Coltul liric

Necesar exerciţiu de admiraţie...

2012-01-11T17:30:00.009+02:00

Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc.
Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.

(Seneca - "Epistolae")

Mai avem la îndemână astfel de exemple reale şi posibile printre contemporanii noştri, ce credeţi ?

Pe aripile poeziei argheziene: LA MULŢI ANI!

2012-01-03T15:07:00.003+02:00

Cititor de vreme bună,
Să-ţi urez pe nai şi strună,
Lautar şi de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.

Să-ţi trăiască toţi ai tăi
De prin munţi şi de prin văi,
De prin târguri, de prin sate
Risipite prin bucate
Semănate, secerate
Ţării tale-mbelşugate.
Jigniţele fie-ţi pline
Cât şi zilele senine.
Deie-ţi anul bună ploaie,
Târle lungi de oi bălaie
Şi frumoşi ca soarele
Cautând ogoarele.
Fie-ţi dragule, copiii
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele ca piersica.
Să-ţi trăiască vitele,
Cele cu copitele
Cât şi potcovitele.
Şi să aibi viţei câţi vrei,
Născuţi mulţi, tot câte trei,
Şi femeia ta din casă
Fie-ţi zveltă şi frumoasă
Ca vlăstarii pomului,
Bucuria omului.

Şi copii
Cu ochi căprii
Şi frumoşi ca soarele
Păzindu-ţi ogoarele.
Băieţii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile să le cadă
în cămaşe, din livadă.

O urare pentru voi,
Cititori de slove noi.
Anul care, iată-l, vine
Să v-aducă numai bine.

(Tudor Arghezi - "LA MULŢI ANI!")

Un decalog modern, mai altfel...

2011-12-19T17:38:00.012+02:00

1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalti. Eventual refuză-le din start.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri.
10. Nu uita că marele tau duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.

(Radu Paraschivescu - "Ghidul nesimţitului")

În ziua de azi nesimţirea a devenit un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtiţul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit, in tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi.

Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comporta mereu ca si cum l-ar avea. E răspândit pretutindeni, pisalog până la nevroza şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te astepti, il auzi peste tot, il adulmeci la fiecare colt de strada si pe fiecare culoar de vagon, insa nici macar el nu detine toate parghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de indrumări. “Ghidul nesimţitului” furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţă în domeniu.

V-aţi confruntat cu asemenea dovezi de nesimţire în ultimul timp? Cât de grave şi revoltătoare au fost?

Şoapte pentru suflet, dinspre Ana Blandiana

2011-12-08T12:00:00.001+02:00

Ce multe vibraţii, ce vârtej de emoţii poate aduce cu sine ploaia!

Fuioarele de apă brăzdând cu dărnicie nostalgică de toamnă toate căile aeriene ale Bucureştiului ultimelor zile au mai domolit setea adâncă a pămantului, netezindu-i ridurile, dar şi nivelul general de stres urban datorat timpurilor pe care le trăim.

Ce ne inspiră felul cum plouă? Poate o proiecţie a capriciilor vremii într-un prăfuit decor citadin constrâns de poluări şi imperfecţiuni adâncite în obrazul asfaltic sau poate o zădărnicire a proiectelor de week-end în mijlocul naturii. Dar poate fi şi o invitaţie scrisă cu fluidul transparent al apei la pacifism, liniştire, igienizarea grijilor, atenuarea frământărilor, inerţiilor, confuziilor, dezordinilor greu de transformat, ipocriziilor.

Mi-a rămas deosebit de vie maniera poetică a Anei Blandiana de a contura metaforic personalitatea unui om prin geometria fină a ploii ce i se cerne in jurul siluetei.

Cartea sa de eseuri "Geniul de a fi" mi-a dezvăluit profunzimi artistice de gând, evocări neaşteptate ale unor episoade de viaţă îmbogaţite prin har şi exersat spirit analitic.

Cum priveşte cântecul ploii Ana Blandiana?

"Poate să vi se pară ciudat, puteţi să nu mă credeţi, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc cu atenţie şi încerc să-mi imaginez felul cum plouă în jurul lui. Există o intuiţie care nu mă înşeală niciodată şi care îmi sugerează mai exact decât cele mai exacte probe ceea ce vreau să ştiu. Sunt oameni în jurul cărora ploaia cade copilăroasă, cu clăbuci şi zarvă nestăpânită, făcând să crească ciupercile şi să scoată coarne boureşti melcii; sunt alţii în jurul cărora ploaia se desenează discret ca o fina haşură, ca un voal subţire care foşneşte mătăsos şi face streşinile să cânte abia auzit; pe unii îi învăluie ca o reţea invulnerabilă, fără zgomot şi fără sfârşit; pe alţii îi împodobeşte cu serpentinele ei colorate, încurcându-i in liniile lungi, pline de haz;
unora le atinge obrazul şi li-l face mai frumos, li se agaţă de gene şi străluceşte în picuri instabili; altora li se scurge prin păr şi pe gât, murdărindu-i, făcându-i să tremure şi să-şi strângă în jurul gâtului bietul fular, înjosindu-i, urâţindu-i.

N-aş putea să explic de ce, poate că totul se datoreşte marii sensibilităţi a ploii, capacităţii ei de a se adapta şi de a reacţiona prompt, dar nimic nu caracterizează mai bine un om decât felul în care ştie să facă ploaia să plouă. În câte nesfârşite game se mişcă sunetele ei, ce culori diferite şi neaşteptate poate să schimbe, în câte forme se lasă modelată şi ce sentimente contrare poate să oglindească aceeaşi picătură de ploaie! Câmp de studiu, fantastic instrument de cunoaştere, joc pasionant, călăuză, cheie a tainelor, părul de apă al cerului se împleteşte pentru mine mereu altfel, lăsăndu-mă să ghicesc în el - aşa cum anticii ghiceau în măruntaiele păsărilor."

Asocierea metaforică "ploaie - fiinţa umană" este o dovadă în plus, de ce nu, că "suntem un popor vegetal", constatare poetică din 1983 dar paradoxal de actuala a aceleiaşi Ana Blandiana:

"Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"

Voi iubiţi ploaia? Ce aţi învătat, privind-o?

Incursiune printre ramuri de blog...

