miercuri, 12 octombrie 2011

Ortogramele de langa noi si din toate zilele

Azi mi-a picat sub ochi in premiera aceasta denumire cu totul intamplator, navigand pe valurile oceanului virtual.
La inceput m-am intrebat daca ortogramele au ceva in comun cu stenogramele, diagramele sau epigramele...

Dand fuga la DEX, am constatat ca misteriosul termen de "ortograma" nu este decat un pasnic si nobil model de scriere corecta, cum este cel pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si-l insuseasca temeinic inca din primii ani de scoala.

Ortogramele sunt copiii naturali ai artei ortografice, strajerul neobosit care vegheaza la respectarea regulilor de scriere corecta a cuvintelor dintr-o limba.

La tot pasul se fac confuzii si greseli de neiertat cand se scriu constructii lexicale identice fonetic, dar total diferite ca sens si morfologie.

Daca ar fi sa aleg cateva exemple de ortograme care sufera cele mai frecvente "atacuri" la integritate, as enumera doar cateva din puzderia existenta:
perechea "ati" si "a-ti"; cuplul "la" si "l-a"; "s-au" si "sau"; "ne-am" si "neam"; "m-ai" si "mai"; "i-ar" si "iar".

O initiativa laudabila a unor iubitori si pasionati de limba romana este prezenta in virtual a unui site foarte tanar pe tematica ortogramelor aici

Facem click si ne delectam cu extrem de multe constructii ortogramice.

Cam greu pentru scolarii ce buchisesc litera cartii, doar c-am vazut ca si adultii se mai poticnesc la scrierea formelor lor...

Voua v-au dat batai de cap vazandu-le la altii sau le-ati punctat in nume propriu?

12 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Vinovat! :D

pescarusul argintiu spunea...

Biblio, greseala recunoscuta e pe jumatate iertata!
Pedeapsa ispasita va fi mai scurta :)

INCERTITUDINI spunea...

Pescăruș,
Prima imagine m-a speriat rău!!
Sper că micuții n-o asociază, cumva, cu vreo sancțiune.
Seară frumoasă!

pescarusul argintiu spunea...

Gina, imaginea e pura invitatie la haz! Site-ul de pe care a fost preluata chiar se numeste "haz de necaz" :)
Pe orice ou il doare capul cand sufera presiuni externe.
Am plasat-o in contextul autocorectiei figurative pe care fiecare dintre noi trebuie sa si-o aplice atunci cand greseste scrierea corecta.
Numai bine si tie!

geaninalisandru spunea...

O postare care mi-a atras atenția. Am zis, în gând,bine că se mai scrie și despre astfel de lucruri pe bloguri.Imaginile penetrante, lectura plăcută. Să ai o zi sublimă!

Cristian Lisandru spunea...

Din păcate, întâlnim din ce în ce mai des cazuri în care limba română este terfelită. A dispărut aproape cu totul grija pentru ea, pentru cuvintele frumoase, pentru sensurile minunate pe care le transmite, de fiecare dată. Din acest punct de vedere, trăim în degringoladă...
Gânduri bune!

pescarusul argintiu spunea...

Geanina, ma bucur ca ai gasit util si realist demersul meu intru scrierea sanatoasa si corecta a limbii romane!
Am tot avut ocazia sa intalnesc greseli ortografice impardonabile la persoane cu pretentii, fapt ce m-a determinat sa consider imperativa abordarea acestei teme.
Sa ai parte de cuvinte potrivite si ganduri pline de noblete, cu irizari de chihlimbar!

pescarusul argintiu spunea...

Nimic mai adevarat, Cristian!
Degringolada cuvintelor umilite prin renuntarea la frumusetea sensurilor lor si la respectul pentru forma lor corecta ne mahneste la tot pasul, in cele mai diferite medii de comunicare si informare.
Ar trebui pornita o campanie mai hotarata prin scoli si prin alte forme de educatie pentru insanatosirea grabnica a comorii noastre nepretuite, limba romana.
Iti multumesc mult pentru sustinerea masurilor de profilaxie a tuturor bolilor infectioase asupra limbii romane.
Scriere spornica si inspirata, sub semnul implinirii sufletesti!

SuperJa spunea...

când eram pice aveam un dictionar pe care scria asa:
Dictionar ortografic, ortoepic si de punctuatie

Era format A5, copertile cartonate, foile ingalbenite. Insa nu acesta era preferatul meu - ci unul format A4 landscape, copertile dintr-un carton moale, culoare cyan si doua cercuri intr-o parte. Aici erau expuse in paralel ortograme din carti insotite de un desen alb negru. No asta îmi placea grozav pentru ca desenele erau un punct de atractie... iar gramatica cât s-a prins, caci no' nu avea aceeasi atractivitate.

O problema ce am observat-o, am perioade in care ma lupt cu anumite "ticuri" de scriere, sa le zic asa. Acum ma lupt cu perioada ca-urilor. Teribil de mult e prezenta aceasta prepozitie... absolut suparator. Sure, mai am si alte metehne - legate de virgula :D... etc. Deci, pentru mine, împaratia gramaticii e una cu padurile tropicale pliiiina de capcane.

Oricum aceste probleme mi se par mai putin grave fata de demontarea cuvintelor, prin care, in nici doi pasi ajungi direct in babilonie. Limbajele paralele create in acest fel sunt deja nevelul 10 de la cladirea babilonului :D.

pescarusul argintiu spunea...

SuperJA, stiu si eu dictionarul acela, parca il am in fata ochilor, de culoare gri soricel cred...
Il consultam si eu sporadic, in functie de trebuinte, dar e clar ca mereu avem cate ceva de invatat :)
Ticuri, metehne apar neinvitate si dispar greu, doar cu stradanie proprie si consecventa.
Ai adus in discutie problema "demontarii" cuvintelor si a limbajelor paralele, ar fi foarte bine daca ai detalia un pic, nu ma dumiresc exact...

SuperJa spunea...

Apoi cu limbajele paralele negraite stam prost. Acolo de-am persevera mai mult, am pricepe tare multe despre lumea asta :D.

Vorbeam despre demolari si reconstruiri la nivelul cuvintelor. Dictionarele oricum sunt ceva "alive" si incearca sa tina pasul cu schimbarile inevitabile date de civilizatie... dar, pe lânga astea mai vezi limbaje in limbaje. Ti-aduci aminte de reclama cu "afacereza"? Ei bine l-am vazut pe tip la ceva conferinta, unde ne explica teribilul impact al reclamei respective... si o prezenta ca pe o reteta universal valabila, o cale de reusita, ceva cu care mergi la sigur etc. Adaugând alte cuvinte stâlcite drept exemplu. Ei bine daca în reclama tine, pentru ca media are un impact grozav asupra oamenilor... in alte contexte nu stiu. Limba, vocabularul, gramtatica au nevoie de gardurile regulilor pentru ca altfel ajungi sa mergi inapoi, la inceputuri când fiecare avea sistemul lui numeric, alfabetul lui, cuvintele lui etc... si de aici pân la babilonie nu mai e decât un firicel de ata...

Deci am mers mult inainte si inapoi, am exagerat putin, pentru a da forma la ce doream sa spun :D. In fapt nu sunt chiar atât de radicala. Chiar si mie mi se intâmpla sa demontez uneori cuvinte - doar de dragul jocului...

Seara faina pescarus:).

pescarusul argintiu spunea...

Inteleg acum Manon, te refereai la o analiza de diagnostic a organismului complex si greu incercat al limbii romane...

Imi amintesc cum a navalit "afacereza" de pe ecranul de sticla in spatiul caselor noastre si apoi in fibra neuronilor nostri biciuti de informatii eterogen-alambicate...

Apoi au aparut "frangleza", "romgleza", pentru ca e "trendy" multe anglicisme au fost preluate ad-literam ca xenisme si limba noastra s-a imbogatit prin intrusi nepoftiti, impusi prin ignorarea si necunoasterea normelor limbii romane.

Dincolo si mai presus de context, te invit sa parcurgi aceste randuri geniale semnate de regretatul George Pruteanu inconfundabilul strateg al limbii romane:

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-042-angl3.htm


Cat despre originalul "Dictionar M" de desene-simboluri este ceva fin si elaborat, din care avem de retinut si invatat, trebuie pastrat aproape de inima si creier :)

Saptamana plina de plusuri si de calde impulsuri!