Si strecoarã-te tiptil
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sã poti sã te mai bucuri...”
(Tudor Arghezi )
Unul din paradoxurile vietii este acela cã atunci când suntem copii, ajungem sã ne plictisim de copilãrie; ne grãbim sã crestem, iar apoi… tânjim sã fim din nou copii…
Sufletul, însã, rãmâne pentru eternitate - suflet de copil.
Ca o lege a compensatiei parcã, ajungem sã avem proprii nostri copii, pentru ca prin ei, copilul din noi sã reînvie, sã-si poatã deschide aripile.
Ma uit in jur si oriunde imi intorc privirea lipseste culoarea, forma personificata de nuante, orice infatisare a culorii din mediu. Daca as inchide ochii pentru cateva secunde si apoi i-as deschide din nou incet-incet, totul s-ar contura prin nuante mai inchise sau mai deschise de gri, cerul fiind ca o ambianta ce gazduieste acest spectacol de praf, uimit si el probabil de ceea ce vede.
Daca m-as intruchipa intr-un fluture si m-as colora dupa starea de spirit pe care o regasesc unde voi zbura, oare in ce culori m-as oglindi ?
Daca m-as transforma intr-o adiere de vant, oare ce culori as aduce ? M-as intoarce la copilarie sa simt culoarea in orice miscare, sa traiesc prin efervescenta minunatelor coloraturi si sa visez minuni in culori reale. Oare m-as invalui intr-un curcubeu ?
M-am intrebat nu demult de ce regasim bogatia de nuante si culori vii numai in camerele copiilor ? Ce ne face sa ne delimitam viata in chenare rigide si intunecate, inundate de cenusiu ? Epoca modernista a adus o data cu marile schimbari in design si arhitectura si un trend de indrazneala coloristica. Oamenii au inceput sa fie parca mai curajosi in alegerea nuantelor pentru interioarele lor. Se dezgheata incet atmosfera sumbrului gri. Si totusi de ce asociem in continuare culoarea cu dragii nostri copii ?
De ce nu putem fi la fel de indrazneti si in camerele noastre? Simtim nevoia sa cream o delimitare intre noi si ei ? Sau poate doar respectam niste trasaturi ce au luat nastere in timp cultivate de generatii intregi ? Cine mai poate raspunde acestor intrebari ? Sau mai bine zis : ne intrebam vreodata ?
Avem curajul sa fim liberi in culori ? Avem curajul sa ne asumam judecata celorlalti ? Energiile degajate de culorile vii, tonicitatea lor imprima nota aceasta de copilarie si ne face poate sa le asociem cu o camera de copil.
Revin la intrebarea ce a generat acest curs de ganduri: ce culori folosim la decorarea camerei copilului ? Sustin libertatea alegerii si tocmai de aceea nu sunt de acord cu nuantarea camerelor in functie de sexul copilului. Un exemplu fiind cel clasic: daca e baietel atunci facem camera in albastru si daca e fetita facem camera in roz.
Reteta clasica poate da nastere unor clisee, dar in acelasi timp poate fi si punct de plecare pentru noi solutii si idei cromatice. Orice culoare care da nastere unei atmosfere placute si calde o veti simti aproape de camera copilului, pentru ca acolo veti dori o zona pura si inocenta, vie si proaspata, o zona unde sa simtiti linistea si lumina cum inunda spatiul.
Culorile pastelate sunt o alegere fresh avand in acelasi timp posibilitatea sa le punem in evidenta prin cateva contraste, ori apartinand aceleiasi culori, dar in tonalitati mai puternice, ori apartinand unei culori complementare, tot in tonalitati mai intense.
Aceste culori pot fi completate de texturi vioaie: imprimeuri florale sau diverse forme geometrice, mici animalute placute sau imagini ale naturii redate intr-o varianta mai vesela. Elementele constitutive sunt, in fapt, aceleasi ca in orice alt spatiu prietenos : spatialitatea, plantele, lumina, culoarea calda.