2011-11-23T15:37:00.012+02:00

A stat cuminte la rând şi a ajuns în prim planul atenţiei unui nou început de săptămână. Gina, dragă prietenă şi internaută pasionată mi-a plasat cu entuziasm şi delicateţe de dascăl la superlativ, o leapşă inedită despre lumea blogosferei şi rostul blogului, acest tânăr şi voinic mugur al comunicării virtuale. Să vedem care sunt punctele de interes ale ţesăturii interogative:

1. Ce vârstă are cel mai vechi blog pe care îl cunoașteți?
Nu mult peste 4 ani, dar foarte activ şi complex ca domenii de abordare.

2. Care este primul blog pe care l-ați descoperit, de îndată ce ați intrat în virtual?
Blogul ce aparţine unei minţi scormonitoare şi analitice, unui spirit viu şi creativ.

3. Regretați închiderea vreunui blog? Dacă da, care anume?
Sunt mai multe bloguri care au intrat într-o perioadă de hibernare prelungită sau chiar şi-au încheiat neaşteptat evoluţia. E greu să dau nume, le păstrez însă în memoria prezenţelor valoroase conturate ca oaze de dialog virtual.
Ar fi o plăcută surpriză ca măcar unele să renască la un moment dat, ca plantele ce-şi au rădăcinile adânc înfipte în solul fertil al cunoaşterii.

4. V-ar bucura închiderea vreunui blog, dacă da, care anume?
Nici într-un caz, poate doar cele experimentale, de test, forme fără fond.

5. Care este blogul pe care îl vizitați cel mai des?
Nu cred că există vreunul de acest gen, le parcurg pe cele care figurează în lista mea de bloguri. Trebuie însă să remarc că am câteva edificii preferate, pe care le survolez cu reală încântare şi admiraţie.

6. Cam cât timp credeți că poate un blog să-și justifice existența?
Depinde de calitatea şi conţinutul său, nu are vârstă.
E ca şi cum cineva ar fixa o anumită limită de opere literare pentru un scriitor.

7. În ce condiții v-ați închide blogul?
Când s-ar încălca flagrant liberatea de exprimare sau s-ar institui condiţionări de orice natură.

8. Ce vârstă are blogul?
La sfârşitul acestui an împlineşte PATRU ani.

9. Cum ați decis să faceți blog?
Traversam nişte momente speciale, când timpul nu era atât de grabit şi de zgârcit cu decantările sufleteşti. Am primit un îndemn şi i-am dat curs, fără să stau prea mult pe gânduri şi fără să am idee de structura rafinată a unui blog.

10. Este bloggingul un viciu, dă dependență?
Nu ar trebui să devină aşa ceva, dacă l-am aşeza cu grijă în balanţa echilibrată a tuturor acţiunilor noastre.

Blogul este un spaţiu personal unde împart din ceea ce văd, experimentez, lucrez, descopăr, trăiesc şi cred, alături de cei care mă citesc. E un fel de portavoce prin care lansez idei, tematici de dezbătut, exprim puncte de vedere, centrez imagini într-un context creat şi invit la dialog decent, constructiv pe toţi cititorii mei.

Într-una dintre postările mele vechi, de la inceputuri dedicam un articol despre efectele mai puţin benefice pe care le poate genera bloguiala dusă la extrem.

Cine doreşte să preia aceasta leapşă, poate să o facă făra rezerve.

Cuiul temei de acasa...

2011-11-16T14:26:00.010+02:00

Un fragment preluat dintr-o sceneta de sertar de teatru radiofonic este expresia vie a unui dialog foarte actual, proaspat si real petrecut intre adultii-parinti de astazi...

“- Ce rost are să aduci patru pompe când și cu una poți să scoți toată apa în patru ore?
- Cum adică ce rost are? Uite de aia, ca să îi chinuiască pe bieții copii!
- Asta așa e… grozav ce-i mai chinuiesc astăzi pe copii. Mi-aduc aminte, pe vremea mea se învăța cu blândețe, cu vorba dulce…
- Aș vrea să știu unde e aici elementul educativ? Le pun în față o groapă!”

Tema la matematică a unui copil constituie motiv de controverse și dureri de cap pentru părinții săi și doi vecini nimeriți pe acolo din întâmplare. Ca orice adult care a trecut prin liceu cel puțin, părinții și vecinii se simt perfect capabili să rezolve o problemă de școală primară, doar că, de cum încearcă să o citească, confuziile se țin lanț.

Cu matematica nu avansează prea mult, așa că încep să își pună întrebări mai familiare pentru ei: a cui era groapa din problemă? Era de stat sau particulară? Ale cui erau pompele și de ce erau așa de multe? Cine avea interes să irosească așa de multe pompe pentru o singură groapă? Apoi încep să caute vinovații pentru dificultatea problemei, de la învățător până la întregul sistem educațional. Și deși au găsit și vinovații, problema tot nu avansează spre rezolvare…

Mile Poposki - Tema pentru acasa
Sursa aici

Dilemele scolare nu au varsta si apartenenta, ele au fost si vor fi mereu sursa de emotii, atitudini si motivatii pe cadranul senzitiv al educatiei...

Perpetuul trecut din prezent... vaccinul pentru sănătatea limbii române

2011-11-01T15:55:00.013+02:00

Ar merita ca în fiecare zi, la fiecare moment de răgaz smuls rutinei zilnice să citim cu luare aminte din perlele de gând, din fragmentele acide sau textele inţepatoare ale emisiunilor sale memorabile, marca unică şi inconfundabilă George Pruteanu!

Vă mai amintiţi formularea antologică "Doar o vorbă să-ţi mai spun!"?

Cât de mult lipseşte verbul său tăios din peisajul lingvistic de lemn al comunicării cotidiene şi cât de necesar e să ne însuşim cu toţii reperele hărţii unui limbaj corect!

Dacă aveţi câteva minute libere, vă invit să parcurgeţi un potenţial clip publicitar, al cărui creaţie îi aparţine:

"Clipul 2: DECI. Scenariul:

Un bărbat răsfoieşte nervos dicţionare.
VOCE DIN OFF : -Aveţi nevoie de un cuvînt? Un cuvînt bun la toate? Cuvîntul şperaclu, care deschide totul?

Cuvîntul potrivit în orice-mprejurare, la multe şi la mare? Cuvîntul care vine singur, se bagă-n faţă şi nu mai pleacă! Şi nu-l găsiţi? Alungaţi tristeţea!
Soluţia există! Este: cuvîntul... D E C I

Diverse persoane se perindă şi rostesc cu solemnitate:
-Deci, bună ziua... Deci, eu sunt elev la... Deci, eu cred că... Deci, noi trebuie să votăm... Deci, România e pe calea...
VOCE DIN OFF:

În orice-imobile,
Pîrlite-ori nobile,
"DECI" te salvează,
Te propulsează!

