sâmbătă, 9 mai 2009

Fantoma ca entitate, mit spulberat sau adevar tulburator?

Nu există date ştiinţifice foarte clare referitoare la fantome. În ceea ce le priveşte, totul pluteşte în nesiguranţă, iar existenţa lor se bazează mai mult pe vechi istorisiri şi legende. Fantomele sunt mai mult o creaţie a minţii omeneşti. Pe vremuri, orice lucru sau fenomen care nu putea fi explicat foarte precis era pus pe seama existenţei fantomelor, fie atunci când bătea vântul mai tare ca de obicei, fie când era câte o noapte fără lună, plină de umbre şi zgomote ciudate.

Se pare, aşadar, că multe lucruri despre fantome sunt născociri.
Fantomele nu sunt însă o invenţie de dată recentă. Printre cele mai vechi relatări istorice ale acestora se numără şi cele venite din lumea romană. Misticii sunt de părere că fantomele sunt suflete prea legate de cele pământeşti, care nu reuşesc să se împace cu gândul că au trecut într-o altă dimensiune, în care nu mai au corp. Dezorientate, ele caută să revină şi bântuie de o parte şi de alta a graniţei dintre cele două lumi, până îşi vor înţelege destinul.

Dintr-o altă perspectivă, fantomele fac parte din gama de fenomene paranormale reunite, generic, sub numele de apariţii. Parapsihologii le definesc drept „efectul de materializare completă sau parţială a unui subiect viu sau defunct (oameni sau animale)”. Mai departe, lucrurile se complică, în sensul în care nu toţi sunt de acord asupra condiţiilor speciale în care poate avea loc o „concretizare”.

Fără a intra prea mult în teorie, e de precizat că acest lucru înseamnă că, în locurile considerate „bântuite”, măsurătorile au detectat modificări ale temperaturii şi ale intensităţii câmpului magnetic. Astfel, vânătorii moderni de fantome şi-au pus la punct un întreg arsenal de instrumente cu care să poată detecta apariţiile fantomatice.

Nu toţi cercetătorii acceptă însă existenţa fantomelor. Unii le explică fie prin iluzii optice, fie prin halucinaţii. Scepticii însă susţin că la mijloc este o problemă de percepţie, dublată de una de interpretare, toate acestea având loc pe fondul unor superstiţii încă foarte puternice.

Phantom of the Opera

O stire hazlie din presa, aparuta la inceputul lunii Martie 2009 anunta urmatoarele:

"Reprezentantii asociatiei fantomelor din Romania au remis ieri guvernului un ultimatum, solicitand indexarea urgenta a pensiilor de fantoma cu 30%, acordarea de locuinte de protocol, renovarea caselor parasite in care bantuie si acordarea unor sporuri de noapte.

In prezent cele 300.000 de fantome din Romania locuiesc in spatii insalubre, in subsoluri, poduri, in case parasite si pe sub poduri.

Fantomele ameninta cu bantuirea Palatului Victoria in cazul in care guvernul nu va aproba revendicarile.

Pentru a veni in sprijinul fantomelor din Romania, Asociatia Firmelor Fantoma a facut deja o donatie de 300.000 de RON, indemnand toate firmele romanesti sa contribuie cu bani sau produse pentru salvarea fantomelor."


Oare vechea meserie a vanatorilor de fantome va mai fi la cautare in vremuri de criza? As inclina balanta raspunsurilor posibile spre "DA", fara sa ezit prea mult...

18 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Felicitări pentru postare, acest subiect este tot timpul de actualitate. Sunt unul dintre cei care nu se tem de fantome. Câteodată îmi spun că nu există. Alteori gândesc că se caută şi ele, doresc linişte. Dar nu le văd niciodată malefice. Doar triste...

pescarusul argintiu spunea...

Bravo, Cristi, imi place modul tau de gandire si cred ca asa ar trebui sa le consideram: ca pe niste formatiuni decorporalizate, ce-si cauta nivelul de echilibru, de stabilitate, fara a deranja pe nimeni.
Imaginea malefica a transpunerii lor s-a datorat in primul rand filmelor artistice de genul "horror" sau "thriller", dar si descrierilor infricosatoare din literatura.
Copiii invata urmarind desenele animate, ca trebuie sa se teama de fantome, caci sunt aparitii complet ostile si neprietenoase...
Cred ca imaginea lor merita o reparatie morala :)

starsgates spunea...

:)))Mi-a plăcut ştirea de ultimă oră.:)))
Grea viaţa de fantomă!
Cel mai greu cu copiii să le explici că nu sunt fantome, mai ales dacă imaginaţia lor e atât de bogată, încât ei sunt convinşi că...există.:)

elite spunea...