Adaugam un factor indispensabil: dragostea reprezentata de eternul Cupidon, copilul fericirii, si am atins si ultima tonalitate cromatica a camerei: rosul.
Restul e vis !
Voi cum vedeti rezolvata delicata problema a cromaticii in caminul propriu si a mediului ambiant ? Va doriti schimbari de decor, alegand o infuzie de culoare blanda si binefacatoare sau aprinsa si plina de viata, in asortari spectaculoase si rafinate ?
UPDATE - "True Colors" - Phil Collins
"You with the sad eyes
Don't be discouraged
Oh I realize
It's hard to take courage
In a world full of people
You can lose sight of it all
And the darkness, inside you
Can make you feel so small
But I see your true colors
Shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors
True colors are beautiful,
Like a rainbow
Show me a smile then,
Don't be unhappy, can't remember
When I last saw you laughing
If this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there
And I'll see your true colors
Shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors
True colors are beautiful,
Like a rainbow
So sad eyes
Discouraged now
Realize
When this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there
And I'll see your true colors
Shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors
True colors, true colors
Cos there's a shining through
I see your true colors
And that's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colors, true colors
True colors are beautiful,
Beautiful, like a rainbow..."
28 de comentarii:
M-ai făcut să zâmbesc pescăruşule, ptr. că mi-am adus aminte de o constatare a fiicei mele.:),, Nu crezi mami că bucătăria noastră e prea copilărească?,,
,,De ce?,, am întrebat-o, deşi ştiam răspunsul.
,,Orinde întorc capul văd doar floarea soarelui, de ce nu eşti şi tu ca celelalte mămici, puţin mai serioasă?,,
Sigur am râs bine de replica ei.
Deci, contează pe mine, sunt omul care-ţi trebuie sădecorezi orice.:))))
Frumos si intelept comentariul tau si interesanta propunere spre dezbatere.Am ramas blocat,nestiind de ce aleg tot timpul culori pale,pierdute,sterse,putin stridente.Doar camerea ei,primea stralucirea culorii.
Draga mea,ma intreb ce ar fi spus bunica mea daca ar fi vazut ca as fi schimbat hainutele cu surioara mea?Ar fi inceput:"Tulai Doamne?"
...Vaiiii!! iese Luna de dupa creasta muntelui si cand te gandesti ca odinioara o certam!
A venit sa decoreze somnul noptii plin de vise si ganduri. Ai privesc jumatatea stralucind semet pe Cer alaturi de atatia altii si ma bucur ca mangaierea ei imi alinta somnul...noapte buna!
Te intreb din nou, de ce atata falsitate ? De ce atata minciuna ?
Toate zilele sunt pentru a ne (te) minti ?
Crezi ca ignorand realitatea devii superioara ?
Doar te apropii de maladiv mai mult.
Poate daca creierasul tau n-ar fi bantuit de (si) idei de stanga s-ar mai pute salva ceva. Cu greu , adevarat.
Energie risipita, ma refer la curentul electric care alimenteaza calculatorul. Doar pui umarul la asasinatul planetei.
Fals si insipid , gandul ma duce la evreica de Maria Barbu. Alta bolnava psihic.
Puahhhhhhhhh.
Salutari Paul. Impotent cum esti , nu ma mira sa te gasec aici, la fel de NEanonim ca si mine. loooool
Wow, astazi este 23 august, inceputul declinului Neamului Romanesc. Si voi bateti campii cu pantaloni scurti.
Oare te-am vazut,te-am auzit,am cetit ceva despre tine?...,nu cred. Un prost trebuie ignorat. Potenta lui... sta in flegma ce singur si-o reintroduce-n gura, iar dopul cu iz de balega al gurii,il improsca de la cap la...tot ce cuprinde infatisarea lesului spurcat de...Scuze,tocmai un porc din cocina ma roaga sa-i iei locul, ca de...el s-a emancipat,e mult mai educat. I-am spus "rabdare",mai are cativa cacati de-nghitit si singur intra, caci usa si-a deschis-o...
