vineri, 30 octombrie 2009

Edificiul ocrotitor al poeziei in vremuri de criza si stres

V-ati intrebat vreodata ce este ferme­cator in versuri? De ce, ce se aseamana se aduna? De ce ne place simetria? Ce este poezia? Sunt multe definitii. Unii spun ca e respiratia lui Dumnezeu pe pamant. Altii ca e muzica sufletului. Poezia poate fi cu rima sau fara. Cu ritm consecvent sau rupt.

Ce au in comun poeziile? Eu cred ca de fapt poezia este arta de-a scrie printre randuri. In poeziile simple poti citi naivitatea vie printre versuri. Si poti imparti poezia in doua, in trei, in cate vrei. O extrema e poezia de forma, aproa­pe matematica, cu potrivire fonetica. Alta e poezia de forma simpla, ca un geam curat prin care sa vezi mai departe. Mai adanc. Unii scriu poezii de mici, altii se apuca la batranete, pe patul de spital.

Unele poezii sunt frumoase. Altele sunt curajoase. Unele sunt scurte si ascutite ca niste pumnale, altele sunt lungi ca niste vieti mai mici. Unele plang ca niste copii, altele rad ca niste betivi. Unele ureaza, altele urasc. Pe unele le intelegi, altele te inteleg pe tine. Unele dezvaluie, dezamorseaza nein­telegeri generale, alte­le doar te tin in brate, vag si cald.

Ce sunt poeziile? Arta de-a ne-mbraca in rime ideile goale? Sunt multe poezii pe pamant si aproape toate difera. Dar le numim pe toate la fel. De ce? Pentru ca poeziile, printr-o definitie-instant, sunt copacii fiintei noastre. Unele au coroane colorate, altele doar crengi ascutite, mai toate au frunze care rimeaza, dar sigur toa­te au radacini in noi. Nu poti scrie poe­zie de la propria suprafata. Iti trebuie un pic de inauntru-privit. Si daca toti ar face asa…

De-aceea ar fi de dorit ca nici o faptura umana sa nu fie considerata implinita, pana nu isi planteaza-n sine un copac.

Si atunci, cu siguranta, s-ar mai reface o parte din tezaurul de aur verde risipit al tarii...

18 comentarii:

Paul spunea...

Ce frumos ai cuprins intregul univers ce compune poezia si cred cu tarie ca este suficient sa spui ca este"muzica sufletului", daca ai talentul sa intelegi aceasta muzicalitate, atunci esti in stare sa patrunzi spre tainele iubirii.
Un gand bun spre tine!

starsgates spunea...

Frumoase cuvinte dedicate ,,cuvintelor frumoase,,.
Un sfârşit de săptămână plăcut pescăruşule.:)

CORA spunea...

Trebuie sa recunosc ca nu sunt o impatimita a poeziei, nu stiu ce usa a sufletului nu mi se deschide! Dar ii admir pe cei care isi cadenteaza ideile, pe cei care le aseaza pe un ritm si reusesc sa incante atatea alte minti!

Bibliotecaru spunea...

Tocmai de aceea propuneam eu...

http://giconet.blogspot.com/2009/10/din-ciclul-mai-bine-poet-decat-dictator.html

Anonim spunea...

Scrii poezie? Si eu! Cred ca poezia este respiratia sufletului care aduce la suprafata profunzimile sale! Aici se pune problema daca exista sau nu,ai sau n-ai,nu poti fabrica,nu poti inventa. Tu ai!
Salutari dintr-o sambata senina de toamna!
L'automne

Molie pe creier spunea...

frumoasa faza cu scheletul

INCERTITUDINI spunea...

Imi place poezia. Rar de tot ma incumet sa scriu versuri.
Cred ca toti avem in noi un anume tip de poezie. Ea ne defineste ca oameni. Doar ca nu vorbim in rime. Iar figurile de stil le inlocuim cu trairi. Dupa cum ne sunt intamplarile.
O seara frumoasa, Pescarus
p.s. cum este zborul tau in dimineti cu bruma?

pescarusul argintiu spunea...

