"Veniti de luati Lumina !" Sfant Paste Fericit asupra noastra !

Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, simbolizează renaşterea, reaprinderea luminii speranţei acolo unde norii grei ai dezamăgirii întunecă văzduhul vieţii. Este sărbătoarea în care creştinul îşi deschide sufletul spre a primi căldura dragostei divine.

Învierea Domnului reuneşte creştinii într-o uriaşă biserică vie, de aceea este considerată o sărbătoare a comuniunii.

În noaptea de Paşte, peste lume se aude chemarea „Veniţi de luaţi Lumină!“, fiind adresată credincioşilor pentru a primi lumina cerească, lumina din Lumina lui Dumnezeu, fără de care omul trăieşte în întuneric. Sfântul Apostol Ioan spune: „El este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume“.

Alături de cei dragi, credincioşii rostesc cu evlavie „Hristos a Înviat! – Adevărat a Înviat“, mărturisind Învierea Domnului. Paştele este un prilej de a reuni familiile, prilej de iertare, momentul în care trebuie să demonstrăm aproapelui iubirea pe care şi Hristos ne-a arătat-o în momentul Răstignirii.

În această noapte, în care între Împărăţia lui Dumnezeu şi lume se va deschide poarta prin care Hristos va ieşi cu slavă spre a aduce tuturor bucuria Învierii Sale, privind spre cer, purtând între palme lumânări aprinse, creştinii se vor face părtaşii miracolului reînnoirii. Învierea Domnului este praznicul vieţii, pentru că înseamnă biruinţa vieţii asupra morţii, dă sens vieţii pământeşti, cât şi celei veşnice.

Pogorârea Luminii

Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre, este aceea a arătării Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.

În Sâmbăta Mare, deasupra Sfântului Mormânt din Ierusalim coboară din Cer un fel de foc. Miracolul se petrece, invariabil, de două milenii, în fiecare an şi durează numai două minute, după care focul celest se transformă în foc obişnuit.
Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva clipe un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.

Procesiunea este măreaţă. Patriarhul, cu tot sinodul, arhimandriţii, stareţii mănăstirilor din Palestina, monahi şi fraţi, toată Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, stau înşiruiţi pe două rânduri într-o ordine desăvârşită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Întreg văzduhul este numai sunet şi cântare. Procesiunea se face fără lumânări şi în toată biserica nu se află nicio candelă sau lumânare aprinsă.

Semnificaţia buchetului de lumânări

Toţi ţin în mâini buchetele de lumânări, câte treizeci şi trei, după numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului, şi, cu privirile aţintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată aşteptare. Procesiunea slujitorilor înconjură de trei ori Sfântul Mormânt şi cele două capete ale şirului se ajung înfăşurându-l ca o uriaşă panglică vie.

Mormântul Domnului este pecetluit de cu seară: „Lumina era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o“. După a treia înconjurare se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte aşezată acolo), şi care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde, şi iese cu ea afară la mulţime... Un strigăt de uimire cutremură toată biserica şi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul.

Minunea s-a mai petrecut o dată. Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc.

Sărbătoarea biruinţei

Paştele este sărbătoarea luminii, a biruinţei, a bucuriei şi totodată inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice. Aşa cum pe Muntele Tabor, Domnul şi-a arătat o clipă ucenicilor slava Sa, tot aşa şi acum, la Sfântul Mormânt prin Sfânta Lumină, Hristos Cel înviat străluceşte o rază a slavei Sale peste credincioşii adunaţi la ospăţul cel de taină al Învierii Sale.

Sfântul Apostol Pavel ne spune: ,,să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii“. Sfântul Evanghelist Matei ne îndeamnă să facem fapte bune, arătând că suntem fiii Lui Dumnezeu: ,,Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.“

În noaptea de Înviere, fiecare tânăr sau bătrân vine la biserică să ia parte la Înviere şi să ia Lumină. Lumina sfântă luată de noi este lumina nădejdii şi a credinţei noastre. De acum nu mai suntem singuri, suntem în Lumina Învierii, în lumina adusă de Hristos.

