marți, 5 august 2008

Fantomele balcanilor si lectia de istorie

Cu prilejul unei vizite extrem de agreabile de la sfarsitul lunii Mai, facute librariei "Mihai Eminescu" din zona Universitatii a Capitalei, cu scop precis de achizitionare a unor carti captivante cu iz politico-istoric si care sa slujeasca drept cadou cuiva drag din familie, am descoperit la loc de cinste pe un raft, la sectiunea "Stiinte politice" lucrarea "Fantomele Balcanilor" a lui Robert D. Kaplan, despre care nu stiam nimic si nu auzisem pana atunci.

Cautand noi informatii pe net despre scriitor, am aflat cu surprindere pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe ca "in perioada 23-26 Octombrie 2002, domnul Robert Kaplan, cunoscut analist politic şi autor al cunoscutelor volume "Fantomele Balcanilor" şi "La est spre Tartaria", a efectuat, la invitaţia Ministerului Afacerilor Externe, o vizită la Bucureşti.

Programul domniei sale a inclus participarea la lansarea volumelor în limba română a cărţilor "Eastward to Tartary" şi "Warrior Politics", publicate de editura Polirom, întâlniri cu oficiali de stat, reprezentanţi ai societăţii civile, mass-media, precum, o lansare de carte la casa NATO şi o întâlnire cu studenţii bucureşteni la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Robert D. Kaplan este corespondent al publicatiei americane "The Atlantic Monthly" si autor al unor volume in care descrie, in stilul reportericesc, caruia i se adauga documentarea academica, zone mai putin cunoscute publicului american, din Asia Centrala, Europa de Sud-Est sau Statele Unite. Atat in "Fantomele Balcanilor", cat si in continuarea acesteia "La rasarit, spre Tartaria", sunt descrise situatii si evenimente ale istoriei recente din Romania, de la Bucuresti, prin Moldova si Transilvania, spre Timisoara.

Cartea "Fantomele Balcanilor" (Balkan Ghosts) a lui Robert Kaplan a fost ghidul fostului presedinte american Bill Clinton in elaborarea politicii sale in privinta regiunii, dupa cum, de altfel, acesta a si recunoscut, a informat site-ul Novinite.com. Cartea a fost criticata pentru mare parte din esecul lui Bill Clinton in a intelege cum stau lucrurile cu adevarat in aceasta regiune volatila. Insa un lucru este sigur, comenteaza Novinite, Kaplan a avut dreptate cand a vorbit despre neincrederea si dusmania care domina relatiile dintre natiunile din Balcani si atitudinea lor fata de vecini.

De la asasinatul care a dat startul natiunilor in primul razboi mondial, pana la razboaiele etnice din Yugoslavia, Balcanii au fost intotdeauna crucea pe care o are de purtat omenirea.
Robert Kaplan, jurnalist talentat de peste ocean, calatorind prin tarile balcanice incearca sa inteleaga, cu mintea lui de american, aceasta minunata reteta a dragostei si urii, a frumosului si abjectiei. Tara noastra se bucura de un larg spatiu in cartea sa, consideratiile asupra ei fiind uneori socante - niciodata insa lipsite de realism.

Drumul spre refacerea încrederii în sine al popoarelor balcanice, spre cultivarea demnitătii si mândriei regionale, este aspru, povara mostenită este grea si complicată. Dar sanse există, traditiile sunt bogate, gloriile vechi ori cele recente pot fi valorificate, iar materialul uman este de bună calitate. Balcanii sunt mai cu seamă matca nasterii spiritului european - sarea si piperul Balcanilor sunt de invidiat", afirma rafinatul intelectual european-balcanic, care a fost Alexandru Paleologu.

Persiflarea Balcanilor, precum si a fiecărei natiuni balcanice în parte, este o traditie veche, mai ales în spatiul Europei centrale, apoi extinsă în lumea întreagă. Din ratiuni poate prioritar politice, atunci când se planificau redesenări de state si dislocări de teritorii si populatii, crearea unei atmosfere de vrajbă si stimularea sfielii de sine, zdruncinarea respectului către propria identitate si fată de regiune ca atare, s-a practicat ca metodă de război psihologic, de diminuare a capacitătii de rezistentă, de facilitare a interventiilor arbitrare din afara zonei.

Treptat, cuvintele "balcanism", "balcanizare" si chiar "balcanic" s-au acreditat cu vorbe de ocară, folosite curent cu atâta lejeritate încât par, dar numai par, a nu mai ofensa pe nimeni.

Sunt oare numai extrabalcanicii de vină pentru denigrările de care suferim ? Nu, desigur, răutătile si ratiunile lor de persiflare sunt din păcate alimentate, copios adesea, si de faptele noastre netrebnice, mai ales în raporturile dintre noi, de lipsa de interes si conlucrare în apărarea onoarei obrazului comun.


Desi balcanicii s-au războit destul de frecvent, de-a lungul istoriei lor zbuciumate, le-a mai rămas timp si pentru a aduce o contributie remarcabilă la civilizatia lumii. Cine nu a auzit de Nikola Tesla, de Henri Coandă, de Mesa Selimovici, de Ismail Kadare, de Milka Einstein, de Ivo Andrici, de Plato si Aristotel, de Palade, de Brâncusi, de Tankar, de Tvetan Todorovici, de Kârleja, de Fuzuli, de Euklid, de Hikmet sau de Cioran ?

