miercuri, 15 iulie 2009

Radiografia unui studiu de caz sau salvarea prin cultura...

Rasfoind niste pagini pe net, am descoperit un articol deosebit de interesant, scris cu luciditate si bine argumentat de catre talentatul sau autor, Ovidiu Ivancu. Se vorbeste acolo despre Complexul Cetatii Asediate sau despre spaimele colective reactivate de România in ultimii 20 de ani si suspendate artificial în timpul comunismului.

Se mai afirma ca, este semnul unei mari naivităţi să ne închipuim că o societate care îşi dezvoltă primele universităţi în a doua jumătate a secolului XIX si care până târziu în secolul XX este dominată de analfabetism şi ruralism, poate intra în secolul XXI senină, fără balastul exagerărilor de tot felul.

Apare in cele din urma si o posibila rezolvare a acestei stari de fapt. Se considera ca soluţia nu este împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional, nici creşterea Produsului Intern Brut sau injectarea de lichidităţi în sistemul bancar românesc. Primul pas pentru vindecare constă în înţelegerea naturii bolii, în refuzul deliberat al patetizării excesive şi în refugiul în măruntaiele lucidităţii.

Voi extrage in cele ce urmeaza, cateva fragmente ce ne invita indirect la reflectii si analize obiective.


"Astăzi, la ceva secole distanţă, ştim cu ce fascinaţie au asimilat dacii cultura romană (sunt dovezi arheologice în acest sens). La rândul lor, romanii şi-au închipuit că au realizat o victorie colosală odată ce i-au cucerit pe greci. În scurtă vreme, mitologia lor avea sa fie contaminată de mult mai puternica mitologie greacă.

Câteodată, e foarte greu să faci diferenţa între cuceritor şi cucerit. Dincolo de orice forţă militară se impune întotdeauna superioritatea unei culturi. Ce sens are să ţii ferecate porţile Cetăţii de vreme ce înăuntru nu se află nimic? O identitate nu se poate apăra plasând-o protecţionist sub un clopot de sticlă, ci tocmai aruncând-o în confruntarea cu alte culturi şi obligând-o în felul acesta să-şi dezvolte anticorpi.

Este antiproductiv să crezi că societatea românească poate ieşi dintr-o criză (oricare ar fi ea) exclusiv prin soluţii economice şi politice; este o iluzie să ne imaginăm că putem depăşi infantilismul naţionalismelor de tot felul prin ridicarea nivelului de trai. Soluţia este o întoarcere către biblioteci, un refuz al mediocrităţilor de tot felul. Între zidurile unei biblioteci se află răspunsuri pentru tot felul de întrebări, pentru simplul motiv că de ceva decenii nu prea mai există întrebări fundamental noi. La toate s-a răspuns, atâta doar că multe răspunsuri nu sunt căutate în locurile potrivite. Înţelegem acum cu toţii de ce ni se întâmplă câteodată nouă, românilor, să inventăm lucruri deja inventate.

Avem astăzi un enorm avantaj: trăim într-o societate în mijlocul căreia ne putem păstra informaţi. Astăzi, Biblioteca din Alexandria nu ar mai putea să dispară în flăcări pentru simplul motiv că toate cunoştinţele prezente acolo sunt diseminate în milioane de servere şi site-uri pe internet.

Revenind, cred cu tărie că românii ar trebui să se întoarcă în biblioteci. Au multe de recuperat. Acolo vom vedea cât valorăm şi vom şti cât putem pretinde de la elitele noastre. Dacă ne vom pierde vremea cu toţii privind fascinaţi la tot soiul de talk-show-uri, dacă ne vom întreba permanent care va fi următorul amant al fiicei preşedintelui sau dacă ne vom înjura copios elitele politice la colţuri de stradă sau în pauza de masă vom trece voioşi de la o criză la alta, vom reacţiona mai mereu visceral, vom continua să fim insalubri şi zgomotoşi...

E timpul unei retrageri reflexive. Altfel, ne risipim inutil. Ştiţi că atunci când Bizanţul cădea, în interior se discuta despre sexul îngerilor?"


Deci sa gasim punti de comunicare si sa lasam ideile sa circule!

Multumesc mult, draga Mestere, pentru ultima fotografie!

18 comentarii:

starsgates spunea...

Există o singură problemă pescăruşule.
Nu există...motivaţia, pentru întoarcerea în biblioteci.

Mariana spunea...

Te rog să vii să iei darul pregătit aici pentru minunatul răspuns de la întrebarea ,,Ce sunt lacrimile? Care este rostul lor? " Îţi doresc din nou numai lacrimi de fericire!

pescarusul argintiu spunea...