Toată creaţia este văzută în Lumina Învierii şi a iubirii lui Hristos. Acum este timpul să primim Lumina în sufletele şi în casele noastre, să păstrăm şi să trăim în această Lumină. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Să nu fim nepăsători faţă de binefacerile pe care le-am primit prin Învierea Domnului. Ziua Învierii este ziua iubirii, a iertării şi a nădejdii, fiindcă ziua Învierii Domnului este ziua Învierii noastre.“

Triumful binelui

După o Săptămână a Patimilor, când Iisus Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce pentru a răscumpăra păcatele omenirii, de Paşte, întreaga creştinătate ortodoxă prăznuieşte triumful binelui asupra răului, izbânda sufletului asupra păcatului. Fiecare credincios poartă în mână o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar.

Această lumină se va ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri. Ea este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a Luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. După Înviere, fiecare om se întoarce cu lumina, (numită în cele mai multe părţi Lumina Învierii), aprinsă acasă. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii...

Octavian GOGA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2008

Intarirea postului si a rugaciunii: Saptamana Patimilor Mantuitorului aproape de final

Ritualuri crestine in Vinerea Mare

Traditia populara spune ca aceasta zi de Vineri acumuleaza toata puterea ritualurilor, interdictiilor si practicilor Vinerilor de peste an.
Numita si Vinerea Patimilor, Vinerea Seaca, Vinerea Schioapa sau Vinerea Scumpa, aceasta zi cu totul speciala are conotatii multiple.

Este Vinerea Patimilor pentru ca, asa cum se povesteste in Biblie, in aceasta zi a indurat Iisus chinurile cele mai mari. Vinerea a inceput lungul drum catre Golgota, care s-a sfarsit cu Rastignirea.

In amintirea acestui moment, care le-a deschis oamenilor drumul spre Mantuire si spre Rai, crestinii tin post negru (iata motivul pentru care se mai numeste si Vinerea Seaca), merg la biserica pentru a priveghea, in chip simbolic, trupul neinsufletit al lui Iisus.
Dupa ce se intorc seara de la biserica, oamenii au obiceiul de a inconjura casa de trei ori, tinand in maini lumanarile aprinse. In felul acesta gospodaria va fi aparata de incendii si trasnete.
Sunt cu totul interzise activitatile de pe camp, pedeapsa fiind una apriga: se usuca toate plantele cultivate in aceasta zi, pentru ca nimic nu poate prinde viata in timpul in care Iisus a murit pentru pacatele oamenilor.
Nu se poate face paine si nici nu se mananca urzici, considerandu-se ca au fost atinse de pacat: cu urzicile a fost lovit de nenumarate ori si Iisus, in Ziua Rastignirii.

Ritualuri crestine in Sambata Mare

Momentul cel mai important al acestei zile este cel cand se prepara PASCA, una dintre cele mai semnificative bucate rituale ale Pastilor. De cele mai multe ori PASCA se plamadeste in forma rotunda, amintind de scutecele in care a fost infasat Iisus.

Alteori, se face in forma dreptunghiulara, deopotriva cu mormantul in care a fost asezat Iisus dupa moarte. Este deosebit de interesant acest paralelism, aceasta pendulare intre viata si moarte. Un singur aliment care poate reprezenta atat viata, cat si moartea.

Cu siguranta, acesta este motivul pentru care pasca, preparata doar o singura data pe an, capata puteri magice, dincolo de fire. In timpul plamadirii ei, femeia face semnul crucii, pentru ca Dumnezeu sa-i dea putere si har si, mai mult decat atat, deasupra pastii se pune obligatoriu o cruce din aluat.
Femeia, indeplinind acest ritual, capata pe data mari puteri, devenind un fir conductor. Prin intermediul rugaciunilor ei, pasca va capata proprietati aparte si, in acelasi timp, pasca, aliment ritual, o innobileaza pe cea care a creat-o.
Crucea din aluat, asezata la sfarsit peste pasca, este deosebit de importanta, caci pastrata intr-un loc ferit, ii poate proteja pe cei din casa la nevoie, aparandu-i de furtuni, de boli sau de duhurile cele rele. „Precum s-a schimbat aluatul in cuptor si a luat forma si fata, asa sa se schimbe si furtuna care vine, si precum cu crucea se pot apara toate relele, asa sa se apere si piatra care vine! Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Iius Hristos s-a rastignit pe cruce.”
Este un semn foarte bun daca pasca creste frumos pentru ca urmeaza un an plin de spor si lipsit de pericole. Cojile de la ouale folosite pentru prepararea pastii este bine sa fie aruncate intr-o apa curgatoare, existand credinta ca ele vor ajunge in cele din urma in Tara Blajinilor - popor arhaic, numit de multe ori poporul rohmanilor, neam de oameni blanzi si credinciosi, anuntandu-i si pe ei ca a sosit Pastele.
Un al doilea moment important al acestei zile este legat de credinta conform careia in noaptea de Sambata spre Duminica se deschide cerul, iar cei cu mare credinta in Dumnezeu ii pot vedea pe Iisus si pe ceilalti sfinti stand la masa alaturi de Domnul.