Nici o casă fără beci,
nici un prînz fără ghiveci,
nici un for fără zevzeci,
Nici o frază fără D E C I !!

DECI, cuvîntul de care m-am îndrăgostit!

Tot de la a sa valoroasă resedinţă virtuală am cules şi alte spuse admirabile, sub forma de CULMI hazlii...

CÎTEVA CULMI...

Culmea habitatului: să locuieşti intr-un bloc notes!
Culmea fotbalului: să deschizi frigiderul şi să strigi goool!!!
Culmea auzului: să auzi cum se crapă de ziuă.
Culmea şofatului: să conduci o maşină de ras.
Culmea strabismului: să se uite ciclopul chiorîş...
Culmea şovăielii: să ezit...? să nu ezit...?
Culmea tinichigeriei: să-ţi acoperi casa cu tabla înmulţirii.
Culmea talk-show-ului: să te inviţi singur la emisiune şi să nu te laşi să vorbeşti.

Vaccinaţi-vă împotriva exprimării virusate a cuvintelor gripate!

Echipa celor şase pălării gânditoare...

2011-10-20T16:32:00.012+03:00

Reuşim mereu să avem o minte deschisă, flexibilă şi creativă? Trebuie să recunoaştem că e dificil de multe ori să jonglăm cu idei şi alternative constructive, să înţelegem problemele corect şi să oferim perspective realiste într-un mediu social cu surse de stres tot mai exacerbat.

In cartea sa "Sase pălării gânditoare", Edward de Bono ne vine în ajutor şi ne propune o metodă inedită de gândire creativă.

De peste 30 de ani, numele lui Edward de Bono este sinonim peste tot în lume cu creativitatea, educatia gândirii şi succesul prin inventivitate deliberată.

Acest amuzant joc de roluri al pălăriilor ne propune să împărţim felul in care gândim in şase categorii - fiecare simbolizata de o pălărie de altă culoare. Vom analiza de fiecare data ce pălărie purtăm în acel moment. Apoi vom purta pe rând, deliberat, fiecare pălărie, pentru a parcurge intregul spectru al gândirii. Ce obţinem? O privire clară şi un raspuns ferm la fiecare dintre problemele noastre.

Pălăria albă - este obiectivă şi neutră, ea informează.
Pălăria roşie - ne cere să luăm în considerare emoţiile şi intuiţia, spune ce simte despre.
Pălăria galbenă - ne cere să vedem beneficiile.
Pălăria neagră - ne aduce în atenţie problemele şi criticile, identifica greşelile.
Pălăria verde - ne trimite spre idei şi propuneri noi.
Pălăria albastră - ne invita la o coordonare a intregului proces al gândirii, controleaza şi clarifică.

Vă invit să probati pe rand fiecare pălărie dintre cele expuse in studiu şi să apreciati care se potriveste cel mai bine cu felul dvs. de a fi.

Ne mai este dor de tandrete?

2011-10-14T16:53:00.012+03:00

Deunazi, in spatiul unei incaperi de stationare din peisajul de transport subteran al Capitalei (in statia Metroului bucurestean, pe scurt) am remarcat un inscris publicitar Milka, prin care trecatorilor le era adresata invitatia de a-si suna parintii cat timp asteapta sosirea "trenului galben fara cai".

Marturisesc ca m-a frapat aceasta fraza-indemn si am asezat-o intr-un coltisor de memorie spre a fi elucidata. Acum cateva momente misterul s-a dezlegat, cand am aflat ca "vinovatul" e campania de promovare Milka, sub sigla „Indrazneste sa fii tandru".

Milka ii provoaca pe europeni sa indrazneasca si sa impartaseasca un moment de tandrete cu familia si prietenii, pentru a aduce o nota de tandrete si emotie in vietile lor.

O initiativa demna de apreciat si de incurajat, caci atinge resorturi extrem de sensibile.

Motivatia Milka, in opinia Brand Managerului ar suna cam asa: "Tandretea este esenta a tot ceea ce facem. Milka este facuta cu cel mai bun lapte din Alpi, pentru a ne asigura ca este cea mai fina ciocolata, care, prin bucuria pe care o aduce in viata de zi cu zi, ne poate stimula sa ne manifestam tandretea. Dorim sa scoatem la lumina latura emotionala a vietii pentru ca oamenii sa ignore stresul si presiunile cotidiene si sa isi activeze emotiile pozitive."

Presimt ca deja din acest moment ciocolata Milka, prin diversele ei sortimente imi va placea mai mult si-mi va fi mult mai draga!

In acest crampei de toamna sunt mai vii ca oricand nestematele de gand ale marelui iubitor de intelepciune si adevar, Octavian Paler:

"Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim."

Tandretea este eleganta emotiei daruita intr-o privire calda, intr-un suras gingas, bland si necrispat, intr-un gest simplu si de neuitat...

Voi cat de tandru va manifestati in acest stil de viata alert si stresant?

Ortogramele de langa noi si din toate zilele

2011-10-12T12:10:00.014+03:00

Azi mi-a picat sub ochi in premiera aceasta denumire cu totul intamplator, navigand pe valurile oceanului virtual.
La inceput m-am intrebat daca ortogramele au ceva in comun cu stenogramele, diagramele sau epigramele...

Dand fuga la DEX, am constatat ca misteriosul termen de "ortograma" nu este decat un pasnic si nobil model de scriere corecta, cum este cel pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si-l insuseasca temeinic inca din primii ani de scoala.

Ortogramele sunt copiii naturali ai artei ortografice, strajerul neobosit care vegheaza la respectarea regulilor de scriere corecta a cuvintelor dintr-o limba.

La tot pasul se fac confuzii si greseli de neiertat cand se scriu constructii lexicale identice fonetic, dar total diferite ca sens si morfologie.

Daca ar fi sa aleg cateva exemple de ortograme care sufera cele mai frecvente "atacuri" la integritate, as enumera doar cateva din puzderia existenta:
perechea "ati" si "a-ti"; cuplul "la" si "l-a"; "s-au" si "sau"; "ne-am" si "neam"; "m-ai" si "mai"; "i-ar" si "iar".

