Povestea “microscopica” a englezului Willard Wigan a inceput pe cand avea cinci ani. Atunci i-a venit ideea sa construiasca apartamente pentru furnici. Le-a ademenit cu zahar, iar furnicile s-au mutat acolo fara sa le intereseze daca e nevoie sa plateasca vreo chirie. Le-a construit apoi palarii si incaltaminte.
La scoala, Willard Wigan nu a dus o viata usoara din cauza ca suferea de dislexie si era criticat in permanenta de catre profesori. Astfel, s-a refugiat in imaginatia sa si a creat o lume fantastica. Treptat personajele sale au reusit sa se ascunda de ochii lumii in urechea unui ac de cusut sau pe un ac de gamalie.
Scame, bucati minuscule de sticla, un fir de praf… orice nimic poate deveni ceva folositor pentru sculpturile sale. Chiar daca in ceea ce priveste materia prima, costurile nu sunt mari, o lucrare presupune trei luni de munca si mult autocontrol. De exemplu, in timp ce Willard Wigan lucra la piesa cu Alice in Tara Minunilor, i-a sunat telefonul, a inspirat pentru o clipa si a inhalat-o pe Alice. Artistul lucreaza intre bataile inimii sau foloseste miscarea pe care bataia inimii o produce in corp pentru a adauga detalii personajelor sale.
Nu orice piesa din colectiile sale e de vanzare, dar cele care sunt, au preturi ce pornesc de la 40000 de dolari.
Pentru a-şi picta operele, Wigan foloseşte un fir de păr, obţinut de la muşte.
Pentru a admira fotografiile acestor incredibile miniaturi, nu e nevoie de microscop performant, ci doar de un strop de mirare si dor de candoare...
"Unde nu exista NIMIC, de buna seama ca intotdeauna exista Ceva", spune Willard in cartea sa biografica "I Spy with My Little Eye" si este foarte adevarat!
27 de comentarii:
Nu ştiu de ce îmi vine să întreb... de ce?
De ce ar face cineva o artă care nu poate fi percepută fără microscop?
...probabil economie de materiale...
Biblio, mi se pare ca raspunsul vine imediat: datorita pasiunii pentru cele mai minuscule detalii, pentru ineditul creatiei si din cauza apetitului pentru originalitate si UNICITATE.
Dar cel mai sigur raspuns il vom avea dupa ce-i citim cartea "I Spy with My Little Eye" :)
:)
Dar există riscul ca arta să fie confundată cu o scamă în ochi sau un atac de glaucom...
Biblio, cine risca nu castiga :)
Riscul face parte din algoritmul reusitei, daruindu-i un plus de savoare.
In cazul de fata, succesul a fost deplin, intrand in galeria de valori apreciate de Printul Charles si alte somitati.
Merci draga ca mi-ai amintit de Dragobete ca m-am luat cu altele si uitasem :) Un Dragobete frumos si plin de iubire. Te pup!
Fantastic! Atât pot să îngaim.:)
Sa fi iubita viata intreaga, Pescarusule! :)
Ca si ieri,am citit postarea cu voce tare ca sa ne minunam impreuna(cu baietii mei).Stiam de existenta acestui creator de minuni miniaturale,dar acum m-a uimit cu adevarat...adica ne-a uimit .
Arta nu are bariere... poti imagina sau incerca imposibilul, asta creaza diferenta.
Privindu-le, noi astia mari, ne simtim mici, nu-i asa? :).
Mai demult am avut ocazia sa vad o expozitie de arta chinezeasca mai deosebita : pictura pe bob de orez si sculptura in dop de pluta.
Piesele erau asezate sub lentile speciale iluminate intr-un fel anume.
Nu cred ca a intrat cineva in expozitie fara sa se intrebe la fel ca Bibliotecarul :)
Artistii de genul acesta au rabdare cu carul ...
Laura, atunci e un motiv in plus sa ma bucur ca te-am reactivat in acest sens! :)
Am ghiocei vigurosi si inmiresmati pe aproape, daca vrei iti aduc in zbor la Valencia un buchetel ;)
Sarutari si de la mine!
Steluta, cam la fel am exclamat si eu, pare incredibil acest om, prin ceea ce a reusit sa creeze!
Mestere, multumesc pentru urare! :)
Asisderea sa ti se intample si tie!
Angi, e minunat ca ai polarizat si atentia zimbrilor tai dragalasi, impartasindu-le din aceste surprinzatoare informatii!
Artistul britanic trebuie popularizat, e un fenomen si un prieten al microcosmosului :)
SuperJa, sa stii ca ai mare dreptate, esti un mare intelept, inzestrat cu fire artistica si cu simtul frumosului extrem de dezvoltat! :)
-X-, asa este, in spatele acestor capodopere microscopice stau multe luni de munca si un munte de autocontrol.
Artistul britanic lucreaza efectiv intre bataile inimii sau foloseste miscarea pe care bataia inimii o produce in corp pentru a adauga detalii personajelor sale.
Draga Pescarusule,ne-ai adus aici o poveste minunata,deosebita despre arta.Am mai citit si vazut miniaturi pe un bob de orez,dar asa minunatii e prima oara cand vad.
Iti multumesc,imi place arta ,orice fel de arta.
O primavara minunata!
P.S.Fotografiile cu flori mi-au incantat privirea.
Gabi draga, ma bucur mult ca te-ai lasat purtata de farmecul acestei arte liliput, imposibil de descifrat fara aportul stiintei, concentrata in puterea lentilei unui microscop!
O primavara pline de seve noi si mult senin!
Tare frumoasă povestea asta... microscopică...
interesant blogul tau!!
interesant hobby si vad ca si foarte bine retribuit.
Cristi, ai mare dreptate, cu atat mai mult cu cat este o poveste microscopica adevarata :)
Giulia, ma bucura impresiile tale si iti multumesc pentru aprecieri.
Este bine platita aceasta munca inaltata la rang de arta, tocmai din cauza ca este un hobby extrem de singular, inaccesibil oamenilor de rand, neatinsi de talent...
cât de mult trebuie să fi suferit copilul...
şi ce compensaţie a primit...
uimitoare-i şi mirifică-i creaţia Lui, nu mă satur minunându-mă
primăvară plină de minuni şi iubire, Cora, mici şi dese să-ţi fie bucuriile că cele mari parcă ni-s tot mai rare
CELLA draga, ca de obicei tu punctezi esenta, ascunsa dincolo de geometriile microscopice ale acestor creatii :)
Fie ca urarea ta plina de gingasie si caldura sa se implineasca, iar miezul sufletului tau minunat sa fie mereu o verde si insorita primavara!
foarte interesant
Adriana, ma bucur ca te-au surprins placut piesele liliputane din creatia artistului englez :)
Opera sa inedita este considerata ca fiind "cea de-a opta minune a lumii".
Exista oameni extraordinari in lume!
Trimiteți un comentariu