Credinta populara spune ca acela care a reusit sa vada cum se deschide cerul ii poate cere orice lui Dumnezeu si acesta ii va da.
De aceasta credinta este legat un alt obicei din Sambata Mare: gospodarii fac focuri in curte sau in apropierea bisericii si asteapta pana la miezul noptii, cand se indreapta cu totii spre biserica.

Si tot de foc este legata si urmatoarea traditie: in noaptea de dinaintea Pastilor sau a Sfantului Gheorghe, unii oameni se duc pe camp ca sa stea la panda. Se spune ca, daca esti atent, poti vedea ca din pamant ies flacari inalte indicand locul unde se afla ascunse comorile. Exista insa si o regula, caci nu toate comorile sunt bune.

Daca flacarile apar inainte de miezul noptii, e semn ca acele averi sunt necurate si e bine sa te feresti de ele. Daca insa flacarile apar dupa miezul noptii, atunci cel care gaseste comoara se poate considera norocos, caci se va bucura de ea.

Sa murmuram sfintenia acestor muguri de vers pe care Vavila Popovici a plasmuit-o in emotionanta sa poezie "Vinerea Mare", inchinata suferintelor Mantuitorului IIsus Hristos pe cruce...
Si totul in tacere deplina, impresurati de marea linistii, lasand doar sunetul grav de toaca sa strabata zarile.

"Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.
Se-aude toaca.
Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.
Începe slujba religioasă.
Îngerii coboară blând din cer,
îşi pregătesc glasurile,
întind aripile deasupra capetelor noastre.
Îngerii sunt cu noi!
Preoţii înalţă rugăciuni,
se-aud cântări de cinstire, întreaga fire
se-nfioară.
Se-aprind lumânări,
se luminează inimi şi gânduri.
Se cântă Prohodul...
Îngerii trişti cântă cu noi !
Clopotul bate.
Pe cer trec nori alungaţi de vânt.
Păsări tresar din somn speriate.
Printre unde sonore
şi foşnet de aripi,
lumânările noastre,
unite-ntr-o singură lumină mare…
Învăluiţi în propria lor lumină,
Îngerii se află printre noi!
Înconjurăm biserica,
împreună cu preoţii,
purtători ai sfântului Epitaf.
Ne oprim de patru ori
şi ne hrănim sufletele cu rugile lor.
Trecem pe sub Epitaf...
Îngerii sunt cu noi!

De secole rememorăm
tristeţea acelor zile,acelui timp,
Patimile lui Hristos,
Cel venit să ne lumineze,
să ne dezvăluie sensul vieţii."

Exista viata de dupa blog ?

Mi-a retinut atentia un articol interesant publicat de revista "Money Express" sub semnatura lui Radu Tataru-Marinescu, intitulat chiar asa, "Exista viata dupa blog ?", ca ecou al aparitiei in " The New York Times" a unui comentariu pe aceasta tema, foarte dezbatut de blogosfera.
Concluzia articolului e aceea ca bloggingul e o meserie care poate ucide. Sau poate ca nu ?
Voi transpune in cele cu urmeaza cateva extrase semnificative din reflectiile si comentariile analistului roman pe marginea acestei problematici.