O initiativa laudabila a unor iubitori si pasionati de limba romana este prezenta in virtual a unui site foarte tanar pe tematica ortogramelor aici

Facem click si ne delectam cu extrem de multe constructii ortogramice.

Cam greu pentru scolarii ce buchisesc litera cartii, doar c-am vazut ca si adultii se mai poticnesc la scrierea formelor lor...

Voua v-au dat batai de cap vazandu-le la altii sau le-ati punctat in nume propriu?

Pepiniera cu zambete zglobii...

2011-10-06T15:01:00.014+03:00

Spuneti drept, de cand nu v-ati mai amuzat, zambind relaxat si fara crispare?

Daca tot se apropie zilele mai tihnite de week-end va propun un joc amuzant, in care sa raspundeti cu sinceritate celor trei seturi de intrebari de mai jos:

Încercuiţi cifra lunii în care v-aţi născut:

1-am împuşcat
2-am mâncat
3-am lovit
4-am cântat unui/unei
5-m-am îndrăgostit de
6-am gâdilat
7-i-am dat numărul meu unui/unei
8-I-am făcut masaj terapeutic
9-M-am înnecat cu
10-Am suportat
11-M-am sărutat
12-Am făcut mâncare

Încercuiţi cifra zilei în care sunteţi născuţi:

1- un cerşetor
2- menajera ta
3- o banană
4- o furculiţă
5- o maimuţă
6- un gangster
7- un ninja
8- un ipod
9- prietenul/prietena prietenei/prietenului mele/meu
10- o capră
11- câinele meu
12- tatăl meu
13- calculatorul
14- profesoara de fizică
15- vecinul meu
16- eu
17- un suc
18- o lamă
19- o murătură
20- un animal împăiat
21- un marker permanent
22- un poliţist
23- un ambalaj de bomboană
24- o bâtă de baseball
25- psihoterapeutul meu
26- şosetele mele
27- un membru al tribului
28- un jucător de fotbal
29- un dvd player
30- o agrafă de birou
31- telefonul meu mobil

Alegeţi culoarea tricoului, cămăşii pe care il/o purtaţi în momentul acesta:

Alb - pentru că eram foarte grabit(ă)
Negru - pentru că eram usor ameţit(ă)
Roz - pentru că sunt narcisist(ă)
Rosu - pentru că aşa mi-au spus vocile
Albastru - pentru că nu mă pot mulţumi cu puţin
Verde - pentru că mă plictisesc cand plouă mocăneşte
Mov - pentru că de la o vreme sunt cam zgarcit
Gri — pentru că aşa fac eu uneori
Galben — pentru că un sponsor mi-a oferit 1 000 000 de Euro
Portocaliu - pentru că îmi ocrotesc familia
Alta - pentru că am şarm şi ştiu ce vreau

La sfârşit adunaţi-le într-o fraza, în ordinea cuvintelor din variantele de raspuns.
In mod sigur aţi descoperit un lucru haios şi neaşteptat despre dvs.

Scrieţi-vă apoi activitatea in registrul cu zambete fara inhibiţii, impărtăşindu-l cu spaţiul liric!

Ceasul naturii bate ora echinoctiului de toamna

2011-09-23T15:17:00.001+03:00

Astazi traversam momentul special al Echinocţiului de Toamna, cand ziua devine egala cu noaptea si cand este atins un echilibru al energiilor omului cosmic.

În fiinţa umană, echinocţiul de toamnă produce o punte armonica între nevoia de muncă pentru supravieţuire şi exteriorizarea frumuseţii lăuntrice.

Vino sa iesim dintre aceste ziduri,
de sub arcade ce apasa,
din inelul cu-nvechite turnuri, al cetatii,
din ceata ce pe poduri de metal se lasa.
Vino pe deal, pe cel din urma sub soare,
unde-un trecut de slava cu suflare lenta
sub pietre doarme,
sa strigam de-acolo dupa pasarile calatoare.
Sa strigam precum obisnuiesc copiii între jocuri,
cari far-a sti ce striga
îsi rostesc prin chiote extazul efemer
pentru cele ce au loc în cer.

Înduplecati de soarta,
noua însine straini, cu patria pe umeri - moarta,
noi am vazut, ce-i drept, de-atîtea ori,
ca-ntraripatele puteri, razbind prin nori,
orbite de o tinta departata
ne iau vazduhul prin tangenta doar - ca o sageata -
si nu mai prind de jos din tari nici fluturari
de semne si nici veste.

Vino totusi sa strigam de-acolo de pe creste,
sa strigam dupa cocorii care pleaca
si-n vuietul de mîntuire
o tin catre limanul dincolo de fire.
În cumpana si-n sfîsierea
acestui ceas prejmuitor,
vino, strafundul neguros, rumoarea ce ne-neaca
sa le lasam sub noi - si de pe dealul cel din urma
cu semne-nchipuind în vînturi libertatea
sa strigam dupa triunghiul calator.

(Lucian Blaga - "Echinoctiu de toamna")

Sa va bucurati de armonie, echilibru si emotii artistice!

Toamna se numara din nou bobocii...

2011-09-09T16:54:00.010+03:00

Clopotelul va suna lin... peste doar trei zile. Vacanta mare isi consuma ultimele resurse, parca mai pretioase ca oricand.

La raspantie, versurile talentatei dascalite Marcela Penes asteapta mereu sa paseasca cu emotie si caldura alaturi de cei mai tineri invatacei pe cararea cea aleasa a invataturii:

"Cartea are miros de padure
Si dulceata de fragi si de mure.
Din flori si-a luat colorile
Si cu triluri au daruit-o privighetorile.
O deschid si indata
O lume de vis se arata.
Cat te-am asteptat,
Vii de departe,
Frumoasa si inteleapta carte!
Pentru mine vii,
Prietena buna sa-mi fii,
Sa-mi aduci daruri din povesti,
Cu talcul lor sa ma inavutesti.
Cunoscandu-ti chipul si firea,
Ne vom juca de-a citirea!"

Bafta multa tuturor scolarilor, parintilor lor, dascalilor lor si tuturor iubitorilor de carte la un nou inceput de an scolar!

Deportati in aventura naturaletii rafinate...

2010-06-30T17:09:00.010+03:00

Pana sa ajungeti la destinatii de vacanta concrete sau inca doar visate, va lansez invitatia inedita de a calatori artistic prin tinutul podoabelor autentic naturale si de a va alege un accesoriu in ton cu stilul si temperamentul personal, fie el echilibrat sau rebel, melanconic sau entuziast, chiar daca decorul ultimelor zile a invocat deseori pelerina magica de ploaie sau umbrela salvatoare!

