Am realizat ca in ciuda scurgerii a peste cinci luni bune de la aparitia articolului intr-un cunoscut editorial, tema tratata si modul de abordare sunt deosebit de actuale, ca si cum la noi istoriile se repeta fidel, obsesiv si patologic.
Am preluat integral atat textul cat si titlul acestei tablete literare, spre a analiza impreuna daca este sau nu o felie taiata din realitatea ravasitoare a acestui prezent incoerent ce ni se administreaza brutal sub forma unor naucitoare numere de circ, prin lectii de dresaj, demonstratii de manipulare si poticneli absurde de clovni baltati.
Bre, Coana, da-o incolo de treaba! Ai mai vazut la viata matale oameni beti. Talica esti pe lumea asta de atata amar de vreme, esti unsa cu toate alifiile, ai vazut de toate, nu te stropsi la noi ca o mai facuram lata inca o data. Mata’ ai uitat sa te veselesti si la cata democratie ai vazut, te-ai si plictisit. Da’ noi am apucat de curand la casu’ asta si nu ne mai saturam cu sarbatoarea. Habar n-ai cum e sa vii de la armata si sa te bucuri de civilie. Nu-ti mai vine s-o lasi cu petrecerea. N-ai de unde sa stii ce-am patimit noi, cate culcaturi am bagat, invatamant politic, masca pe figura, marsuri sinistre, foame ca la balamuc si plantoane, cand ai tai faceau catedrale. Acuma vreo douajdeani, ‘om avea si noi drept sa ne veselim ca am scapat de nasulie. Cum? Au trecut deja douajdeani? Breee, ce repede trece timpu’… Vezi?! Mai cu mahmureala, mai cu un banc, mai cu o furaciune mica, nu cine stie ce, a trecut vremea.
Da’ io zic ca daca esti simpatica, ne mai lasi un pic sa huzurim. Noi toti, raul, ramul, suntem precisi ca, la cat de doamna esti, n-ai cum sa te superi pe noi. Recunoastem tot, ca n-are sens sa facem pe nebunii si sa mancam cacao. Da, dom’le. Asa e. Ti-am furat rufele de pe sarma de mai multe ori. Ti-am copiat cardu’ si am mai scos si noi de-o duda. Acuma n-o sa zici ca ai saracit din asta. Am sunat la matale la usa si am fugit. Am venit noaptea cu pretenii, mai machiti un pic, asa e, si am facut un pic de scandal. Buuun. E drept ca unii de-ai nostri au tras de niste nepoate de-a lu’ matale. Da si ele au fost de vina, ca purtau minijupe. Auzi?! Fii atenta. Sa nu te superi daca vin la matale in sufragerie niste unii de-ai nostri, intra incaltati si scuipa seminte. Nu, nu vorbesc nici o limba. Da’ sunt simpatici. Hai, ca mai vorbim. Iti dam bip, da?!
Te-am pupat.
(Catalin Stefanescu)
E o viziune lucida si responsabila, imbracata in trena tivita cu fire de satira si cu insertii de umor fin si rafinat, dar mai ales este GARANTATA 100%, nu credeti?
11 comentarii:
Da, un mod original de-a ne descrie în ,,relaţia,, românilor cu Europa.
Mi-a placut mult, are ingemanarea mea preferata de ingrediente: amaraciune si umor. Doua unghiuri necesare si, de multe ori, si suficiente pentru a avea o perspectiva corecta si lipsita de incrincenare asupra Romanie versus restul lumii.
Nu stiam articolul, l-am citit multumita tie, Pescarus, asa ca meriti pupici! :)
O zi cu plus-valoare de umor si zero amaraciuni sa ai!:)
Stars, original dar foarte potrivit cu urcatul nostru cam din mers in trenul Europei...
Si neavand bilet la business class, calatorim cam inghesuiti in vagonul pentru "poor level".
Suntem tot mai amatori de oferte de criza si de chilipiruri indoielnice, ne-am obisnuit cu suficienta si magazinele de second hand.
Trebuie sa reinvatam civilizatia.
Lav, ma bucur ca te-a captivat stilul moderatorului clujean :)
Are verbul mereu viu si expresiv, alatura sprintar constructiile dulci-amarui ale limbajului pamfletar.
Am primit pupicii, prin curierul rapid si-ti foarte multumesc!
Chiar daca umorul a mai intrat la apa, afectat de umezeala rece a toamnei, mahnirile le scoatem din teren, preventiv, din spirit de fair play ;)
Sa-ti fie ziua ca o romanta blanda pentru suflet!
Nu citisem articolul, Pescarus!
Este un pamflet in culori de toamna amara.Se cam strepezesc dintii . Pe fata toamnei asteia metaforice se scurge rimelul de taciune.
Da, vrem/nu vrem, astia suntem. Sau , cum sa zic? nu suntem- sunt unii. Dar avem acelasi nume. Traim in acelasi perimetru geografic. Pe care multi il iubesc si il respecta.
Se intampla sa nu fim toti la fel.
Multumesc, Pescarus, pentru ca am facut o lectura dinamica.
mda, curat 100% :-)
Gina, artista desavarsita din tine a gasit o imagine inedita a unei realitati triste.
Toamna in culori mohorate, cu fata pe care sta scurs rimelul de taciune e fundalul potrivit pe care se proiecteaza derapajele de atitudine ale unora dintre semenii nostri.
Si cand te gandesti ca articolul a fost scris in plin debut al verii!
Iti multumesc pentru impresiile asternute si pentru perceptia de lectura dinamica.
O zi frumoasa!
Ca intr-o fotografie neretusata, Lori, cu toate imperfectiunile in ea!
Cristi, bine ai venit!
Te voi adauga in blogroll, ai un blog interesant.
O zi spornica si senina!
ardeleanul nostru, e de-al meu de Cluj :).
astia suntem pescarus. Eu am toleranta mare la toate etniile noastre... dar am mai patit-o si eu cu ei. Ne-am plictisi sa fim fara de cusur... si-avem atâtea defecte ca natie de n-avem pereche :D, nu-i asa?
Manon, recunosc ca m-am gandit si la tine cand am amintit de originea autorului, clujean get-beget, like you :)
Ma bucur ca ai parcurs articolul, e ca o pastila de vitamina C efervescenta: pisca un pic, dar face bine, ne deconecteaza.
Cine n-a avut de-a face cu o anumita etnie cu tenta migratoare, macar o data in viata?
Ai prins o rima excelenta, de nota maxima: suntem o natie "cu atatea defecte, de n-avem pereche"!
Indiscutabil ca asa este, in diversitate e cheia evolutiei, la urma urmei...
O seara faina, fara ceata si fara ploaie rece a la Cluj!
Trimiteți un comentariu