Abundenta initiativelor din afara zonei de "a asista" natiunile balcanice este atât de vastă si cuprinde o atât de largă varietate de căi si mijloace, încât lumea întreagă este mereu alimentată cu impresii de cosmar si convingerea că regiunea nu are nici o resursă proprie pentru a-si reglementa problemele fără "întelepciune" de import (re-evanghelizarea, reislamizarea, "refacerea" identitătilor si limbilor nationale, bombardamentele umanitare, trupe din cele mai îndepărtate tări ale lumii, programe de stabilizare de tot felul etc).

Chiar dacă unele din aceste prea numeroase programe cu oarece folos, prin efectul lor pe termen scurt sau mediu, pe termen lung ele slăbesc tăria încrederii în capacitatea proprie a regiunii de a iesi din marasmul existent ori imaginat.

Si, mai mult, subminează potentialul de a filtra sau de a se opune influentelor rele, nefericite ori superflue, venite de la cei care, voind probabil binele, pot face mai mult rău. La Ministerul de Externe al unui foarte mare stat occidental, initiativele unor visători sau persoane doritoare a se afla în treabă, sunt aprobate cu mare usurintă, cu motivatia simplă si cinică: "to keep them busy and happy".

Asa cum, într-o perioadă, toti iubitii italiencelor bogate aveau o singură preocupare, să caute solutii pentru îndreptarea Turnului din Pisa. Paralela, frivolă desigur, este menită să sublinieze cu amărăciune lejeritatea cu care regiunea leagăn a civilizatiei este socotită un fel de "dumping ground" pentru idei adesea necoapte. O rationalizare si sintetizare inteligentă a schemelor internationale de asistentă în Balcani s-ar impune.

Ar mai trebui, poate, o revoltă a spiritului nostru de demnitate, a mândriei noastre de descendenti din glorii ale trecutului, a calitătilor morale care ne-au mai rămas.

Revolta începută printr-o amplă lucrare asupra noastră însine. Adică, înainte de toate, să ne purtăm frumos între noi si să ne asumăm împreună identitatea cu curaj si tărie.

Fuga, putin glorioasă, de identitatea geografico-istorică a unor balcanici, mai ales din margini, ca si maimutărirea unor stări neautentice, este mai degrabă o dramă a descurajării în fata magnitudinii obiectivului de a reface, cei din generatia de azi, coordonatele demnitătii si mândriei unei falnice regiuni, ca parte a Europei, alcătuită din toate componentele sale.

Este nevoie mai cu seama de inteligentă, temeritate si bărbătie, actionand conjugat si responsabil, facand apel la diplomatie daca acest lucru se impune.

6 comentarii:

tibby spunea...

Interesant! M-ai facut curios, o sa cumpar si eu cartea! Balcanismul e greu definibil, tocmai pentru ca se manifesta diferit chiat si intre granitele unei tari!

pescarusul argintiu spunea...

Da, Tibby draga, si eu sunt cu aceasta carte in plina lectura, am constatat ca abunda de multe aspecte controversate si disputate pentru acest butoi cu pulbere din partea sud-estica a Europei...
M-as bucura daca ti-am trezit interesul prin scurta prezentare :)
Sa treci cu bine peste arsita dezlantuita a acestor zile toride in Capitala !

starsgates spunea...

Să-mi fie ruşine!
Mă aşteaptă vreo patru cărţi noi, care mai miroase a cerneală, şi eu casc gura prin virtual.:)
Pescăruşule, cred că mă duc să citesc.
O seară frumoasă.:)

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates draga, e benefic uneori sa te refugiezi in reprize de lectura agreabila si placuta spiritului :)
Asa ca, de ce nu ? ;)
Dupa ce termini de citit prima carte, scrie despre ea pe blog, popularizeaz-o, e atata nevoie de redobandirea exercitiului livresc !
Chiar mi-ai starnit curiozitatea, astept si eu sa ne dezvalui ce volume ni te vor rapi pentru un timp din societatea aleasa a bloggerilor :)
O seara implinita si tie, prin sclipiri de idei si ganduri culese din lumea fosnitoare a cartilor !

greenfield spunea...

Ca sa fiu sincera, niciodata nu mi-a placut atunci cand Romania a fost inclusa la categoria: balcanice.
La urma urmei, Balcanii nu sunt la noi, ai nostri sunt Carpatii:))

pescarusul argintiu spunea...

Da, Greenfield draga, pe undeva nici eu nu ma identific cu acest apelativ cand trebuie sa plasez Romania pe harta Europei :)
Dar iata cum explica autorul cartii "Fantomele balcanilor", Robert Kaplan denumirea de "balcanic"...
"Balcanii, care in limba turca inseamna "munti", se intind nemilos de la Dunare la Dardanele, de la Istria la Istanbul, si acest termen se refera la maruntele tari Ungaria, Romania, Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Grecia si o parte din Turcia, desi nici ungurii, nici grecii nu sunt foarte incantati de aceasta includere in zona. Este, sau era, o peninsula vesela, plina de oameni vioi, care mananca piperat, beau tarie, poarta haine tipatoare, iubesc si omoara usor si au un talent superb de a starni razboaie. Vesticii lipsiti de imaginatie ii privesc cu invidie ascunsa, ironizandu-le monarhiile, zeflemisindu-se pretentiile si temandu-se de teroristii lor salbatici. Karl Marx i-a numit "gunoi etnic". Eu, ca tanar rebel de douazeci de ani, ii adoram"...
Important este ca ne iubim mult Carpatii nostri, nu-i asa ? :)