Poezia in piatra a mainilor catre cer...

2010-05-31T13:43:00.012+03:00

Reinventarea indrazneata a lumii autentice...

2010-05-13T14:53:00.012+03:00

In viziunea sa, un obiect mic e urias, o linie verticala este orizontala... Nici o lege a fizicii nu rezista ideilor sale uimitoare. Montajele lui propun o lume reala si imposibila in acelasi timp, in genul picturilor suprarealiste ale lui Dali.

Se numeste Erik Johansson si este un tanar fotograf suedez de 24 de ani, "placat" cu un talent de 24 de carate. Pasionat de frumos si cu un ascutit simt al umorului, Erik a descoperit cu tristete ca este lipsit de talent la desen, atat de necesar pentru a impartasi si celorlalti din trairile sale.

Asa ca a decis intr-o buna zi sa suplineasca aceasta lipsa prin utilizarea tehnicilor moderne. Si-a cumparat un aparat de fotografiat Canon performant, a achizitionat toate softurile necesare prelucrarii de imagini si s-a pus pe treaba.

Si iata cum un lucru inceput mai mult in joaca a condus la rezultate cu adevarat spectaculoase, ce i-au adus tanarului suedez o faima neasteptata prin creatiile artistice de geniu din domeniul "manipularii fotografice".

Erik se distreaza, inventeaza, inoveaza, surprinde, transmite mesaje neasteptate si temerare.

De pilda, a ales spinosul episod (mai ales pe plaiuri mioritice) al asfaltarii drumurilor. Turnarea asfaltului este o activitate greoaie si costisitoare. Nu si pentru protagonistul nostru care-l intinde ca pe un cearsaf. O binecuvantare, si pentru infrastructura strazilor, soselelor si autostrazilor noastre care se deterioreaza dupa fiecare aversa.

Dupa ce a lucrat la culoare si la textura „asfaltului” pentru a-i da aparente de bitum, a facut in asa fel incat acesta sa fuzioneze cu drumul. Rezultatul: o performanta artistica.

O fotografie cu o insulita din Capul Verde si o alta cu un peste fotografiat intr-un acvariu, suprapuse, care ne amintesc de una dintre legendele care releva faptul ca lumea s-a nascut pe spatele unui animal urias.

"Imi place foarte mult ceea ce fac. Si ma si amuz in acelasi timp", spune Erik dezvaluind ca, de obicei, porneste de la o metafora dupa care merge pe teren, isi face pozele necesare si le asambleaza cu rabdare si cat se poate de multa maiestrie pe calculator.

Chiar daca uneori mizeria din jur ne sfasie incercand sa ne tina gandul prizonier in realitatea comuna si apasatoare, ne putem trezi pavand drumuri inexistente, in speranta ca nu ne vom ineca intr-o lume in care integrarea e tot mai grea si ca putem visa liber la inaltarea Catedralei Binelui in soare...

Hristos s-a Inaltat!

Lumea diversificata a mouse pad-urilor...

2010-05-11T13:32:00.011+03:00

Iata o idee de cadou, suvenir, mica atentie oferita unui musafir de departe, unui prieten, copilului nostru de pe bancile scolii, cu utilitate extrem de actuala si de larg raspandita!

Am cules din vitrina unui magazin virtual cateva modele de mouse-pad-uri didactice, instructive si interesante pentru pasionatii de cunoastere si de interactiunea cu calculatorul.

Chiar daca e criza, nu putem renunta la acest cochet si simpatic accesoriu de comunicatie, este un fel de "must-have gadget"...

Ce ar fi daca pentru fiecare zi a saptamanii am avea cate un mouse pad preferat?
Cred ca nu ar fi prea grea alegerea mouse pad-ului de week-end, dimpotriva...

Marul verde romanesc si Expozitia Mondiala din China 2010

2010-05-03T17:38:00.017+03:00

A batut gongul de start al Expozitiei Universale gazduita de China!
Pe cat de uimitoare a fost ceremonia inaugurala, pe atat de neobisnuita este expozitia insasi. Sute de pavilioane care te transporta instantaneu intr-o lume cu totul aparte.

Organizatorii Expozitiei Universale au cheltuit o suma record: 40 de miliarde de euro. Ei spera ca in urmatoarele sase luni, 70 de milioane de oameni se vor plimba prin parcul intins pe 5 kilometri patrati.

Vizitatorii vor putea admira culturile specifice fiecare tari, prin progamele speciale pregatite pentru aceasta manifestare.

Peste tot, o imbinare de sticla, metal si beton rupta parca din filmele SF. Printre ele si un mar, simbol de prospetime si regenerare, care timp de sase luni va gazdui Pavilionul Romaniei.

Intins pe o suprafata de 2.000 de metri patrati, "Marul verde" romanesc se invecineaza cu pavilioanele Rusiei, Croatiei si Olandei, fiind situat in "zona europeana" a expozitiei.

Cladirea care reprezinta tara noastra este structurata in cinci zone distincte. Punctul de atractie il constituie, fara indoiala, restaurantul, numit "Maria". Asezat in varful marului, localul este micut si decorat simplu. Mobilierul, in intregime alb este indulcit de lumina difuza raspandita de peretii de sticla verde ai marului.

Cei care vor veni sa manance la pavilionul romanesc nu vor avea doar bucate si vinuri romanesti de degustat, ci si o priveliste impresionanta de admirat, pentru ca mesele sunt asezate la fereastra, in partea superioara a marului.

Corpul principal al marului are trei etaje deschise către public. La etajul întâi este o scenă pe care vor fi prezentate spectacole de muzică, teatru, dans şi filme. La etajul doi este un restaurant cu specific românesc. În holul de la intrare este o mică zonă de expoziţie. Aici vor fi exponate care reprezintă România, cultura şi folclorul acestei ţări. La etajul trei este un spaţiu multifuncţional, o sală de conferinţă unde se vor organiza seminarii pe diferite teme. La „felia mărului" se vede o tribună în aer liber. Şi în interiorul corpului secundar este principala zonă de expoziţie unde vizitatorii vor fi informaţi despre trecutul, prezentul şi viitorul României, prin mijloace multimedia. În afara pavilionului se poate admira o grădiniţă frumoasă.

