joi, 22 aprilie 2010

Fantastica poveste a lui Popor Roman...

A fost odată ca niciodată, într-un sat de la marginea lumii, un ţăran pe nume Popor, care avea şapte feciori. Pe unul îl chema Popor German, pe altul Popor Francez, pe altul Popor Englez, pe altul Popor Italian, pe altul Popor Suedez, pe altul Popor Grec, iar cel mai tânăr era Popor Român. Cu toţii locuiau în casa părintească şi contribuiau la bunăstarea gospodăriei, fiecare cu ce ştia mai bine. Popor German era bun la făcut şi reparat lucruri, Popor Francez era bun la gătit, Popor Englez se ocupa de ordine, Popor Italian făcea vin, Popor grec ştia să cioplească pietrele şi să facă din ele construcţii şi drumuri, iar prâslea Popor Român ştia să cânte şi să-i înveselească pe toţi cu poveştile şi glumele lui, şi pentru că îi plăceau animalele el era cel care ducea turmele la păscut. Toţi trăiau mulţumiţi în casa părintească în belşug şi mulţumire şi fiecare făcea tocmai ceea ce îl îndemna harul său a face.

Într-o zi, Popor Român era cu turma la păscut când, culcat fiind pe pajişte, auzi o voce care se văieta şi striga după ajutor. Căutând să afle de unde vine strigătul, văzu o stâncă de sub care vocea se auzea cel mai clar şi mai convingător. După ce chibzui temeinic alternativele cu care se confrunta Popor Român, dădu stânca la o parte şi văzu dedesubt un pitic. Piticul aşa-i grăi lui Popor Român:
- Am stat închis sub stânca asta zece mii de ani. Pentru că m-ai eliberat, am să-ţi îndeplinesc o dorinţă, oricare va fi aceea.

Popor Român care, în ciuda faptului că petrecea mult timp în compania animalelor domestice, avea încă de atunci o sănătoasă doză de scepticism, îi răspunse:
- Dacă n-ai avut destulă minte şi putere să ieşi de sub stânca aceea, câtă putere vei fi având pentru dorinţele mele? Dar, pentru că nu vreau să încep o ceartă cu tine şi nici să stric dinamica basmului, am să-mi doresc să rămân aşa cum sunt acum, un copil tânăr, vesel şi ferice.

- Dacă asta îţi e dorinţa, să ţi se îndeplinească! - zise piticul şi, după ce făcu nişte mişcări dramatice cu ambele braţe, dispăru într-un nor de fum violet.
Popor Român s-a întors acasă, dar nu a spus nimănui nimic despre cele întâmplate, ca să nu i se reproşeze din nou că a mestecat flori de mac sau alte lucruri (cum se mai întâmplase în trecut) şi, după un timp, a uitat şi el de toată povestea cu piticul.
Anii au trecut şi fraţii mai mari şi-au luat neveste şi s-au mutat la casele lor.

Numai Popor Român a rămas acasă, la părinţi, un copil etern, şi le-a bucurat acestora zilele câte au avut. Dar, când părinţii au ajuns la adânci bătrâneţe şi sau stins, Popor Român a rămas singur în gospodărie, dar fără nimeni care să-l îndrume. Popor Român stătea mai mult pe la fraţii lui, care îl iubeau şi se bucurau de compania lui. Între timp, gospodăria lui cădea pradă buruienilor, din lipsă de îngrijire. Fraţii lui, care între timp deveniseră gospodari tot mai înstăriţi, se sfătuiau cum să-l ajute pe Prâslea să intre în rând cu lumea, dar sfaturile nu prea ajutau şi nimeni nu ştia de ce.


Articol scris de Alexander Fuhrmann

Ce oferta de servicii il poate ajuta pe Popor Roman sa creasca mare si sa intre in randul lumii?

27 de comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Nu ştiu ce servicii, dar Popor Român are totuşi o specialitate nemaivăzută, aşterne praful peste lucruri ca nimeni altul.

Cristian Lisandru spunea...

Un popor binecuvântat condus de mitocani pentru care se potriveşte foarte bine expresia "S-a suit scroafa-n copac!"

angi spunea...