Lepadatura,n-ai vrea sa dai ochi cu mine nici pe lumea cealalta. Am sa rog un fost coleg cu ochi albastri sa ne fixeze-o-ntalnire amicala. Stop! o iau razna...nu merita osteneala dar intalnirea ti-o fixez cand lumea tie mai draga
Pescarus drag,
eu am pictat dormitorul lui Zoran, cu el impreuna, la servici pictez cu copiii, inclusiv peretii, printre altele...
Suntem datori copiilor ce-am fost sa nu uitam joaca, zambetul, adevaratele frumuseti, copiii sunt puii nostrii de zambet !
Felicitari sis, o postare minunata, pentru noi, de asteptat de altfel din partea omului deosebit care esti :)
Te iubesc sestro :)
Sibilla
@anonim, esti un frustrat, o tentativa ce se vrea barbat, jalnic, sincer mi-e mila de sufletul tau... MILA !
Cum iti permiti sa vorbesti astfel de doua doamne, te crezi pe stadion ?
Nu pricep de ce nu esti inca la spam !!!
Daca mai zici ceva de aripa stanga dura, te voi invita sa te duelezi cu mine, dar nu " cocosel fioros " din spatele monitorului, sa-ti fie rusine, esti un nesimtit cu un caracter josnic !
Ce treaba ai tu cu optiunile politice ale altora, hm? Pune mana si fa ceva constructiv, eventual, rascumparati sufletul ce l-ai vandut diavolilor si cameleonilor portocalii !!! Si roaga-te la Doamne, Doamne sa te ierte....
JALNIC !
Sibilla
Anonimule,
Blogul Corei nu este un blog politic oricat ai vrea tu sa demonstrezi contrariul. Faptul ca ea are prieteni virtuali printre simpatizantii ideologiei de stanga nu iti da dreptul sa o ataci facand deductii care nu au nici o logica. Inteleg ca ai gasit aici un spatiu propice pentru a te da in stamba, Cora fiind prea sensibila pentru a-ti da replicile meritate tocmai de aia daca vrei sa demonstrezi ca esti potent si ca tii la o confruntare vino pe blogurile cu adevarat politice. Te astept.
Ignoraţi-l fiincă NU EXISTĂ, şi ceva ce nu există nu vă poate supăra nici cât bâzâitul unei muşte.:)
Imi cer scuze tuturor celor ce ajung sa citeasca aceste randuri pentru limbajul folosit.Toti aveti dreptate,starsgates conchide corect.Gestul meu nu se justifica. Inchei cu-n gust amar,ca n-am reusit sa ignor ce trebuia ignorat. Multumesc pentru intelegere!
Cu respect,
Paul
Daca am obtinut acest efect pe chipul tau, draga Starsgates, inseamna ca gandurile si impresiile mele lasate aici au avut ecou in sufletul tau si ma bucur sincer :)
Simteam nevoia sa adaug un strop de culoare in coltisorul meu de reflectii si simtiri si am trecut la treaba, inarmata cu o pensula imaginara si o paleta de culori, cu care sa va indemn si pe voi, prietenii mei, sa va declarati optiunile coloristice ;)
Stiam foarte bine ca pot conta pe tine, doar esti o prietena de baza, indragostita iremediabil de vraja macilor sangerii... acum aflu ca te-a cucerit si stralucirea florii-soarelui, chemand-o sa-ti fie aproape in laboratorul gastronomic al caminului tau :)
Admiratie si pretuire, prietena draga, si eu ador aceasta floare-regina a campiilor verii !
Draga Paul, iti multumesc pentru evocarea unor amintiri dragi tie, din lumea copilariei luminata de chipul scump al bunicii :)
Nu mai certa luna, prezenta ei este un miracol binecuvantat, s-o fi vazut cum stralucea de mandra pe luciul linistit al marii !
Iti aduc un dar de versuri ale Constantei Buzea, despre tainele culorilor...
