luni, 15 martie 2010

Mihaela Tonitza Iordache: s-a stins flacara unei vieti!

Zăpada e aproape topită la Gruiu, dar casa are sufletul îngheţat. Lăcrimează pe la streşini, într-un bocet tăcut. A plecat şi Doamna. A rămas singură pe lume. Căsuţa de la Gruiu nu era doar un loc în care stăteau Ştefan şi Mihaela. Devenise tot universul lor. Aici, la Gruiu, îşi găsiseră pacea şi fericirea.

In cursul diminetii de Sambata 13 Martie 2010 a mai plecat dintre noi un valoros om de teatru: Mihaela Tonitza Iordache. Profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, a avut o bogată activitate literară, remarcându-se prin dramatizarea unor texte precum: „Maestrul şi Margareta” după Mihail Bulgakov, „Evreul Süss” după Leon Feuchtwanger, „Patul lui Procust” după Camil Petrescu, „Clipa” după Dinu Săraru, „Un om de afaceri” după Shalom Alehem, „Adunarea Păsărilor” după Farrin Udin Attar, „Lolita” după Vladimir Nabokov, „Oblomov” după I.A. Goncearov.

Pe lângă studiile apărute în volume colective şi în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, a publicat numeroase volume de teoria teatrului. După 1978 a lucrat ca director artistic şi secretar literar la Teatrul Mic şi Teatrul „Ion Creangă”, pentru ca, între 1986 şi 1999, să fie director al Teatrului Ţăndărică din Bucureşti.

S-au căsătorit în 1970. El – un actor genial. Ea – o făuritoare de actori geniali. În căminul celor doi de la Gruiu, ea îl făcea pe Ştefan Iordache cel mai iubit dintre pământeni.

În ultima vreme stătuse numai în spitale, slăbise mult.

A îndurat chinul mai multor operaţii şi a pierdut un rinichi.

Ultima săptămână a fost în comă, mult mai aproape de cel atât de dorit decât de lumea în care el o părăsise.

Poate că acolo unde a ajuns, acum, Mihaela, la întâlnirea ei cu mult doritul Ştefan, se va afla şi bunicul său, pictorul Nicolae Tonitza, de la a cărui moarte se împlinesc în 2010, 70 de ani.

Ce a fost insa mai greu pentru ea? Operatia prin care i-a fost extirpat un rinichi sau golul nimicitor din inima?

In ultimul interviu pe care Sstefan Iordache il acorda revistei Confidential, maestrul ii facea una dintre cele mai frumoase declaratii de iubire partenerei lui de viata: „Pentru un barbat este important sa aiba langa el o femeie care sa-l inteleaga. Ca sa fie clar: daca acest pamant este ca mana mea stanga, Mihaela e ca mana mea dreapta. Si ea face parte din mine”.

Acum asteptarea a luat sfarsit, iar cei doi indragostiti se vor intregi in ceruri. Pentru ei, viata a insemnat o mare iubire. Pe care au avut curaj sa o traiasca si sa si-o asume. „Iar unde dragoste nu e, nimic nu e”.

Cenusa trupului sau incinerat va fi depusa la Gruiu, langa caminul unde ea îl făcea pe Ştefan Iordache cel mai iubit dintre pământeni.

Fie-i tarana usoara!!

6 comentarii:

Bibliotecaru spunea...

Dumnezeu să o ierte!

angi spunea...

S-o ierte Dumnezeu!

SuperJa spunea...

Cei care se s-au iubit se intâlnesc undeva... intre stele.

INCERTITUDINI spunea...

Duios cuvant pentru o iubire nepieritoare!

g1b2i3 spunea...

Odihneasca-se in pace!

greenfield spunea...

Frumos ai mai scris despre cei doi...Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi...