Dupa indelungi cautari in arhiva cu fotografii, am ales.
Pentru categoria poze haioase m-am oprit la reprezentarea in marime naturala a fizionomiei unui sfatos soldat belgian ce pazea neclintit intrarea unui magazin dintr-un oresel pitoresc al Belgiei.
Cealalta fotografie din categoria "poze de suflet" este surprinsa in acelasi orasel de vis, cand mi-am lasat gandurile si emotiile sa mearga usor, la galop, alaturi de acest calut maiestuos, ce-si astepta cuminte si disciplinat, inhamat la trasurica, oaspetii dornici de rasfatul plimbarii.
Daruiesc mai departe aceasta Leapsa oricui doreste sa-i traseze contururi de suflet!
17 comentarii:
Dragute amintiri, Pescarusule!
Ma bucur pentru tine!:)
Asa este, draga Greenfield! :)
A fost o zi de vis, cu gust de caramel si cu nuante de chihlimbar turnate in respiratia frunzelor...
La cat mai multe plimbari prin aromele vii ale naturii!
Nu m-am mai plimbat de multă vreme cu o trăsură...
Cristi, atunci cu siguranta ca-ti doresti sa imbraci tinuta de cavaler si sa-ti inviti aleasa inimii la o plimbare de neuitat cu trasura printr-un burg medieval! :)
Fie ca acest moment sa fie cat mai curand!
Am revenit. Ma bucur sa te regasesc in aceeasi forma. O zi minunata iti doresc
James, asta da surpriza! :)
Chiar zilele trecute incercam fara succes sa deschid o usa...
Ma bucur nespus ca ai revenit, dandu-mi de veste si ai deschis larg ferestrele, sa intre soarele bland si mireasma toamnei!
Frumoase poze.:)
Frumoase amintiri drag Pescarus, frumoase...
Starsgates, au lasat urme adanci in suflet, sunt doar catalizatorii amintirilor :)
Paul, daca zici tu, asa o fi :)
Unchiesul, in intelepciunea sa vede departe...
Nu am poze, dar îmi amintesc nostalgic de strigătele "comercianţilor" ambulanţi cu vocală prelungită.
Mătura-mătura-măturaaaa!
Pământ di flooooooori!
Geamgiiiiiiul.
Sticli-goale-cumpăăăăăăr!
Hainiiii-veeeechi!
Şi copita calului răpciugos şi implacabil suna trist pe piatra cubică:
Poc
Trop
Plonc
IHAAAAA!
Soldatul mărşăluia, mărşăluia,
mărşăluia
până când
până la genunchi
piciorul
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
trunchiul
până la coaste
i se tocea, i se tocea
i se tocea
până când
până la sprâncene orbea
orbea, orbea
până când
părul lui iarbă neagră era
iarbă neagră era, iarbă neagră era.
Un cal alb venea
şi o păştea
şi o păştea, şi o păştea.
I-ha-ha, i-ha
i-ha.
(Nichita Stănescu - Tocirea)
Biblio, un comentariu de nota 10, multumesc!
Evocarile tale au izul discret si special al unei flori de colt presata delicat printre filele unei carti de colectie...
Eeeei, o abordare a temei dintr-un unghi cu umor fiiiin... fin de tot. Linia buzelor usor apasata pe mijloc si agatata în stânga. Un zâmbet discret plin de încântare - asa te-am zarit privind pozele, tu fiind probabil în spatele obiectivului.
Sfatosul întradevar vorbeste cu ochii cam mult.
SuperJA, ai intuit foarte bine totul, cu flerul innascut de artist! :)
Mi-a placut mult descrierea inspirata si precisa a zambetului, de parca ai fi fost acolo ;)
Sau mai stii?
Seara frumoasa!
Ei, as vrea eu sa te stiu.
Intuiesc multe însa si fara.
Apropo, putin pe lânga subiect, urmaresti emisiunea "Clarvazatorii" de pe canal D? S-ar putea sa-ti placa.
SuperJA, firea ta profund artistica si latura intuitiva fac o simbioza bine sincronizata si asortata!
Chiar nu stiam emisiunea despre care vorbesti, nu prea urmaresc canalul respectiv.
Dar mi-ai trezit interesul, asa ca voi intreprinde cercetari :)
Multumesc pentru sugestie!
Îmi place poza cu trăsura...
Trimiteți un comentariu