Un cuvant nepasator poate provoca vrajba.
Un cuvant crud poate distruge o viata.
Un cuvant amar poate amplifica ura.
Un cuvant violent poate izbi taios si ucide.
Un cuvant delicat poate netezi calea.
Un cuvant vesel poate lumina ziua.
Un cuvant adecvat poate usura poveri.
Un cuvant de iubire poate vindeca si binecuvanta.
Cum este roua pentru flori
Asa sunt si cuvintele pentru suflet.
Asa o binecuvantare pentru emitator
Si asa de dragi receptorului.
Niciodata n-ar trebui sa le tinem numai
pentru noi.
Cuvintele amabile, spuse cu blandete,
Ofera deseori alinare unui suflet nelinistit,
Iar legaturile de iubire se destrama
Din pricina cuvintelor amare.
Atunci vai, tu, spirit bland,
Fii mereu alaturi de mine,
Iar motto-ul meu sa fie "Poarta-te cu altii
La fel cum ti-ai dori ca ei sa se poarte cu tine."
(Polly RUPE)
Cand ati simtit ultima data impactul vibrant al cuvintelor daruite sau primite de la cineva apropiat si cum v-a marcat acest lucru?
10 comentarii:
Dar cei ce nu cuvântă?
E rece pe partea de nord a cuvintelor,cum spune Ana Blandiana.
Cuvintele aruncate la intamplare sunt ca un tavalug, te calca in picioare si tu stai ca un dobitoc si le asculti, facand ochi mari cat doua cepe degerate,ce-ti mai provoaca pe deasupra si lacrimi!
De multe ori,imi spun singur,cat de prosti suntem,nu stim sa apreciem acele cuvinte pornite din suflet, ba mai mult,le tavalim prin mocirla aruncandu-le in mlastina ca durerea sa fie sufocanta.
Bun subiect ales!
foarte interesant blogul. multe informatii, multe noutati. toate cele bune!
Este un citat celebru care spune cam asa: pietrele si batele imi pot rupe oasele, dar cuvintele imi pot rupe sufletul...
O zi minunata iti doresc
Bibliotecaru, mi-ai provocat nostalgii cu aceasta intrebare...
M-ai trimis cu gandul la duioasa opera a lui Emil Garleanu, citita cu emotie in anii copilariei, "Din lumea celor care nu cuvanta".
Fiintele necuvantatoare din lumea animalelor si a plantelor nu ne pot dezamagi si nu pot provoca dezamagiri altora, toata forta exprimarii lor este in alte semnale transmise spre noi, care stiu sa spuna totul...
Elisa, da... frumos spus, dar trist!
Si cu atat mai adevarat, cu cat iarna si-a intrat deplin in drepturi...
Iata un dar pentru tine semnat Ana Blandiana, poezia "Eu cred":
"Eu cred că suntem un popor vegetal.
De unde liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lăsa pe toboganul somnului
Până aproape de moarte
Cu siguranţă
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal –
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Te imbratisez cu drag, iubitoare de verde viu si crud!
Paul, ai mare dreptate, ca de obicei.
Cuvintele ne arunca uneori cu viteza luminii, de la extaz la agonie, fara a reusi macar sa ne dezmeticim si fara a intelege de ce atingem atat de iute culmi antagoniste de simtiri si vibratii.
In spatele cuvintelor noastre stau energii vii si suflete ce se doresc a fi descoperite, deci trebuie avuta mare grija daca dorim sa zidim sau sa surpam zidurile cetatii noastre...
Dan, iti multumesc mult pentru aprecieri, ma bucur ca-ti plac temele alese, ma straduiesc sa prezint si sa daruiesc subiecte pe placul oaspetilor mei, care sa captiveze si sa inspire...
O impresie extrem de favorabila am cules si eu din casuta ta virtuala! :)
Toate gandurile bune, pline de senin, si tie!
James, citatul celebru evocat aici de tine se potriveste perfect uneori...
Imi doresc sa nu avem parte prea des de aceste trepidatii devastatoare!
O seara linistita si plina de armonie!
Trimiteți un comentariu