"Ochii ni se umplu
Fara prea mari riscuri
De culori ce-arata
Adancimi si piscuri.
Nu-s departe, uite,
Ci la indemana,
Scoartele tesute
De-o maiastra mana.
Cine tese-o floare
Din lumina lanii,
Stie ca-n covoare
Inima-i ramane.
Nu-i departe, uite,
Ci la indemana,
Colorata lumea-ntr-un covor
De lana.
Toate sunt frumoase
Langa celelalte,
Sunt culori inalte
Sunt culori de ziua,
Si culori de noapte
Unele sunt tipat,
Altele sunt soapte."
Un sfarsit de saptamana linistit, implinit si rodnic, rasfatat de culorile calde si prietenoase ale verii !
@Anonim,
Imi rezerv dreptul la replica pentru a-ti raspunde si la interpelarea anterioara, din timpul plecarii mele in concediu, se pare ca am intarziat cu raspunsul si ti-ai pierdut rabdarea.
De ce atata falsitate si minciuna, ma intrebi ?
Intrucat nu te cunosc, nu-ti pot raspunde framantarilor tale existentiale, tu trebuie sa te cunosti mai bine.
In ceea ce ma priveste, te asigur ca am fost si sunt condusa de cele mai sincere ganduri, promovand prin tot ceea ce fac, scriu si gandesc, firescul si naturaletea, bunul simt si echilibrul, toleranta si respectul reciproc.
Nu, zilele nu sunt pentru a va/ma minti, ci din contra, pentru a ne gasi resorturile ce ne motiveaza sa devenim mai buni, mai multumiti de noi insine, punandu-ne in slujba semenilor nostri, sarindu-le in ajutor, nu blamandu-i.
Nu ignor deloc realitatea, sunt in fiecare secunda conectata la ea, imi place sa fiu cu picioarele pe pamant, chiar daca uneori imi mai permit luxul sa fiu si cu capul in nori, fara a deveni insa "aeriana".
Desi dai dovada de un puternic misoginism, iti apreciez inteligenta analitica, dar ea ar avea de castigat daca i-ai aduce un plus de intelepciune si de obiectivism.
Dar cuvintele jignitoare la adresa prietenilor mei si a altor colegi din blogosfera nu-si au locul aici, exista alte spatii de scandal unde te-ai putea simti mai bine. Mai lucreaza la intelepciune, te-ai simti mult mai confortabil decat aruncandu-ti noroiul din suflet in apa limpede a culorilor mele !
Inchei cu vorbele de duh ale Sfantului Ioan Gura de Aur:
"Cu nimic nu-l manii pe Dumnezeu atat de mult, ca atunci cand nedreptatesti pe cineva !"
@Anonim, din nou
Asa este, astazi este 23 August, candva Ziua Nationala a Romaniei, cinstita in pas cadentat de defilare si sunete de fanfara.
Daca te numeri cumva printre acei nostalgici care-si doreau comemorata aceasta zi, mai cerceteaza acele zone care nu-ti inseala asteptarile.
De la sfinti sa invatam inca o porunca:
"Ispitele sunt de doua feluri: sau stramtorile vietii incearca inimile, vadind rabdarea lor, sau belsugul vietii devine iarasi chip de ispita. E la fel de greu, atat sa-ti pastrezi sufletul neinjosit de greutati, cat si sa nu ti-l jignesti in situatii inalte."
(Sfantul Vasile cel Mare)
Iti doresc multa lumina in suflet si in minte !
Draga Paul, iti multumesc pentru atitudinea ta prompta, de care ai dat dovada si de aceasta data in confruntarea ideatica cu oaspetele "Anonim", dar sa ne amintim un mare adevar rostit de Sfantul Ambrozie: "Suferiti de pe urma unui om rau ? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai !"
Nu te lasa starnit si nu permite ca linistea sa-ti fie tulburata de provocari necavaleresti !