Frumoasa poveste am mai citit in seara aceasta !!!
Frumoase imagini are Popor Roman!

Concluzia baietelului meu mai mic,Mark, pentru salvarea mezinului este:

"Sa-si ia o nevata frumoasa , harnica si inteleapta care sa-i faca curatenie in gospodarie si sa-i dea un viitor...copii multi."

:))asa gandeste un copil de 8 ani la salvarea lui Popor roman.

pescarusul argintiu spunea...

Biblio, ne dam seama si de ce: praful este elementul omniprezent, oferit de mediul inconjurator in mod gratuit si extrem de generos.
Trebuie sa vedem in ce masura au crescut vanzarile de aspiratoare si cat de atractiv mai prezinta reclamele televizate marcile acestor produse elecronice...
Poate ca luna curateniei se va prelungi pana la obtinerea unei dereticari generale.

pescarusul argintiu spunea...

Cristi, ar fi bine daca s-ar invata din greseli, dar se pare ca procesul de invatare in sine e prea greu si anevoios si nu se mai poarta...
Romanul stie sa faca haz de necaz cand e la stramtoare.

pescarusul argintiu spunea...

Angi, foarte frumoasa si duioasa sugestia lui Mark!
Deci tot femeia e baza societatii si elementul salvator :)
Sarutari si week-end placut!

starsgates spunea...

Greu de spus ce-ar trebui să facă acest copil veşnic.
Poate să înveţe să se maturizeze?:)

greenfield spunea...

Eu cred ca la noi lumea buna sta prea in spate, iar lumea de calitate indoielnica prea in fata...Si daca mai suntem judecati si prin extrapolari gratuite, vezi: "salutul romanesc", atunci ce sa mai spunem?:)

Bibliotecaru spunea...

Când se apropia norul de praf, mă gândeam... dacă apucă să intre în casă, cum ai putea scăpa de praf? Doar nu poţi deschide geamul să aeriseşti... dimpotrivă, geamul trebuie să stea închis pentru a nu intra şi mai mult praf. Atunci "m-a lovit" soluţia: ASPIRATORUL. Dacă dai drumul la aspirator, acesta îţi va filtra, în mod automat, şi aerul. Sigur... nu este prea eficient... dar asta este altă poveste. În general am avea nevoie de imense aspiratoare care să ne filtreze aerul de praf... aspiratoare cât pentru întreaga omenire.

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates, asa ar trebui: sa devina matur, intelept, lucid si responsabil
Dar de la teorie la practica e cale lunga, nu?

pescarusul argintiu spunea...

Ai punctat un aspect important al fragmentarii sociale la nivel structural, Greenfield.
"Lumea buna" devine tot mai mult o minoritate sfidata de clasa de oportunisti de tip nou.
Perceptia exterioara din afara granitelor este una dura si exagerata de multe ori, dar reprezinta un necesar semnal de alarma asupra starii natiunii.

pescarusul argintiu spunea...

Biblio, daca aspiratorul e prea obosit sau nu e suficient de eficient, o alta solutie ar consta in activarea tehnicilor de aromoterapie pentru purificarea aerului.
E un mijloc mai economic si mai ecologist - putin ulei aromatic natural intr-un creuzet de portelan, putina apa si o pastila-lumanare :)

INCERTITUDINI spunea...

Pescarus, cred ca are dreptate ' feciorul' lui Angi! Adica zic si eu, nevasta' este o comoara la casa Poporului Roman.
Chestia este ce nationalitate sa aiba ea ? Ca el , adica mezinul, s-a format din Traian si Decebal, nu?
Sau si pe aici avem dubii?

Bibliotecaru spunea...

Ulei, porţelan, lumânări... Astea sunt pentru bogaţi şi filme cu bogaţi. :D

adriana spunea...

pescarusule argintiu, ne-am nimerit azi, la ora 17.28 pe blogul darry.annei...de ce nu vii cu citatul si la pagina 92...lunar se lasa cu premiu

http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Pagina%2092

pescarusul argintiu spunea...

