Mai satui ca oricand de dezbateri, reportaje, interviuri, analize si pronosticuri ametitoare, trebuie sa revenim cu mai multa rabdare si implicare la grija fata de noi insine si fata de calitatea vietii noastre.
Un rol esential este atentia concentrata asupra hranei ce ne-o oferim zilnic.
Sa incercam sa implinim, de fiecare dată, ritualul alegerii hranei celei mai bune.
Roadele şi poamele vii ale pământului sunt atât de îmbelşugate, atât de plăcute şi de îmbietoare, fiecare cu aromele şi gustul ei neasemuit.
Colindând tarabele ţăranilor autentici si nu ale misiţilor, descoperim adevăratele roade purtătoare de viaţă: varza, ţelina, morcovii, roşiile, ridichiile negre, sfecla roşie, conopida, pătrunjelul, păstârnacul, ardeii graşi, fasolea boabe şi păstăi, spanacul, vinetele, ceapa, usturoiul, verdeaţa, cartofii, strugurii, merele... mierea... laptele, brânza şi smântâna... ouăle... toate româneşti.
Numai astfel căpătam puterea secretă de a cunoaşte care ne sunt aliaţii din grădini, din livezi, de la stâne şi numai astfel devenim iniţiaţi în ritualul pieţei.
Comparând şi cumpărând.
De altfel, verbul "a cumpăra" vine din latinescul "comparare".
Iar marele secret al cumpărării din piaţă este acela că roadele de pe tarabele ţăranilor sunt binecuvântate. De ce? Pentru că pământul le dăruieşte unei familii care-l munceşte şi-l îngrijeşte.
Şi, pentru că aceste roade şi poame poartă în ele energiile lui binecuvântate şi lucrătoare; şi, mai presus de toate, pentru că sunt pline de căldura, solidaritatea şi iubirea care ţine această familie legată şi strâns unită.
Opriţi-vă în dreptul unei tarabe la care vinde un chip luminos. Are mare importanţă.
Nu pare atat de greu si nici irealizabil ca unele promisiuni electorale. Dar sigur va fi mai bine pentru edificiul interiorului nostru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Dar ceva de mâncare compatibil cele două tacâmuri imense... Nimic, nimic?
Bibliotecarule aduc eu o halca de vitel, o palinca de Ardeal si un Cabernet de Recas.
Pescarusule, tare frumos ai mangaiat cu cuvantul roadele muncii celui ce asuda pentru ele, felicitari si cinste tie!
Ai drepate Pescarusule.Produsele naturale sunt cele mai sanatoase si...gustoase.Pentru ele trebuie sa ajungi in piata si acolo sa cauti "fetele luminoase".Din pacate,eu cand ma intorc acasa de la scoala nu trec pe langa piata asa ca,ma opresc la prima taraba cumpar ce-mi trebuie si merg mai departe.De multe ori nu ma intreb de unde vine marfa iar la chipul comerciantului aproape ca nu ma uit.Poate de azi...
Biblio, ar fi binevenit un ospat hranitor si sanatos la ceas de seara, nu-i asa?
Cred ca domnul din fotografie serveste un meniu de criza, concentrat, satios si ambiguu...
Ce spui de o salata de conopida si ciuperci la aperitiv, stropita cu un sos alb de usturoi si asezonata cu verdeata?
La tacamurile supradimensionate putem renunta, poarta marca snobismului si a epatarii.
"Mens Sana in Corpore Sano!"
Paul, multumim pentru initiativa si oferta generoasa, suna ispititor, dar halca de vitel pare un intrus :)
Stiu ca esti in masura sa intelegi extrem de bine efortul si pretuirea truditorilor pamantului pentru zestrea de roade culese.
Eu doar am semnalat aroma si virtutile alese ale acestor produse naturale, spre imbratisare si prilej de savurare.
O cina gustoasa si imbietoare!
Elite, bine ai revenit!
Recunosc ca te asteptam cu emotie, iar acest semn de normalitate a opiniei ma bucura nespus.
Nici eu nu acord de fiecare data importanta chipului din spatele tarabei, ci mai mult calitatii marfii expuse.
Dar de acum inainte voi incerca sa le observ pe amandoua si apoi sa aleg :)
O seara linistita si senina!
Bun sfatul cu chipul luminos, pescăruşule.
O să ţin seama.:)
A doua imagine apartine lui Chema Madoz, artist fotograf specializat in imagini alb-negru.
In ceea ce priveste preferintele culinare, aleg vinetele facute pe jar :).
Nici o conopidă nu-i ca porcu şi nici o verdeaţă precum viţelul.
Starsgates, asa este, e bine sa ni-l insusim si sa-l aplicam, in fond imaginea vinde produsul :)
E binevenita concluzia ta, sa ai succes!
Draga -X-, este extraordinara capacitatea ta de detectie si de recunoastere a lucrarilor expuse!
Iti multumesc mult pentru acest detaliu valoros, am cules aceste fotografii dintr-o locatie fara specificatii precise.
Vinete coapte pe jar, un adevarat deliciu!
Le-as alatura cateva ciupercute pe gratar, garnisite cu cascaval...
Week-end agreabil, garnisit cu bucate alese!
Biblio, asa cum nici iarna nu-i ca vara, nici regnul vegetal nu-i ca regnul animal :)
Dar trebuie sa interfereze in mod echilibrat, fara excese in farfurie.
Hrana sanatoasa ne mentine energia la cote acceptabile, s-o abordam!
Cred ca postul se sparge in acest fel. E foame mare baiii, pe-aici :D.
Eu m-am oprit la mini farfuria cu supraestimatele tacâmuri. Nu stiu de ce... îmi place teribil :D.
Stii, omul meu se distreaza întotdeauna de lingura mea de ciorba. E Mare... undeva catre polonic turtit, plus ca pot sa savurez orice cu acea lingura, chiar si cafeaua de dimineata... in timp ce el, poate consuma si ciorba cu furculita. Asta da complementaritate. Deci cu 2 tacâmuri am rezolvat toata casa :).
Legat de legumele taranilor am eu unele gâlme... daca ar fi de genul celor cum se cultivau acum 30 de ani de-acord. Anytime.
Manon, cam la fel ma gandeam si eu :)
Postul e in mare pericol cu atatea proteine animale ispititoare...
Iti asteptam comentariul savuros ;)
Sunt cam hiperbolizate tacamurile, intr-adevar.
Istorioara despre polonicul tau aplatizat si furculita-minune a omului tau este adorabila!
Sa aveti inspiratie si vitamine multe in farfurie, la fiecare gustare sau masa preparata in laboratorul casei! :)
Oare...mai stim...mai vrem...mai putem ....alege?
O seara minunata iti doresc
Cristi, bune intrebari, deocamdata cu functiuni retorice...
Raspunsurile ar merita sa fie afirmative, pentru binele nostru.
O zi minunata iti doresc si eu!
Trimiteți un comentariu