Pavilionul României „Greenopolis" simbolizează conceptul „oraşului verde", in sensul ca toată structura exterioara, tot peretele şi cortina verde sunt realizate dintr-o sticlă specială, care nu permite transferul de energie sau de căldură decât în anumite limite foarte bine controlate. Şi păstrează în interior o temperatură aproximativ constantă. Dacă acum exista în interior aproape 15 grade, în perioada de vârf de căldură maximă în iulie vor fi 25-26 de grade. Deci se va folosi foarte puţin aerul condiţionat. Apa este circulată prin filtre de piatră. Apa de ploaie care ajunge într-un rezervor lateral clădirii se filtrează natural şi este repompată.

Fireste ca ne dorim ca Pavilionul României sa devina o vedetă strălucită la acest eveniment grandios şi să obţină un mare succes. Ramane sa culegem ecourile si reactiile acestui eveniment dupa primele zile "fierbinti".

Pana atunci, va urez "Pofta buna!" la degustarea fie si vizuala a mandrului nostru mar verde...

Drumeti, aparati-va muntii!

2010-04-29T16:52:00.006+03:00

ELVETIENII sunt cei mai îndrãzneti si cei mai geniali ingineri "de munte". Tipul inginerului care înfruntã toate greutãtile unui drum de fier spre culmi, este un tip de predilectie al literaturii elvetiene, pentru cã energia si puterea lui sunt o dovadã de înrudire cu Alpii. Dar autorul aratã totdeauna si cealaltã fatã a problemei: vrãjmãsia tãranului împotriva oraseanului, învãtat dar fãrã suflet, care îndrãzneste sã tulbure sfânta pace munteneascã, si apoi noua si înfricosata învãtãturã ce o capãtã omul cu carte pe înãltimi, când muntele dã odatã din umerii sãi titanici si prãvãleste de vale toatã opera omeneascã. Cu cât deschiderea vãilor locuite - prin trenuri electrice - îi e simpaticã Elvetianului, cu atât îi e scârbã de mijloacele mecanice care duc omenirea mai sus. Publicul, care se lasã cãrat de un tren pânã în creierii muntilor, nu e în stare sã simtã sufletul lor. N-ai decât sã asculti conversatia într-un funicular. Acolo nu domneste evlavia drumetului în prezenta naturii! Trenul nu duce altceva spre vârfuri decât tot snobismul si toatã prostia oraselor, si le coboarã de vale neschimbate. N-am auzit pâna acum ca unul dintre acesti cãlãtori sã fi scris vreo operã inspiratã de minunile vãzute din fereastra vagonului.

Mi se va opune obisnuitul argument miscãtor, al bietei fiinte, care nu e trântor, ci un iubitor al naturii, dar care, fiindcã si-a rupt un picior sau a ajuns la vârsta de nouã-zeci-si-sase de ani, nu mai poate urca muntele pe jos. Si vazându-mã neînduplecatã, bunul filantrop, care are grija sentimentelor alpine ale infirmului sau a babei, va striga ca sunt o egoistã, cãci vreau sã pãstrez pentru mine singurã raiul muntilor. Îi voi rãspunde atunci cã, dupã vrerea lui Dumnezeu, mã voi aseza si eu, cu vremea, în rândul infirmilor sau al babelor, nu voi admite ca pentru un infirm sau o babã, adicã pentru unica mea persoanã, sã se strice, sã se rãneascã, sã se batjocoreascã un munte. Cu cât îl voi fi iubit mai adânc, cu atât voi dori mai mult sã rãmâie neatins si nestirbit. O dragoste care nu e obiectivã nu e adevaratã dragoste, ci numai o poftã egoistã, care cautã sã reducã la mãsura ei piticã cele mai mari si puternice frumuseti. Adevãratul alpinist are simtul proportiilor, pentru cã e obisnuit sã se uite departe, sã mãsoare distantele, sã socoteascã înãltimile cu ochiul; perspectiva orãseanului întrece rareori doi sau trei kilometri, pe când drumetul vede, de multe ori, unde va ajunge, umblând mereu, mâine searã; orizontul lui se-ntinde peste vãi, râuri, sate si orase depãrtate. El e învãtat sã priveascã lumea de sus, de unde trenurile par niste omizi cu un fulg alb în cap si târgurile, noaptea, un mic cuib de licurici. Apoi el e obisnuit si cu alte privelisti, unde nu mai sunt nici trenuri, nici case, si unde gândirea lui învatã cãrãri neumblate si tainice, care-l depãrteaza chiar de sine însusi.
Adevãratul alpinist trebuie sã iubeascã muntii atât de mult, încât, dupã ce a trecut prin stadiul pasiunii necoapte si neechilibrate, iubirea lui sã se spiritualizeze: sã-i aibã pe munti în suflet, cu toate florile si pãdurile, cu apele si vânturile, cu zilele si cu noptile, cu soarele, cu luna si cu stelele, cu tot tâlcul lor dumnezeesc si vesnic.

Prin urmare, dacã adevãratul alpinist se ridicã chiar în Elvetia, unde într-un singur canton sunt pânã la douã sute de ghetari, împotriva funicularelor, alpinistul român are datoria sã apere, din rãsputeri pumnul nostru de munti. Un pumn în comparatie cu Elvetia, asa cum Elvetia e numai un pumn de munti fatã de Hymalaya!
Sufletul Bucegilor ar fi cu desãvârsire otrãvit prin "compania" pe care funicularul ar sui-o pe culmi. Dacã chiar în strãinãtate, unde s-adunã mii de cãlãtori din toate pãrtile lumii, nu se gãsesc în aceste trenuri - afarã de ipoteticul infirm si de ipotetica babã, fosti amatori de turism - decât oameni aproape fãrã simtire fatã de naturã si care nu se urcã decât ca sã zicã apoi c-au fost si ei p-acolo, pe când alpinistii evlaviosi fug cu groazã de funicular, ne putem lesne închipui ce fel de nesimtitori s-ar urca la noi, unde turismul e înca în fasã! Un funicular ar stirbi pãsunile si ar dezagrega coastele; cãci muntii nostri nu sunt vulcanici, si conglomeratul lor se fãrâmã si se surpã usor. Se întelege cã enormele cheltuieli pentru consolidarea unei astfel de cãi ferate nu s-ar acoperi niciodatã prin produsul unui "sezon" scurt de varã.
Drumetilor, apãrati-vã muntii!