Cum de te-a dus gandul la fantome nu stiu.Ai cautat senzationalul si l-ai gasit,cred.Eu nu cred in fantome dar,am sa-ti povestesc ceva.Casa de la Piatra Neamt despre care am mai povestit este casa in care socrii mei au fost gasiti morti.Amandoi odata.Fara prea multe intrebari au fost ingropati si fiecare a crezut ce a dorit despre disparitia lor curioasa.Printr-o conjunctura mai mult sau mai putin favorabila casa a ramas a sotului meu,fiind cel mai mic.Noi ne simtim acolo linistiti,ne odihnim cum nu se poate mai bine.Nu acelasi lucru pot spune cei care au innoptat acolo fara noi.Ei aud scartaituri,pasi,zgomote ciudate demne de un film de vineri seara.De ce? Te las pe tine sa raspunzi.

mihaella1 spunea...

Felicitari pentru postarea fantomelor. Cred ca in realitate exista, ma rog nu am vazut nici una :).

Bibliotecaru spunea...

După ce am citit cartea lui Thomas Mann, "Doktor Faustus. Das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkühn, erzählt von einem Freunde", niciodată nu am mai văzut fantomele cu aceiaşi ochi.

CONCERT de PIAN ADRIAN LEVERKUHN:
PART IPART IIPART IIIPART IV

Paul spunea...

Cred ca exista, nu ma tem de ele, am vazut un studiu referitor la aparitia lor intr-o casa, filmata 24 din 24, se vedeau umbrele, s-a prabusit tavanul, se deschidea usa etc. Totul era filmat, familia mutata in noua casa traia clipe de cosmar, in fine, o dupa masa placuta!

Ioan Bistriteanul spunea...

Păi cum să nu existe? Toată ziua te împiedici de ele. Şi pe net bîntuie cîteva :)

Rockisattitude spunea...

Imi place ceea ce ai scris, si mai ales ca ai postat si melodia de la Nightwish.

incertitudini spunea...

Putem vorbi metaforic de existentza fantomelor,pescarus!
Cred ca si in realitate sunt fenomene a caror existentza este greu de justificat.
Nu am temeri de acest gen.
Mi-as dori sa merg in Anglia doar pentru a vizita cateva castele "bantuite", nu pentru ca sunt sau as fi curajoasa( pentru ca nu sunt), ci pentru aerul lor romantic.
Oricum, nu cred ca lumea incepe si se termina cu noi.
Ma tem de oameni betzi, de caini in haita , de hotzi, de persoane duplicitare.
Fantomele au cate ceva comun cu categoriile de mai sus?

pescarusul argintiu spunea...

Si mie mi-a placut mult stirea despre necesara reabilitare a fantomelor, Starsgates, de aceea am si cules-o, expunand-o aici :)
Conform estimarilor, se pare ca sute de mii de fantome in Romania locuiesc in spatii inadecvate, insalubre, in subsoluri, pe sub poduri sau in case parasite.
Grea viata au, ai dreptate! ;)
Copiii sunt usor influentabili si pot fi intens impresionati de diverse ecranizari, inclusiv de celebrele "Disney's cartoons", unde fantomele au tenta de personaje infricosatoare.
Noi adultii trebuie sa-i lamurim ca de fapt sunt baloane de sapun... desi uneori avem noi insine dubii in aceasta privinta.

pescarusul argintiu spunea...

Elite, nu caut senzationalul, pur si simplu am ales subiectul, "stimulata" de retinerea strengaritei mele cand i-am propus sa vizioneze un filmulet de acum 50 de ani, marca Disney, in care la un moment dat apar fantomele unei case parasite.
Povestea tragica a deceselor socrilor tai este bulversanta, imi dau seama prin cata durere si suferinta a trecut familia!
Se pare ca energiile ce populeaza casa va indragesc doar pe voi si va recunosc drept stapani deplini.
Ceilalti oaspeti ai casei sunt mai greu tolerati...
Mi-ai dat o grea tema de gandire, cu multe intrebari.
O zi senina, linistita, cu soare, zambete si flori!

pescarusul argintiu spunea...

Mihaella1, iti multumesc mult pentru ganduri si pentru vizita.
Bine ai venit pe aici! :)
Exista suficiente intamplari reale si situatii concrete care penduleaza in jurul unor stranii aparitii puse pe seama fantomelor, numai bune sa ne starneasca intrebari si curiozitati, dar si dorinta de a le elucida prin mecanisme logice...
Doar ca in majoritatea cazurilor intra in joc paranormalul, inexplicabilul.
Poate din aceasta cauza miracolele si viziunile ne fascineaza si ne sperie in acelasi timp. Vrem sa stim, dar ne este teama sa aflam.
Acele evenimente care ating viata oamenilor intr-un mod benefic, explicabile sau inexplicabile, sunt binevenite si poate unele lucruri chiar ar trebui lasate in pace, exact asa cum sunt.
O zi senina, linistita, lipsita de fantome!

pescarusul argintiu spunea...

