Am preluat aici raspunsul pe care l-am postat pe blogul Corinei Cretu, la articolul intitulat "Amintiri, amintiri", al carui parcurgere mi-a produs o emotionanta aducere aminte a timpurilor copilariei si adolescentei, comune celor din generatia anilor '70.
Asa este, Corina, acele vremuri au un farmec aparte, pentru ca au fost viata noastra, traita cu entuziasmul si candoarea copilaresc-adolescentina. Pentru ca apartinem aceleiasi generatii, probabil un an-doi in plus sau in minus, impartasesc intru totul crampeiele de amintiri evocate de tine si de Sorin Platon.
Mai pastrez si acum snururile de comandant de detasament (cel galben) si de loctiitor de comandant de unitate (cel albastru deschis), cred ca pe undeva mai am si cravata de pionier cu inelul de plastic transparent, probabil neinstrainate din reflexul conservarii amintirilor prin diverse obiecte-simbol si din pornirea involuntara de a le arata fetitei mele cand va creste mai mare si va putea intelege rostul unor insemne scolaresti.
Imi amintesc cu emotie nerabdarea cu care asteptam sa vina Duminica, ca sa privesc la pranz un nou episod de 10-15 minute cu Ciocanitoarea Woody si putin mai tarziu, noi peripetii din serialul "Linia maritima Onedin" sau seara de Luni pentru serialul englezesc Poldark.
Pe la 10 ani am vazut prima data "Toate panzele sus!" si "Mihail, caine de circ" sau "Fram, ursul polar" si "Pistruiatul".
Ulterior, am citit cu multa placere si cartile dupa care s-au facut aceste ecranizari.
Mai tarziu, prin clasa a X-a de liceu m-am grabit sa prind bilete la cinematograful Patria ca sa vad "Declaratie de dragoste" cu Teodora Mares si Adrian Paduraru, film continuat inspirat cu "Liceenii", considerat super productia acelor ani cenusii.
Mai stiu ca in clasele primare aveam abonament la revista "Cutezatorii" pe care o citeam pe nerasuflate sau in timpul anilor de liceu, la revista "Ramuri", editata de liceul unde invatam.
"Singur pe lume" de Hector Malot am citit-o prima data in clasa a V-a si apoi am dat-o cu imprumut celor apropiati, precizandu-le clar si raspicat sa aiba grija sa nu deterioreze in nici un chip cartea.
Ma bucur ca ai lansat aceasta provocare spre amintirea unor timpuri apuse, dar atat de vii in sufletele noastre.
Nu este cazul sa-ti umbreasca bucuria anumite pareri cu accente critice expuse in comentariul de mai sus, mereu in viata vom intalni oameni care vor cu incapatanare sa innoate impotriva curentului.
In viata trebuie sa ne facem timp pentru toate: pentru studiu, pentru prieteni, pentru politica, pentru amintiri, pentru tot ce ne implineste.
Facultatea de Cibernetica m-a invatat ca trebuie sa mentinem permanent un echilibru intre diferitele subsisteme cu care interactionam, reglat la nevoie prin mecanismele de feed-back :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Da, vremuri frumoase, cum am spus si pe blog. N-am inteles daca v-a fost returnata in stare buna cartea lui Hector Malot, "Singur pe lume". Ce frumoasa carte. Imi aduc aminte ca baiatul din carte avea o maimuta, parca Sufletel,nu-i asa? Dar si la Cibernetica era viata frumoasa..
"Singur pe lume" este intacta, ocupand si acum un loc de cinste in biblioteca din casa parintilor, alaturi de "Cuore - inima de copil" a lui Edmondo de Amicis, carti de referinta care mi-au incantat copilaria.
Da, Sufletel era sprintena maimutica care inveselea publicul strans ad-hoc in aer liber. Erau multe personaje dragute, printre care Capi si Zebrino, doi catelusi zburdalnici si foarte atasati de tanarul lor stapan.
La Cibernetica, intr-adevar era o atmosfera tinereasca si entuziasta, impletita cu aplecarea spre studiul temeinic si sustinut.
Ce frumoase erau sesiunile de comunicari stiintifice din Aula Academiei si mai ales ce placuta era rasplata premiantilor - participarea la masa festiva !
Da, acum mi-am amintit si de Capi si Zebrino, multumesc. Si eu m-am gandit zilele astea pe unde or fi cartile care ne-au incantat copilaria, cum spui asa frumos. Si amintirile de la Cibernetica sunt frumoase, de alt gen, mai ales pentru ca eram solidari si nu aveam griji.
Multumesc, iti doresc mult succes in tot ce faci
Iti multumesc pentru urarile calde pe care mi le-ai transmis.
Si eu iti doresc sincer sa izbandesti in toate zonele de actiune, cu aceeasi delicata distinctie, dar si cu spiritul bataios, de invingator !
Trimiteți un comentariu