Bucura Dumbrava - Cartea Muntilor (1919-1920)

Fantastica poveste a lui Popor Roman...

2010-04-22T16:06:00.012+03:00

A fost odată ca niciodată, într-un sat de la marginea lumii, un ţăran pe nume Popor, care avea şapte feciori. Pe unul îl chema Popor German, pe altul Popor Francez, pe altul Popor Englez, pe altul Popor Italian, pe altul Popor Suedez, pe altul Popor Grec, iar cel mai tânăr era Popor Român. Cu toţii locuiau în casa părintească şi contribuiau la bunăstarea gospodăriei, fiecare cu ce ştia mai bine. Popor German era bun la făcut şi reparat lucruri, Popor Francez era bun la gătit, Popor Englez se ocupa de ordine, Popor Italian făcea vin, Popor grec ştia să cioplească pietrele şi să facă din ele construcţii şi drumuri, iar prâslea Popor Român ştia să cânte şi să-i înveselească pe toţi cu poveştile şi glumele lui, şi pentru că îi plăceau animalele el era cel care ducea turmele la păscut. Toţi trăiau mulţumiţi în casa părintească în belşug şi mulţumire şi fiecare făcea tocmai ceea ce îl îndemna harul său a face.

Într-o zi, Popor Român era cu turma la păscut când, culcat fiind pe pajişte, auzi o voce care se văieta şi striga după ajutor. Căutând să afle de unde vine strigătul, văzu o stâncă de sub care vocea se auzea cel mai clar şi mai convingător. După ce chibzui temeinic alternativele cu care se confrunta Popor Român, dădu stânca la o parte şi văzu dedesubt un pitic. Piticul aşa-i grăi lui Popor Român:
- Am stat închis sub stânca asta zece mii de ani. Pentru că m-ai eliberat, am să-ţi îndeplinesc o dorinţă, oricare va fi aceea.

Popor Român care, în ciuda faptului că petrecea mult timp în compania animalelor domestice, avea încă de atunci o sănătoasă doză de scepticism, îi răspunse:
- Dacă n-ai avut destulă minte şi putere să ieşi de sub stânca aceea, câtă putere vei fi având pentru dorinţele mele? Dar, pentru că nu vreau să încep o ceartă cu tine şi nici să stric dinamica basmului, am să-mi doresc să rămân aşa cum sunt acum, un copil tânăr, vesel şi ferice.

- Dacă asta îţi e dorinţa, să ţi se îndeplinească! - zise piticul şi, după ce făcu nişte mişcări dramatice cu ambele braţe, dispăru într-un nor de fum violet.
Popor Român s-a întors acasă, dar nu a spus nimănui nimic despre cele întâmplate, ca să nu i se reproşeze din nou că a mestecat flori de mac sau alte lucruri (cum se mai întâmplase în trecut) şi, după un timp, a uitat şi el de toată povestea cu piticul.
Anii au trecut şi fraţii mai mari şi-au luat neveste şi s-au mutat la casele lor.

Numai Popor Român a rămas acasă, la părinţi, un copil etern, şi le-a bucurat acestora zilele câte au avut. Dar, când părinţii au ajuns la adânci bătrâneţe şi sau stins, Popor Român a rămas singur în gospodărie, dar fără nimeni care să-l îndrume. Popor Român stătea mai mult pe la fraţii lui, care îl iubeau şi se bucurau de compania lui. Între timp, gospodăria lui cădea pradă buruienilor, din lipsă de îngrijire. Fraţii lui, care între timp deveniseră gospodari tot mai înstăriţi, se sfătuiau cum să-l ajute pe Prâslea să intre în rând cu lumea, dar sfaturile nu prea ajutau şi nimeni nu ştia de ce.

Articol scris de Alexander Fuhrmann

Ce oferta de servicii il poate ajuta pe Popor Roman sa creasca mare si sa intre in randul lumii?

Fruntasi pe Harta Tristetii...

2010-03-23T15:40:00.008+02:00

Am aflat cu uimire ca exista un macrointeres pentru harta tristetii si exponentii sai la nivel de stat european.

Intr-un clasament de la inceputul acestui an, Grecia e cea mai pesimistă ţară Europeană, când vine vorba despre încrederea în economie. România şi Cipru împart locul al doilea. E drept, şi bulgarii se bat să prindă podiumul...

Nu cu mult timp in urma, când toată Europa plângea, românii râdeau. Când în Europa încolţesc zâmbetele, românii realizează că n-au avut niciodată motive de râs.

Cum se măsoară tristeţea? Comisia Europeană foloseşte Indicele Sentimentului Economic (ESI), calculat pe baza unui sondaj printre managerii din industrie, comerţ, servicii, construcţii, dar şi printre consumatori.

Consumatorii sunt cei care, în România, trag acum indicele în jos. România este acum la 80% din media optimismului în ultimii douazeci de ani. Cea mai rea lună a fost însă Aprilie 2009, când România a reuşit să atingă un record negativ al ultimilor de 20 de ani. Cea mai optimistă lună a fost Iunie 1996.

Odata cu sosirea primaverii este interesant de vazut ce tendinta de evolutie va avea acest indicator sugestiv.
As vrea sa contrazica cele mai pesimiste previziuni si sa inregistreze un reviriment, dar va avea forta si muschi antrenati sa urce muntele crizei?

Mihaela Tonitza Iordache: s-a stins flacara unei vieti!

2010-03-15T14:53:00.009+02:00

Zăpada e aproape topită la Gruiu, dar casa are sufletul îngheţat. Lăcrimează pe la streşini, într-un bocet tăcut. A plecat şi Doamna. A rămas singură pe lume. Căsuţa de la Gruiu nu era doar un loc în care stăteau Ştefan şi Mihaela. Devenise tot universul lor. Aici, la Gruiu, îşi găsiseră pacea şi fericirea.

In cursul diminetii de Sambata 13 Martie 2010 a mai plecat dintre noi un valoros om de teatru: Mihaela Tonitza Iordache. Profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, a avut o bogată activitate literară, remarcându-se prin dramatizarea unor texte precum: „Maestrul şi Margareta” după Mihail Bulgakov, „Evreul Süss” după Leon Feuchtwanger, „Patul lui Procust” după Camil Petrescu, „Clipa” după Dinu Săraru, „Un om de afaceri” după Shalom Alehem, „Adunarea Păsărilor” după Farrin Udin Attar, „Lolita” după Vladimir Nabokov, „Oblomov” după I.A. Goncearov.