Bibliotecaru, pentru ca ai evocat o opera celebra si un mare scriitor, voi remarca ca anul acesta se implinesc 80 de ani de cand i-a fost conferit Premiul Nobel pentru literatura lui Thomas Mann.
Iata ce marturisea prozatorul in legatura cu capodopera sa:
"Romanul Faustus imi este cel mai scump, pentru ca pur si simplu m-a costat cel mai scump, fiindca am investit in aceasta opera de septuagenar cea mai mare parte din viata mea, din fiinta mea launtrica, daruindu-ma fara crutare, intr-o continua agitatie pe care n-am s-o uit niciodata... Tin la aceasta carte ca la nici una din celelalte. Pe cel ce n-o iubeste nu-l voi mai iubi nici eu. Iar cel ce se arata sensibil la inalta tensiune sufleteasca sub care se afla va avea toata recunostinta mea. Iar in ceea ce priveste pe acest Adrian, am marturisit deja in mica lucrare "Cum am scris Doctor Faustus" ca nicicand nu am indragit o plasmuire ca pe el."
Fara indoiala ca si asupra ta romanul a avut un puternic impact, daca ti-a schimbat viziunea supra fantomelor.
Multe multumiri pentru concertele de pian!:)

pescarusul argintiu spunea...

Paul, cu siguranta ca anumite energii exista in anumite spatii locuibile, pe care documentarele televizate le-au analizat in detaliu.
Nici eu nu neg existenta fantomelor, am vizionat si eu un episod de acest gen, dar marturisesc ca nu m-a atras atat de mult incat sa vreau sa vad si altele, probabil tocmai datorita agresiunii si tensiunii continute in prezentarea lor.
Dupa-amiaza de ieri a fost intr-adevar placuta, undeva in mijlocul naturii colinare, langa un lac cu apa sarata si un peisaj incarcat de dealuri inverzite.
O zi frumoasa, fara probleme, si tie!

pescarusul argintiu spunea...

Ioan, nu te pot contrazice, imi dau seama ca ai dreptate! :)
Daca spui tu, asa o fi, se pare ca fantomele se simt bine in spatele cortinei, ele cauta mereu umbra obscuritatii, ascunzandu-se de lumina...

pescarusul argintiu spunea...

Rockisattitude, bine ai venit si iti multumesc pentru cometariu!
Ma bucur ca ti-a placut subiectul si videoclipul cu "Nightwish".
De-a lungul istoriei, se pare ca fantomele au fost inregistrate din vremurile cele mai timpurii. Literatura greaca si romana, in mod particular, sunt pline de astfel de notatii si nenumarate prezentari ale aparitiei lor sunt inregistrate pana in ziua de azi. Nici religia si nici rationalismul nu au reusit sa intineze prezumtia generala ca anumite locuri pot fi bantuite, fie de fantome particulare sau pur si simplu de o atmosfera care le plaseaza intr-un loc aparte de alte locuri, mai fericite.
Te mai astept sa revii, o zi frumoasa, pe aripi dinamice de rock!

pescarusul argintiu spunea...

Gina draga, ma bucura mult revenirea ta, fie si legata de acest subiect! :)
Si eu prefer abordarea metaforica a fantomelor, e mai cuprinzatoare.
Fenomene paranormale se consemneaza frecvent si de cele mai multe ori nu gasim explicatii logice pentru producerea lor.
Fantomele nu sunt un pericol atat de mare si de iniment ca exemplele enumerate de tine, cu siguranta.
Te-ai referit la romantismul castelelor englezesti si acest lucru m-a dus cu gandul la romanul "Rebecca" al lui Daphne Du Maurier, dominat de misterele din trecut ale castelului Manderley.
Am gasit o interesanta evocare despre povestea unei case englezesti a familiei Winchester, pe care as vrea s-o amintesc cu cest prilej.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, doamna Sarah Pardee Winchester a avut parte de doua mosteniri - o avere din partea firmei Winchester, producatoare de pusti, si o constiinta incarcata. Dupa ce i-a murit sotul, un medium i-a spus ca sufletele celor ucisi cu acele pusti nu-si gasesc odihna. Singurul remediu ar fi sa construiasca o casa care sa nu fie niciodata terminata. In 1884, ea a cumparat o ferma in San Jose si a angajat echipe de muncitori care au lucrat zi de zi dupa planurile doamnei Winchester, pana cand aceasta a incetat din viata - zi de zi, timp de 38 de ani. Ei au realizat un conac enorm si excentric, cu 160 de camere, 40 de scari interioare (unele ducand… nicaieri), 1.257 de ferestre si 467 de usi (unele deschizandu-se catre pereti). Nu se stie sigur daca cladirea este bantuita, desi Sarah a fost convinsa ca asa era.

O zi linistita si bogata in impresii placute!