Teoria lui Matt Richtel, autorul articolului din "The New York Times", e aceea ca bloggingul a devenit un fel de „sweatshop“ al epocii digitale. Richtel pleaca de la trei evenimente nefericite, carora le gaseste o cauza comuna: stresul pe care-l implica bloggingul full-time si care, la un moment dat, are consecinte ireversibile.
BLOGGINGUL SI INIMA. Unul dintre aceste evenimente e moartea, in urma cu trei saptamani, a lui Russel Shaw, un blogger de 60 de ani care scria pe teme tehnologice. Cauza mortii? Atac de cord. Al doilea eveniment e tot un deces: in decembrie, un alt blogger IT – Marc Orchant, in varsta de 50 de ani – a murit din cauza problemelor cu inima. Cel de-al treilea eveniment, desi intregeste, dupa opinia lui Richtel, imaginea unei meserii stresante, care incepe sa faca victime, a avut totusi happy-end: bloggerul Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct – iar acesta s-a petrecut tot in decembrie. In plus, scrie Matt Richtel, si alti bloggeri profesionisti se plang de scaderi sau de cresteri in greutate, insomnii, extenuare si alte simptome din aceeasi gama, provocate – se pare – de stresul caruia trebuie sa-i faca fata. Sigur, jurnalistul de la „New York Times“ spune ca nu exista nici un diagnostic oficial de „moarte prin blogging“ si ca „decesul prematur a doi oameni nu se califica drept epidemie“.
Nu exista certitudini, adauga el, nici legate de faptul ca stresul muncii pe care o faceau ar fi contribuit la moartea lor – dar prietenii si familia isi pun totusi problema pericolelor pe care bloggingul le presupune.

STRES DIGITAL. Este intr-adevar o astfel de meserie mai stresanta decat altele? Probabil ca da – Internetul e unul dintre cele mai competitive medii. Daca ar fi sa facem o comparatie cu media traditionale, pentru jurnalistul de ziar unitatea de masura e ziua, iar pentru blogger e minutul sau secunda. Daca esti blogger, intamplarea petrecuta azi nu mai are nici o valoare maine – subiectul va fi fost abordat de zeci, sute sau mii de bloguri intre timp, in functie de anvergura evenimentului. In plus, un blog care nu e actualizat zilnic – uneori de 4-5 ori pe zi – isi pierde cititorii si, in cele din urma, avantajul competitiv. Nu e vorba aici de cei ce au bloguri de placere – mult comentatul articol din „The New York Times“ vorbeste de cei care-si castiga existenta scriind pe blog, fie ca o fac pe cont propriu sau sunt platiti de companii.
Pana la urma, de ce a starnit articolul atatea controverse? Pe de o parte sunt cei care sunt de acord cu Matt Richtel, care confirma teoria ca un blog nu e doar o jucarie interesanta, ci presupune, pentru multi, munca. Iar „bloggingul pana la moarte“ arata ca poate fi o meserie serioasa – la urma urmei, nimic nu e mai serios ca moartea. De cealalta parte se situeaza cei a caror atitudine a fost „sa nu ne luam prea tare in serios“. Jason Lee Miller, de pilda, scrie pe webpronews.com ca nu-si mai aminteste de cand n-a mai citit in „New York Times“ un articol care „sa nu convinga, ei bine, pe nimeni“, pentru ca autorul lui ar fi facut „greseala clasica de a dezvolta o teza si a se tine de ea pana cand gaseste oarece dovezi“. Sfatul lui: o teza buna vine dupa o cercetare, nu inainte.
RISCURILE MESERIEI. Richtel e acuzat in plus ca, desi a vorbit cu multi bloggeri, a omis acele opinii care-i contraziceau ipoteza. „Am fost intervievat (pentru articol – n.r.). Dar cam stiam ca nu voi fi citat in articolul final, deoarece interpretarea mea era diferita de cea a lui Matt Richtel“, scrie Larry Dignan, redactorul-sef al ZDNet si director editorial al TechRepublic. Totusi, ca si Richtel, si Dignan spune ca bloggingul poate fi stresant si innebunitor – dar isi pune o intrebare. E mai greu sa fii blogger decat avocat de corporatie? Sau broker de credite ipotecare? Sau trader la un hedge fund? Sau agent FBI? „Scriem ca sa putem trai, da, toata ziua, dar nu trebuie sa ne imbracam in costum“, adauga Dignan. I se mai reproseaza lui Richtel ca trei evenimente similare nu creeaza totusi un trend. Cazuri extreme se gasesc oriunde: cei care joaca World of Warcraft pot deveni atat de dependenti incat nu mai mananca si nu mai dorm – unii ajung sa moara cu capul pe tastatura. Sa nu mai vorbim de versurile lui Marilyn Manson care i-au facut pe unii fani sa se sinucida. In plus, si oamenii cu alte meserii mor de infarct; iar riscul de afectiuni cardiace creste odata cu varsta.
Se mai spune pe buna dreptate " ca trei evenimente nu fac o tendinta. Nici sase. Ai nevoie de opt decese la mia de bloggeri ca sa te apropii macar de norma."
Faptele din articolul cu pricina pot fi interpretate totusi si in alta cheie. Din zeci, chiar sute de mii de bloggeri, trei au suferit infarcte in ultimele luni: doar doi au murit, cel de-al treilea a supravietuit. Concluzia: bloggingul te poate proteja de afectiuni cardiace.