Gina, e multa intelepciune in spontaneitatea micutului Mark! :)
Aleasa fiului "Popor roman" trebuie sa aiba mai ales calitatile morale ale unei tovarase de viata, indiferent de natie.
Mezinul e urmas destoinic al semintiilor lui Decebal si Traian, fara indoiala!

pescarusul argintiu spunea...

Biblio, doar aparent!
In mod real, aceste elemente ne sunt la indemana, doar sa le aducem in armonie si uniune!

pescarusul argintiu spunea...

Adriana, bine ai venit!
Ma bucura si ma emotioneaza invitatia ta, ca si coincidenta cu care ne-am intersectat gandurile :)
Voi sosi pe la tine, negresit!

CELLA spunea...

popor român ar fi frumos să se mai şi trezească din basme şi să treacă la proza sănătoasă a fraţilor lui
să pună mâna să facă nu să umble creanga pe la ei cu mâna a pomană
şi multe ar fi de zis...
da', cui?
la 5 milioanele alea???
acolo s-a închis basmul... pe-un pixel albastru nu pe-un picior de plai:(

Nicu spunea...

Poporul român îşi pierde timpul cu sticla de bere-n mână, se culcă seara târziu, este obosit înainte de a începe o nouă zi de muncă, pe care o fragmentează pentru o cafea, o bârfă şi-o ţigară... mai duce încă dorul de stăpâni ...

g1b2i3 spunea...

Pescarusule drag, pe mine m-a intristat povestea ta asa de frumoasa.M-a intristat mezinul, un fel de pierde-vara care nici macar sa iubeasca animalele cu adevarat nu poate.
Cred ca ce l-ar ajuta sa scape de "vraja" ar fi ca fratii lui sa nu-l mai cocoloseasca o perioada, sa-l lase sa se descurce singur.Poate se va maturiza si isi va gasi si o nevasta iubitoare.

pescarusul argintiu spunea...

CELLA, ar fi bine ca Popor roman sa-si plece urechea si sa te asculte, ca mare adevar ai subliniat!
Fara munca statornica si consecventa, fara harnicie, implicare, respect si fara dorinta de a depasi impasurile va fi foarte greu sa-l respecte fratii sai si sa-i incurajeze harul artistic.
Trebuie sa se reinventeze in mod realist si onorant, chiar daca are prin preajma cununi de pixeli albastri!

pescarusul argintiu spunea...

Nicu, acum ca se apropie serbarile campenesti de 1 Mai, cu siguranta ca se vor inteti deprinderile de care vorbeai.
In privinta dorului de stapani, cred ca a primit cu varf si indesat o garnitura pe cinste!

pescarusul argintiu spunea...

Gabi draga, mai intai trebuie sa vrea, apoi sa se straduiasca si in final sa reuseasca sa calce apasat pe urmele fratilor sai.
Ar fi nevoie ca sotia iubitoare ce i-ar sta alaturi sa-l imboldeasca spre fapte ziditoare de un bine trainic.
O zi senina, fara tristeti!

adriana spunea...

multumesc de vizita si de citat; in data de 15 te astept sa vezi daca esti fericitul castigator al premiului; sa nu ma intrebi de premiu pentru ca nici eu nu stiu nimic despre e;am timp destul pana pe 15 sa il aleg

PS. SA NU INTELEGI CUMVA CA PANA ATUNCI INCHID BLOGUL.

Si precum pescarusii ajung repede peste tot (ca dealtfel si fluturii, numai ca acestia din urma sunt efemeri) poate duci si tu vestea ca se poate citi, cita si castiga la Pagina 92.

adriana spunea...

multumesc si sper ca impreuna sa strangem cat mai multe citate la pagina 92;

http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Pagina%2092

te rog sa pui in spatele cartilor acest link

pescarusul argintiu spunea...

Adriana, am asezat cu emotie in fereastra popasului meu virtual vestea despre minunata ta initiativa de la Pagina 92 :)
Voi trece negresit prin regatul tau binecuvantat "Dar din dar"!
O zi limpede si spornica!