar macar e bine sa incercam fiecare acest lucru.
Un inceput de saptamana plin de optimism si speranta!
Have a great week, too! :)

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, te invit la stari mai optimiste, uneori dezamagirea si mahnirea ce ne incearca, parca vrea sa ne copleseasca.
Dar sa nu uitam ca in aceasta perioada de post dinaintea sfintelor sarbatori de iarna, trebuie sa incercam sa fim mai buni, mai toleranti, mai intelegatori cu noi insine si cu cei din jurul nostru, mai intelepti.
Cu lumina credintei si a gandului bun trebuie sa speram cu indarjire ca raul va fi smuls sau limitat, triumfand valorile moralitatii si ale spiritului.
Iti doresc o saptamana plina de incredere si de liniste sufleteasca!

pescarusul argintiu spunea...

Draga Niko, iti multumesc mult pentru cuvintele tale sensibile si pline de intelesuri adanci.
Vorbele lui Nichita, geniale, magistrale!
Asa este, noua, de multe ori ajunge sa ne fie urat, traind in zbaterile zilnice de a nu fi manjiti de noroiul nepasarii, invidiei sau al urii, al lipsei de perspectiva.
De aceea sis, trebuie sa luptam sa ne intereseze tot ce e frumos si plin de esente, invatandu-i pe cei tineri, de langa noi, sa iubeasca aceste lucruri si valori nemuritoare.
Mi-au prins tare bine firele tale de ganduri, iar pe strengarita mea o voi bucura cu aceste daruri din partea ta! :)
Fii binecuvantata si iubita, viguroasa floricica de colt!

pescarusul argintiu spunea...

Paul, multumesc pentru tot ce ai scris si pentru gingasele urari de felicitare care m-au emotionat! :)
Sa ne dea Dumnezeu ocrotirea Sa si lumina gandului bun si intelept!
Toate darurile pe care le avem, vin de la El.
Sa avem parte de drum drept si lumina!

pescarusul argintiu spunea...

Laura, asa este.
Speranta noastra sta in forta si capacitatile generatiilor tinere, sa duca toate implinirile inainte si sa le sporeasca.
Sa plece din tara temporar, dar sa revina cu bagaj valoros de cunostinte si informatii, sa formeze elitele! :)