Din nou, Constanta Buzea, poeta draga mie, ne lanseaza un indemn de week-end in "Izvorul culorilor":
"Cata lumina-i, zarile-s albastre,
Jur-imprejurul nostru sunt culori,
Si-s toate, toate-ale privirii noastre,
Lumina insa e izvorul lor.
Iata paleta de culori. La soare
Prind viata si-ntr-un ritm stralucitor,
Pulsand apropiere-departare,
Ne farmeca, ne prind in hora lor.
Despre culori, sa stii, putem vorbi
Mai mult de-o zi,
Oricat de lunga-ar fi.
La lucru, deci ! Pictam pana diseara,
O zi intreaga,
Lunga zi de vara."
Sfinxule drag, cum sa nu stiu cat de mult iubesti si tu culorile calde si vii ! :)
Stau marturiile orele de pictura cot la cot cu micutii talentati si cu Zoran al tau mult iubit, premiile obtinute la diverse concursuri si competitii, rod al pasiunii tale pentru arte !
Azi am lasat-o sa vorbeasca si pe Constanta Buzea, asadar ii ofer din nou cuvantul iscusit in poezia "Culorile au temperatura si vorbesc":
"E nemaipomenit ce se petrece !
Culoare calda si culoare rece ?
Sigur ca da. Culorile asa-s,
Apropiere unele-ti inspira,
Altele-n schimb iti par indepartate,
Sunt dulci, amare, luminoase, mate,
te-nfrigureaza, ori iti dau caldura.
Sigur ca da. Culorile asa-s,
Fara sa aiba gura, glas,
Unele tipa, altele sunt calme,
De pilda luminos si bland e galben,
Rosul, in schimb, parca te enerveaza.
In alb te simti purificat. In verde
Visezi odihna-n care te vei pierde.
Portocaliul te inveseleste,
Albastrul e senin si linisteste."
Un week-end minunat si fericit alaturi de puiul tau sarbatorit ! :)
Draga Sibilla, Victor si Stargates
Va multumesc mult pentru atitudinea voastra de respingere a unor elemente poluante, ce se chinuiesc sa atraga atentia asupra lor cu orice pret.
Recunosc ca interventia ta m-a surprins placut, Victor si tin sa-ti multumesc in mod deosebit.
Sfinxul nostru bataios si efervescenta plina de intelepciune Starsgates imi sunt deja alaturi de mult timp si stiu cat le apreciez punctele de vedere.
Delectati-va cu alte momente frumoase in acest week-end si nu vi-l umbriti prin acesti nori de furtuna, nu merita.
Si sa nu uitam ce ne-a povatuit Sfantul Ioan Gura de Aur:
"Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet."
Fiti binecuvantati, dragi prieteni de suflet ! :)
Comentariu
restul e vis! aici ai pus punctul pe i... scrii superb!
ps: copilaria mea o am in sufletul meu, in inima, in carti, in tot ceea ce scriu...!
uite poezia "file de viata":
http://www.poezie.ro/index.php/author/0015056/index.html (oana sunt eu)
Draga Bibliotecaru, iti multumesc pentru reamintirea acestui comentariu, realizat acum ceva timp, pe vremea cand cochetai eficient cu Radio4U :)
Se pare ca unii sunt nemultumiti de aprofundarea filosofica a acestor teme de viata, ce le par desarte ca propria lor existenta, preferand sa caute mereu paiul din ochiul altora, fara sa realizeze ca astfel ne divulga barna din vederile lor in toata splendoarea...
Draga Jam, nimic nu se compara cu felul tau de a scrie si de a capta sufletul cititorului, de a incanta inimile prietenilor prin tresarirea cuvintelor-ecou al simtirilor tale, cand voioase si pline de speranta, cand triste, nostalgice si pline de amaraciune.
Ingaduie-mi sa-ti daruiesc o poezie ce m-a emotionat adanc si care iti defineste gingasia adancurilor...