In ceea ce ma priveste am o viziune optimista legata de implicatiile acestei pasiuni a bloggeritului pentru sanatatea noastra: atata timp cat nu se va face abuz si exces de acest instrument atractiv, pastrand un echilibru dinamic cu celelalte activitati impuse de firescul uman dar si de modernismul din cotidian, consider ca putem tine rational si sub control perfect acest potential risc, transformadu-l cu arta si intelepciune in beneficiu si mijloc de comunicare, instruire si relaxare. Si sper sa nu ma insel.

LA MULTI ANI luminosi si intelepti ! la Sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe

Aurelian Andreescu - "Un fluture si-o pasare"

Lene Marlin - A Place Nearby

Lene Marlin - Another Day

Lene Marlin - Sitting Down Here

Anda Calugareanu - "In randul patru"

Aurelian Andreescu - "Copacul"

Aurelian Andreescu - "Oameni"

Spectacol de 24 K la Sala Palatului - "Ruga pentru Parinti" cu Stefan Hrusca & Adrian Paunescu

Se apropie imediat dupa Sfintele Sarbatori de Pasti un concert extraordinar, care va isca multe emotii si nostalgii. Pe data de 5 Mai 2008 la Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti va avea loc un eveniment cultural cu siguranta unic, irepetabil, care multora ne va aminti de serile magnifice si tumultuoase din anii '80 ale Cenaclului Flacara.



Enigmatici si cuminţi,
Terminîndu-şi rostul lor,
Lîngă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumînări în cuib de cuc,
Parcă tac şi parcă ning.

Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt,
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!

Dar de ce priviţi aşa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea...


Stefan Hrusca - "Balada trecerii prin spini"

Atingerea Dumnezeirii in Sfanta Saptamana a Patimilor Domnului

Va invit sa purcedem cu smerenie, pocainta si insotiti de lumina duhovniceasca, la un pelerinaj virtual pe la manastirile patriei, binecuvantate oaze de credinta si nemurire... murmurand cu smerenie o rugaciune de pocainta a Sfantului Efrem Sirul, pentru aceasta perioada speciala a Postului Mare:

"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie;

Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie robului Tau.

Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin"

Manastirea Agapia - Neamt

Manastirea Agapia - Detalii - Neamt

Manastirea Brancoveanu - Sambata de Sus - Brasov

Manastirea Cozia - Ramnicu Valcea

Manastirea Cozia - Detalii - Ramnicu Valcea

Manastirea Dealu - Targoviste

Manastirea Frasinei - Valcea

Manastirea Neamt

Manastirea Sinaia

Manastirea Cernica - Bucuresti

Manastirea Casin - Bucuresti

Manastirea Radu-Voda - Bucuresti

Manastirea Pasarea - Bucuresti

Manastirea Pasarea - Detalii - Bucuresti

Plutind pe aripi de zenit

Sa ne lasam purtati de emotia indemnului la ruga fierbinte si curata, din poezia "Rugaciunea" de Vasile Voiculescu:

"Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger ţintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre
Străbaţi genuni, la Domnul te sui
Şi de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogăţiile milelor Lui."

