Poeme de odinioara - de Florea Burtan

Vazduhul invoca ninsorile

Este iarna, iubito, vazduhul invoca ninsorile,
Trenuri intarziate stau de vorba cu garile,
La un foc stins imi incalzesc umbra, duioasa,
Acum, nici macar numele tau nu-mi mai intra in casa.

Sunt bolnav de tine pana la cer,
Dar niciodata nu am indraznit sa te cer,
M-am multumit sa te mangai numai in vis,
Precum o corabie un tarm interzis.

Pe prag, amintirea sta ghemuita si plange,
S-a plictisit si are talpile pline de sange,
As curata-o de rani, dar mainile mele,
Au plecat de acasa, ca doua pasari rebele.



Strazi imbatranite

Pe umeri mi se aseaza o zapada fierbinte,
Iarna mi-o ia cu un pas inainte,
Despre ranile mele nu ti-am vorbit niciodata,
La usa mea, postasul a uitat sa mai bata.

Strazile pe care ne-am plimbat amandoi, uneori,
Au imbatranit si sunt pline de nori,
Ca sa te uit, ar trebui sa le dau foc,
Dar imi e teama, iubito, sa nu ma sufoc.

De la tine n-am mai primit nici-o veste,
Vantul isi rupe aripile in mohorate ferestre,
Strazile pe care ne-am plimbat amandoi, uneori,
Au imbatranit, nu mai au demult sarbatori.



Flacara plangand

Un inger s-a prabusit la mine-n gradina,
Acoperit cu o faramicioara lumina,
Era derutat si parea obosit
De atata zburat prin vazduhul nelamurit.

Hai in casa, i-am zis, hai in casa,
Sa iti oblojeasca ranile o femeie frumoasa,
Sa iti curete aripile de tarana si nori,
Sa-ti dea sa bei apa strecurata prin flori.

Mi-a facut semn sa plec si sa tac,
Trupul i se preschimbase intr-un verde copac
Si sevele, brusc, il tot coborau in pamant,
Ca pe o flacara ce se stingea, plangand.



Nunta de crini

Cantec tacut - trupul tau se rasfata,
In vaile somnului. Este noapte si ninge,
Respiratia ta ma spala cu miresme pe fata,
Aduna tot raiul la mine in sange.

De aici nu am sa mai plec niciodata,
Chiar daca am sa mor de foame si sete,
Iti voi trascrie frumusetea pe o foaie curata,
Cu cerneala adusa de ingerii cete.

Chipul tau, tanar mereu sa ramana,
Ca o nunta de crini, ca un vis nevisat,
Ma simt bine in noaptea aceasta pagana,
Desi, odata si-odata, si eu voi fi cel condamnat.

Imi e teama

La poarta mea s-a oprit un strain,

Tine stele pe umeri, in mana o floare de crin,

Vesmintele-i sunt asuprite de ploi si de vant,

De atata zburat pe sub cerul din gand.

Imi cere sa ii dau ceva de mancare,

Chipul sau nu mai are nici o culoare,

Oasele ii suna a lungi departari,

Din ochi i se scurg reci lumanari.

Il tot privesc si imi vine sa tip,

Imi e teama sa nu se prefaca-n nisip,

Doamne, parca ar fi insusi ingerul meu,

Alungat din departe, coborat din mereu !

Urme triste

Absenta ta imi geruieste odaia,

Ma indeamna sa rabd si sa scriu,

Singuratatea invoca vantul si ploaia,

In livezile somnului este frig si tarziu.

Intre noi amandoi - un drum interzis,

Intre noi amandoi - un munte de ceata,

Demult nu mai am dreptul la vis,

Resemnarea ma spala cu lacrimi pe fata.

Au trecut ani de cand n-ai mai venit,

Sangele meu lasa urme suparate de strada,

Singuratatea se sinucide pe un camp asfintit,

Cersetorii se pregatesc, fastuos, de parada.

Romantica

Tu curgi din somn, iubito, subtire si frumoasa,

Imi asupresti privirea cu trupul tau de crin,

Mi-e teama sa te mangai, am mainile de ceata,

Prin gandurile mele umbla un drum strain.

As vrea ca noaptea asta sa fie nesfarsita,

Si trupul tau sa-mi ceara un tainic ajutor,

Sa il zidesc in cantec si-n roua razvratita,

Sa ardem, impreuna, ca pe un rug de dor.

De tine sa ma vindec, si sa imi fii mireasa,

Precum odinioara, cand rataceam prin rai,

Cand pagubos de tanar, ma alungam de-acasa

Si innoptam, iubito, sub parul tau balai.

Gradina amara

Tu te imbraci intr-o iluzie somnoroasa,

Sa ramai tanara si atat de frumoasa,

Te-as mangaia, dar mainile mele au obosit,

Sunt pline de rani ca un tandru cutit.

Stai langa mine, te rog, s-a facut seara,

In gandul meu amurgeste o gradina amara,

Ne vom povesti vietile, pana in zori,

Cand cersetorii se sinucid in piata de flori.

Imi e bine aici, in aceste friguroase odai,

Cu sufletul rezemat de dogoarea ochilor tai,

Eu totdeauna m-am multumit cu putin:

Cu o carte nescrisa si o cana cu vin.