Starsgates, cred ca lucrurile ar incepe sa se dinamizeze, daca scoala si familia s-ar implica mai responsabil si mai hotarat in extinderea acestui fenomen, prin impulsionarea tinerilor spre lectura.
Cu atat mai mult cu cat acum, majoritatea bibliotecilor moderne sunt utilate cu retea proprie de calculatoare conectate la internet, deci stimulente exista, bunavointa si determinare mai trebuie!

pescarusul argintiu spunea...

Mariana, iti multumesc mult pentru aceasta surpriza de suflet!
Astept cu nerabdare montajul vizual si sonor, va fi excelent!
Urarile m-au emotionat, sa te bucuri de o seara speciala!

elite spunea...

Nici nu te-ai intors bine ca ne si dai teme de meditatie,pescarusule! Interesant,foarte interesant.Am primit si eu poza de la Mester dar cum o iau Copy?

INCERTITUDINI spunea...

Sigur, pescarus, in biblioteca se vor intoarce sau vor continua sa mearga cei care s-au deprins cu studiul.
O categorie , deloc neglijabila, o constituie cei care au diplome, fara a sti sa citeasca.
Si , in sfarsit, o alta multime este a celor care au declarat razboi cartii.
Cred ca , pentru a ne vindeca, avem nevoie de civilizatie, inainte de toate. Si daca mergem pe firul problemei, pentru ca fiii sa fie fie educati, cred ca ar trebui sa se inceapa cu educarea parintilor lor.
Multi sunt dintre cei intrati in vremea stim noi care cu note de 2,3,4 - la liceu.
Ne jenam sa spunem lucrurilor pe nume.
Nu mii de pagini le lectura vor insanatosi neamul nostru. Mii de clipe de civilizare.
Imi cer scuze daca am fost inoportuna.
O seara frumoasa!

pescarusul argintiu spunea...

Elite, bine te-am regasit cu drag!
E si o posibila indeletnicire agreabila si rodnica de vacanta, sugestia de a colinda bibliotecile, trebuie sa recunosti :)
Poza de la Mester, ca orice alta poza localizata pe blog, o poti lua cu click dreapta si apoi "Save Picture As" intr-un director din PC-ul tau.
Apoi, daca doresti s-o incarci pe blog, intri pe setarile din blogger si urmezi pasii obisnuiti.
E simplu, ai reusit? :)
O seara sub semnul lecturii captivante!

pescarusul argintiu spunea...

Gina, ai mare dreptate prin tot ceea ce ai afirmat!
Sunt perfect de acord cu observatiile facute.
As completa insa ideea adusa de tine in discutie, legata de miile de clipe de civilizare.
Civilizarea este si ea foarte importanta si esentiala, dar nu este indeajuns pentru tinerii ce vor sa izbandeasca in viata sau pentru maturii care isi doresc completarea si perfectionarea nivelului de cunostinte.
Standardele pe care ni le impune astazi societatea sunt complexe, iar nevoia de permanenta informare prin lectura este coplesitoare.
O seara binecuvantata si tie!

Cristian Lisandru spunea...

"Câteodată, e foarte greu să faci diferenţa între cuceritor şi cucerit. Dincolo de orice forţă militară se impune întotdeauna superioritatea unei culturi. Ce sens are să ţii ferecate porţile Cetăţii de vreme ce înăuntru nu se află nimic?" - bine spus...

Ioan spunea...

Un articol deosebit, interesant. Şi, mai cu seamă, demn de atenţie.

Bibliotecaru spunea...

Am şi eu o radiografie despre "salvarea prin cultura"... tocmai ce l-am scris undeva, sper că mi se va ierta că-l iau cu copy/paste de acolo:

Ieri priveam la ştirea “De ziua lui, Geoană a închiriat Teatrul Bulandra şi o piesă a lui Dan Puric” şi mă gândeam… ce revenire spectaculoasă de la chiolhanul pantraguelic de anul trecut şi gestul delicat de anul acesta. Şi când aveam o reverie mai profundă şi făceam pronosticuri relative la cel care a venit cu această idee foarte bună…

“Primarul Constanţei, Radu Mazăre, spune că a plecat cu un gust amar de la aniversarea preşedintelui PSD, Mircea Geoană. Piesa de teatru cerută special de liderul PSD nu a fost pe placul primarului
- Cum a fost la domnul preşedinte la aniversare?
- Plicticos. Am văzut o piesă de teatru proastă. Din păcate au fost prea puţini cei care au recunoscut-o şi mai puţini cei care au avut curajul să iasă. Ce puteam să fac dacă era îngrozitor de proastă. Era o piesă de teatru care mi s-a părut jucată într-un ospiciu de nebuni Eu merg la teatru, avem actori buni, ştiu toate filmele mai noi…dar a fost o piesă proastă şi ştiţi că dacă mie nu-mi place, spun.”