Impresionanta este si marturisirea-manifest a poetului Radu Gyr, inaltata dintre zidurile cenusii si reci ale celulei de detentie in poezia "Crezul":

"Puneti-mi lanturi si catuse,
sa sune scrâsnetul hain
si mii de lacate la use -
eu cum am fost, asa ramân.

Surpati asupra-mi munti si ape,
puteti chiar sa ma spânzurati.
Cu grele, negre târnacoape
credinta nu mi-o sfarâmati.

Târâti-ma, de vreti, sub santuri
si îngropati-mi trupul stins.
Eu sunt ca Fat-Frumos din lanturi,
puteri adânci de neînvins.

Puteti sa napustiti tot iadul
ca sa ma frânga pâna-n miez.
Eu stau în viscole ca bradul
si tara, tare ca un crez."

For Entertainment tonight: LEAPSA MUZICALA

Am primit de la prietenul virtual Vbabiciu prima leapsa din tanara mea existenta de blogger :) Mi s-a parut amuzanta dupa ce mi-am lamurit nedumeririle cu privire la "rezolvarea" ei.

Regulile jocului sunt urmatoarele:

1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

1.How are you feeling today?
Ace of Base - "Wheel Of Fortune"
Da, am dat curs si azi noilor provocari, ca aceasta, in mod optimist :)

2.Will you get far in life?
Gloria Gaynor - "I Will Survive"
:) se pare cã da, dar procesul e captivant, nu atat finalitatea lui...

3.How do your friends see you?
Captain Jack - "Soldier, Soldier"
Stiu si eu, cred cã in unele situatii se potriveste :)

4.Will you get married?
Chris Norman - "Midnight Lady"
Waw, chiar asa.

5.What is your best friend’s theme?
Desireless - "Voyage, Voyage"
Sometimes it seems to fit :)

6.What is the story of your life?
Ofra Haza - "Give Me A Sign"
Din cand in cand, mai este nevoie si de acest lucru...

7.What was high school like?
Pasarea Colibri - "Andrii Popa"
La fix, exact aceasta stare de spirit imprimata de folk o aveam pe atunci :)

8.How can you get ahead in life?
Pat Boone - "Speedy Gonzales"
N-ar fi rau, dar cine v-a spus ca as vrea sa ma despart de pamanteni ?

9.What is the best thing about your friends?
Wham! - "Wake Me Up before You Go - Go"
Quite true exists in this sentence... :)

10.What is in store for this weekend?
Little Richard - "Tutti Frutti"
Macar atat... dar sa fie fresh.

11.What song describes you?
Nino D'Angelo - "Senza Giaca E Cravata"
Listen to it carefully and try to understand. I don't like talking about me.

12.To describe your grandparents?
Salvatore Adamo – “Tombe la neige”
Este perfect, imi aminteste nostalgic de vremea lor.

13.How is your life going?
Eddy Grant - "Electric Avenue"
Going fast to an electric future :)

14.What song will they play at your funeral?
Antonio Vivaldi – “The Four Seasons – Summer”
Sã cânte, desi ar putea sã mã lase sã mã odihnesc in tihna.

15.How does the world see you?
Neil Sekada - " Oh, Carol"
Has a romantic vision about me.

16.Will you have a happy life?
M. Theodorakis - "Zorba's Dance"
I like to hope so.

17.What do your friends really think of you?
Ace Of Base - "Don't Turn Around"
Este mobilizator sfatul, desigur :)

18.Do people secretly lust after you?
Status Quo - "In The Army Now"
Nu pe calea armelor, un simplu sondaj de opinie cred ca ar lamuri problema...

19.How can I make myself happy?
Ella Fitzgerald – “So”
Like that.

20.What should you do with your life?
X-Perience - "A Neverending Dream"
In buna parte, da, mai ales pe blog. Numai ca trebuie sa revin in fiecare dimineata cu picioarele pe pamant si sa iau nota de realitatea din jur :))

Voi da si eu mai departe aceasta leapsa, desi am inteles ca este mult mai savurata daca nu se ofera, ci se fura, cam ca si meseria... Deci cine se ofera voluntar ? Ca sa nu va numesc eu. Multumesc mult pentru disponibilitate, dragalasenie si harnicie.