"Pe cearsaful intins pe sfoara
fluturele albastru descifreaza o poveste de dragoste
Un nor razlet
povesteste in soapta despre minunile altui taram
Semintele in pamant
viseaza sa moara
Un lan danseaza in ritmul vantului
geme de pe acum
in rasnita purtata de mana unei femei
cu fata ei de culoarea pamantului.
Un lan danseaza fericit in bratele vantului.
Fluturele tremura
pe mana ta
pietrificata.
Mileniile se retrag in umbra
in scancetul de copil al marii.
Un lan de mimoze
se cutremura
la trecerea fluturelui.
Apune marea
la nordul inimii."
(Ion CRISTOFOR - "O cusca pentru poet" - Cluj, Casa Cartii de Stiinta, 2007).
Jam draga mea, mare surpriza mi-ai facut accesand acest link ! :)
Am gasit acolo un tezaur poetic ce-ti poarta marca numelui frumos, sonor, predestinat pentru celebritate.
Poezia ta "File de viata" m-a cucerit imediat si mi-a reconfirmat ceea ce stiam deja: ca intre tine, sfintia ingerilor si magia fluturilor exista o indisolubila alchimie creatoare :)
"Tăcere care doarme printre poveşti demult
cu cd-urile aranjate la capul tău cântând
cu pielea ce ascunde porumbei zburând,
file de viaţă, cercei.
Infidelitatea anilor peste tablouri din noi
cu o pedeapsă dată târziu sufletului în palme
cu alte suflete de se sprijină pe umeri drepţi,
file de viaţă, tăceri.
Singur fugeai cu ceasul după soare,
el îşi pusese pălărie de toamnă peste raze
luminând adormit secunda căzută la zaruri,
file de viaţă, ciocolată.
Îngeri şi reîntoarcere în memorii scorojind fluturii
aripi de sub urechi căutând auzul apei
să-ţi răcoreşti genunchii pe piane vechi din trepte,
file de viaţă, ochi.
Tu răsfoiai deja altă carte de vreme."
Fii binecuvantata, scumpa prietena si mult succes pe drumul artistic ! :)
Covorul de lana imi aduce aminte tot de bunica ...cum obosita fiind de la munca campului,cu palmele-i batatorite gasea puterea si energia la lumina lampasului, sa petreca fuiorul, sau cum i-o zice, prin firele de lana frumos cladite intr-un colorit imaginar al unei harnice bunice.
Am luat aminte de povetele tale, imi aplec obrazul rusinat de ele si promit ca ratiunea sa primeze in fata prostiei.
..."Restul e vis"... Mireasa, Pescarusii, Marea...
Splendida realizare!
Felicitari prietena draga!
Cora, Cora ... :)
" Sunt cugetări care sunt stele şi altele simpli licurici: lumea nu se îndreaptă după acestea din urmă. "
N Iorga
te imbratisez cu mult , mult drag ,
Sibilla
Sfinxul meu drag,
Am citit aceasta aleasa cugetare pe blogul tau si mereu imi reconfirma adancul adevar pe care il contine.
Ma bucur mult ca ai parcurs cele scrise mai sus si ai patruns vorbele de duh din tezaurul de intelepciune al crestinatatii :)
Marele Iorga este o minte luminata si un preferat mentor al meu, inca de pe bancile liceului, cand citeam cu nesat scrierile sale de exceptie si il evocam in referate pe la simpozioane de istorie.
Bine ai revenit de la festinul tineresc al aniversarii puiului tau ! :)
Stransele mele imbratisari se indreapta catre tine ;)
Draga Paul,
Si mie mi-a placut mult imaginea stilizata de la tarmul scaldat in valurile marii, cu Mireasa insotita de zborul percarusilor :)
Multe ganduri ne incearca privind-o... unul care mi s-a ivit acum este senzatia de balans intre usoara ezitare de a pastra libertatea zborului si impulsul de a alege un partener de drumul greu al vietii...
Ma bucur ca ai apreciat transpunerea artistica a unei simtiri adanci.
Fruntea sus si privirea senina, nu erai tu cel dojenit, dimpotriva :)
Trimiteți un comentariu