:)
Offfff!

Îmi aduce aminte de un comentator al unui spectacol al teatrului Masca care îi reproşa maestrului Mihai Mălaimare, pe blog, că actorii nu s-au bătut veridic. Mă aştept ca domnul Mazăre să meargă să vadă spectacolul Lacul Lebedelor şi să iasă de acolo spunând că dialogul trenează, este plicticos… :D

Să fiu eu un preşedinte de partid autoritar, aş da afară pe cei care spune despre Dan Puric aşa ceva pe baza Legii Partidelor:
“Art. 2.
Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.”

Eu nu vreau ca anumiţi oameni care sunt productivi în alegeri dar ajung peste noapte în “elita” acestei ţări să-mi promoveze valorile şi interesele naţionale, cu atât mai mult nu vreau ca ei să formeze opinia publică în ţara în care trăiesc. După ce că intelectualii României iau, din ce în ce mai mult, calea emigraţiei, a marginalizării sau a retragerii voluntare din viaţa publică, după ce că actuala clasă politică s-a depersonalizat de oameni de expertiză, să mai vină un om politic care este jupân pe un judeţ să-mi spună că Dan Puric face o piesă proastă, plicticoasă şi… de ospiciu de nebuni. În astfel de momente simt eu că viaţa României este într-o dificultate mult mai profundă decât dificultatea vizibilă, economică. De aceea cred eu că, dacă nu putem face din România o ţară cu economie de top, măcar să facem o reformă morală, pentru că nu costă nimic, decât îndepărtarea anumitor oameni din clasa politică şi vârfurile societăţii româneşti.

pescarusul argintiu spunea...

Cristi, am apreciat si eu multe din pasajele acestui articol, tocmai din acest motiv am ales sa prezint pe larg judecatile continute in el.
Ideea de deschidere, interactiune si transparenta a interiorului Cetatii fata de alte culturi trebuie sa ramana nealterata si permanent incurajata.
Ma bucur ca il consideri si tu necesar, util si valoros.

pescarusul argintiu spunea...

Ioan, sunt in asentimentul tau!
Multumesc pentru aprecierea continutului acestui articol.
Sa speram ca mesajul a fost inteles corect si ca spaimele colective se vor mai dizolva...

CORA spunea...

Te invit sa citesti un reportaj din Adevarul, care mi-a placut destul de mult. Link: http://www.adevarul.ro/articole/marin-preda-la-pachet-cu-povesti-de-santier.html

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, exemplul tau este extrem de sugestiv si de binevenit pentru starea de spirit precara a societatii romanesti si pentru tema atinsa in acest material.
Am ramas incremenita de uimire, vazand reactia de nemultumire si de profund dispret a omului ales in fruntea gospodaririi unui oras emblematic al tarii!
Domnule Mazare, romanii au o vorba de duh potrivita in aceasta imprejurare: ”vulpea cand n-ajunge la struguri spune ca sunt acri…”
Atitudinea de suficienta, limitare si grosolanie sfidatoare exprimata public este exact ceea ce trebuie starpit la scara larga din randul parazitilor si daunatorilor viermuind in cotidian.

pescarusul argintiu spunea...

Cora, iti multumesc pentru sugestie! :)
Am urmat link-ul indicat, am citit cu mult interes reportajul din Adevarul despre rolul esential al cartilor in anii ermetizarii comuniste si mi-am amintit ca lucrurile au stat intocmai.
Mi-au retinut atentia multe paragrafe, prin care si acesta:
"Cartea avea un regim privilegiat fiindcă era unul dintre puţinele lucruri care contrabalansau vidul, sărăcia şi cultura oficială. Aşa că, deşi tirajele erau considerabile, cărţile se cumpărau extrem de rapid”.
Cine ar fi crezut ca peste ani, romanii se vor indeparta atat de mult de mirajul cartii si mai ales de imboldul de a citi?

Paul spunea...

Ar fi multe de spus, de adaugat, prefer sa culeg cate ceva bun ce-mi poate folosi mie spre invatatura.
O zi frumoasa!

pescarusul argintiu spunea...

Paul, nu pot decat sa ma bucur ca ai parcurs materialul si ai gasit puncte de vedere interesante, exprimate profesionist si avizat.
Tema de abordare este vasta, s-ar putea adanci subiectul pe multe aspecte.
Oricum, un sfat ramane in picioare: sa tinem aproape cartea si sa fim informati corect!