Paul, bine ai revenit!
Universul poeziei e vast si rabdator, asteapta doar sa ne patrunda adancurile, fie ca receptori, fie ca emitatori, in functie de liberul arbitru al fiecaruia.
Ma bucur ca definirea poeziei drept muzica a sufletului ti-a prilejuit consideratii pline de miez.
O seara senina, atinsa de magica aroma a dovleacului copt!

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates, mi s-a facut dor de savoarea unica a unei portii de poezie!
Te invit sa exploram cararile pline de frumuseti ale universului poetic :)
Cum week-end-ul e pe sfarsite, iti doresc sa ai parte de o noua saptamana agreabila, definita de parametri normalitatii!

pescarusul argintiu spunea...

Cora, nici nu e nevoie sa fii o impatimita a poeziei, ca sa vibrezi la farmecul si adevaratele valori ale acestei lumi.
Tu lasi deschise cu gratie multe ferestre, prin care profunzimile sufletului se aerisesc si se purifica.
Vizita ta si gandurile asternute m-au bucurat mult, te mai astept!

pescarusul argintiu spunea...

Biblio, da, deosebit de inspirata leapsa lansata de tine in cursul lunii Octombrie!
Tu ai dovedit ca poezia isi poate revalorifica latura militanta, invesmantata in hainele satirei si ale finei ironii.
Vad ca pe zi ce trece, compozitii inspirate se aseaza disciplinat la izvoarele postarii tale, semn bun! :)

pescarusul argintiu spunea...

L'automne, sunt rare acele momente cand scriu poezie, dar tin mult sa am alaturi stofa lirica, mai ales cand frigul si aversele bat la usa :)
Aprecierile tale generoase ma onoreaza si cred ca este important sa ne hranim ritmic cu vitaminele pentru suflet ale poeziei!
Salutari invaluite in miresmele toamnei si ganduri caramelizate in savoarea merelor coapte!

pescarusul argintiu spunea...

Mr. Molie, ma bucur ca ai remarcat lucrarea artistului danez Peter Callesen, despre simbioza dintre fiinta copacului si om, perpetuata dincolo de moarte.
Pe langa frumusete si expresivitate, impresioneaza profunzimea mesajului acestui unic sculptor in hartie.

pescarusul argintiu spunea...

Gina draga, ai presarat cu multe sclipiri de gand mesajul tau, asa cum numai tu puteai sintetiza!
Este surprinzator de minunat sa consideri ca fiecare om are in fibrele sale sculptat propriul tip de poezie: fie rafinat, fie plin de asperitati; fie bland si gratios, fie virulent si bataios.
Dupa cum sunt intamplarile si atitudinea omului in fata acestor intamplari.
Un inceput de saptamana lin si prietenos, fara cer acoperit!
P.S. Zborul e atras irezistibil de caldura cuiburilor si de flacara vie a sufletelor aparte...

Paul spunea...

Multam, insa fara dovleac, nu prea ma dau in vant dupa el, insa, am luat un vin fiert...

pescarusul argintiu spunea...

Foarte inspirata alegere pentru frigul muscator al acestei toamne animate ai facut, Paul!
Mi-ai amintit de un cantec celebru al Cenaclului Flacara, fredonat cu multa insufletire de tinerii acelor ani, "La o cana cu vin".
Cat despre dovleac, el e vedeta acum mai ales in Occident si peste Ocean, la sarbatoarea de Halloween...

manon spunea...

Ce sunt poeziile? Arta de-a ne-mbraca în rime ideile dezgolite... da pe acolo m-as opri. Sunt mai concentrate, mai directe în mesaj.

Si eu scriu rar. Cred ca la poezie nu te asezi la masa si zici gata acum scriu poezie. Nu merge asa. Poezia cere o stare, o traire, o nuanta, o idee. De-aceea sunt mai aproape de diverse alte forme artistice de exprimare, precum le-ai asociat.

Mi-a placut mult, pescarus, întreg articolul :)

pescarusul argintiu spunea...

Manon, adevarul este ca poezia pastreaza spiritul liber, descatusat si daca gaseste calea spre vasele comunicante ale sufletului, se asimileaza repede, degajand noi energii :)
Ma bucur ca uneori cochetezi cu poezia si ca aceste ganduri te-au deconectat!