Sa nu ratam un spectacol de exceptie - "Straini in noapte" cu Florin Piersic si Emilia Popescu

Zile de-a randul in drumul meu spre servici am privit cu interes afisul lipit pe un stalp in zona Universitate - Piata Rossetti, care descria cu litere de-o schioapa maretia acestui spectacol. Marturisesc ca de atunci ma gandesc tot mai imperativ sa-mi rezerv timp si sa-l vizionez, dat fiind ca toate cronicile il zugravesc cu aprecieri extrem de favorabile.
Cei doi minunati actori al teatrului si filmului romanesc l-au transformat intr-un regal artistic de neuitat.
“Străini în noapte” este o comedie romantică cu răsturnări de situaţie, despre seducţie, minciună şi timp, despre situaţia bărbatului aflat la vârsta mijlocie şi despre puterea femeii de a aborda în fiinţa ei orice rol.
Dar sa trecem in revista coordonatele artistice ale acestui "modern theatre show":

"Straini in noapte"
tip: comedie romantica
decor: Puiu Antemir
costume: Irina Schrotter
muzica: Ionut Stefanescu
actori: Emilia Popescu, Florin Piersic
regizor: Radu Beligan

Iata si actiunea piesei pe scurt:
Pierre este casatorit si tatal unui adolescent. A ramas singur in Paris si munceste, in timp ce sotia si fiul sau sunt plecati in vacanta. Juliette este o blonda tanara, frumoasa si enigmatica. Il intalneste pe Pierre intr-un bar si-i accepta invitatia de a mai bea un pahar la el acasa. Seara abia incepe... Cum va evolua relatia dintre ei? Cine este ea cu adevarat? Cine este el?
Mi-a retinut atentia un comentariu scris de o ziarista suceveana in urma vizionarii spectacolului, din care asez aici cateva spicuiri.
"Întreaga istorie a cuceririi masculine, a războiului dintre sexe, dintre amestecul de şiretenie şi inteligenţa feminină, respectiv masculinul dominator se află în acest joc, într-un duel verbal şi gestual captivant! Probabil că Freud ar contempla de departe şi ar lua notiţe meticulos, dacă ar mai trăi, din materialul psihologic pus la dispoziţie cu umor, de cei doi. Replicile sunt savuroase iar Florin Piersic este atât de convingător în rolul de amant bătran, că te gandeşti că de fapt, lumea noastră-i plină de irinei columbeni ce dau iama-n ograda cu monici. Întorsăturile de situaţie survin trepat, şi sunt multe, multe. Pe parcurs descoperi că fătuca proastă nu-i proastă deloc, ba dimpotrivă, ea joacă un rol ascuns în alt rol. Iar el, cuceritorul devine un biet mascul jigărit, amărat, jucat pe degete de frumoasa din noaptea străină şi adormită. Da, ea doarme la el, acolo în casa lui frumoasă de director de vînzări (de fapt este doar adjunct, dar virilitatea şi orgoliul îi dau ghes să se dea mai mare decat este). Si se întamplă… Nu spun ce, pentru că surpriza trebuie să existe mai ales într-o poveste de sex şi şarm. Fiecare replică este o perlă, fiecare gest al lui Piersic vorbeşte mai mult decat o mie de cuvinte. Vrea să-i facă felul fetei-ăleia şi asta răzbate din fiecare mişcare, din ciocnitul paharelor, din zambet, respiraţie, privire. Finalul este cu totul şi cu totul neaşteptat şi dacă Freud, din nou, ar fi exploatat pînă aici substratul sexual din relaţia bărbat-femeie, în final ar găsi filonul patern al persoanjului Florin Piersic, învins, emoţionat şi cucerit definitiv. Nu doar de inteligenţa fetei, dar şi de trecutul ei, la care a subscris şi el, cândva. Acţiunea este un fel de păpuşă matroşka într-o altă păpuşă, Emilia Popescu îl minte la modul sublim – ba zice că este prostituată, ba-i ziaristă, ba este un detectiv plătit de neveste geloase. El, şmecherul care face paradă de galanterii la început, "pune botul", de fiecare dată, la modul adorabil. Iar la final, în miezul păpuşii, primesti ca o măciucă în moalele capului, cum se dezvăluie EA, în identitatea-i nemistificată şi neprelucrată. Ea, frumoasa femeie care îi aminteşte lui de un trecut prea îndepărtat. Dacă pe parcurs lacrimile îţi curg în hohote de ras, la final plangi din cu totul alt motiv. La final Florin Piersic este înduioşător şi lacrimile lui fraternizează cu ale tale mult timp. Şi pe toată perioada aplauzelor, prelungi, zgomotoase, multiple, şi cand ajungi afară, în stradă, si te simţi pătruns de atmosfera din sală. Adică plin pe dinăuntru dar extrem de străin în noapte."

Strangers in The Night - Frank Sinatra

Avem sansa sa culegem la cald propriile noastre impresii daca vom fi la momentul potrivit in sala, langa vibratia si emotia actorilor.
Si nu mai este mult timp pana cand va bate gongul de incepere...
Maine, Luni - 18 Februarie 2008 piesa se va juca de la ora 19.00 pe scena Operei Nationale din Bucuresti, pentru a se relua la o distanta de o saptamana, adica pe 25 Februarie 2008, in acelasi loc emblematic pentru viata artistica de calitate a capitalei.

Casablanca - Humphrey Bogart