Pe lângă studiile apărute în volume colective şi în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, a publicat numeroase volume de teoria teatrului. După 1978 a lucrat ca director artistic şi secretar literar la Teatrul Mic şi Teatrul „Ion Creangă”, pentru ca, între 1986 şi 1999, să fie director al Teatrului Ţăndărică din Bucureşti.

S-au căsătorit în 1970. El – un actor genial. Ea – o făuritoare de actori geniali. În căminul celor doi de la Gruiu, ea îl făcea pe Ştefan Iordache cel mai iubit dintre pământeni.

În ultima vreme stătuse numai în spitale, slăbise mult.

A îndurat chinul mai multor operaţii şi a pierdut un rinichi.

Ultima săptămână a fost în comă, mult mai aproape de cel atât de dorit decât de lumea în care el o părăsise.

Poate că acolo unde a ajuns, acum, Mihaela, la întâlnirea ei cu mult doritul Ştefan, se va afla şi bunicul său, pictorul Nicolae Tonitza, de la a cărui moarte se împlinesc în 2010, 70 de ani.

Ce a fost insa mai greu pentru ea? Operatia prin care i-a fost extirpat un rinichi sau golul nimicitor din inima?

In ultimul interviu pe care Sstefan Iordache il acorda revistei Confidential, maestrul ii facea una dintre cele mai frumoase declaratii de iubire partenerei lui de viata: „Pentru un barbat este important sa aiba langa el o femeie care sa-l inteleaga. Ca sa fie clar: daca acest pamant este ca mana mea stanga, Mihaela e ca mana mea dreapta. Si ea face parte din mine”.

Acum asteptarea a luat sfarsit, iar cei doi indragostiti se vor intregi in ceruri. Pentru ei, viata a insemnat o mare iubire. Pe care au avut curaj sa o traiasca si sa si-o asume. „Iar unde dragoste nu e, nimic nu e”.

Cenusa trupului sau incinerat va fi depusa la Gruiu, langa caminul unde ea îl făcea pe Ştefan Iordache cel mai iubit dintre pământeni.

Fie-i tarana usoara!!

Cum sa invingem ofensiva ninsorii...

2010-03-11T13:12:00.013+02:00

Cu un strop de imaginatie, de talent, de rabdare si cu o rezerva de esantioane textile la dispozitie, se pot crea adevarate fapturi sugestive care sa sperie negri musafiri inaripati nepoftiti ai campiilor, dar mai ales stihiile capricioase ale naturii din aceste zile.

Si asa, pentru fiecare zi de inceput de Martie ce poarta amprenta inconfundabila a aprigelor "Babe" a iesit la iveala cate o simpatica sperietoare ce tanjeste dupa intinderi de verde crud, stralucind in soare...

Va propun sa realizam un top al celor mai haioase plasmuiri artistice sprijinite pe verticala creativitatii, in semn de protest fata de toanele vremii ce nu mai conteneste sa arunce cu valuri de ninsori si spirale de vant inghetat in citadinul nostru amortit.

Poate ca asa va izbuti sa se strecoare si silueta primaverii printr-o geana de cer senin!

Uimitorul Jan Fabre si al sau controversat "Rai al placerii"...

2010-03-05T14:19:00.012+02:00

Acest tavan incredibil, denumit "Raiul placerii", se gaseste in Palatul Regal din Bruxelles si este creat de controversatul artist Jan Fabre, cunoscut pentru alegerea unor materiale mai putin obisnuite in operele sale, cum ar fi sangele, substantele organice si tot soiul de insecte. Pentru realizarea acestui tavan, Fabre a lucrat impreuna cu echipa sa formata din 30 oameni, timp de 4 luni doar sa lipeasca carapacele de tavan.

Ca un artist renascentist belgian, Jan Fabre a fost o parte vitala a artei contemporane pentru 30 de ani, mutandu-se in permanenta de la desen, la arte plastice, video si teatru catre coregrafie si arta scrisului. Refuzul lui de a fi incadrat de definitia standard despre arta poate fi descoperit in pasiunea lui pentru stiintele naturale, mostenita de la bunicul sau, entomologistul Jean-Henri Fabre: insectele de tot felul il inspira atunci cand este vorba de schite si munca in teatru.

Minunat tavan, nu? Dar ne dam seama din prima poza ce material a folosit artistul pentru a-l crea? Greu de apreciat si putin probabil de gandit la asa ceva, insa tavanul este creat din carabusi. Mai exact din 1,6 milioane de carabusi.

Vazut de jos, tavanul ofera un spectacol superb de lumina si culoare, de motive verzi si albastre care se schimba permanent, in functie de modul in care cade lumina si unghiul din care privesti.

Pentru realizarea acestui tavan, Fabre a lucrat impreuna cu echipa sa formata din 30 oameni, timp de 4 luni doar sa lipeasca carapacele de tavan.

O incredibila demonstratie a interactiunii pe planul artei dintre om, talent si lumea insectelor, ce a transformat "Sala Oglinzilor" a Palatului Regal in veritabil salon de istorie naturala...

"Cazut carabusul de mai
in roua tarzie a serii,
Nascut din pamant fara grai
intors in pamantul uitarii.

Mici gaze partase la fel
Eternului ciclu al vietii,
inchise in cerc se agita cu zel
Pornind in cautarea diminetii.

Ar picura-ntrebari si-n noi
De i-am putea raspunde sortii,
Ce ne-am nascut micuti si goi
Si ce-am pornit grabiti pe drumul mortii."

(Nichita Stanescu - "Carabusul de Mai")

Martisoare marca Origami...

2010-02-26T14:39:00.014+02:00

Dupa cum se stie, Origami este arta japoneza de a impaturi hartia. Denumirea vine de la cuvintele japoneze "ori" care inseamna "a indoi" si "kami" care inseamna "hartie". Scopul acestei pasiuni este de a crea reprezentari ale unui obiect, impaturind dupa forme geometrice, de preferinta o singura bucata de hartie si fara a folosi lipici sau foarfece.

Artistul american Won Park este considerat expert in Origami. Este supranumit si "impaturitorul de bani" pentru ca obisnuieste sa obtina cele mai multe reprezentari dintr-o bancnota de un dolar. Rasucind si impaturind el obtine uimitoare forme din viata de zi cu zi.

S-ar putea numi fara probleme "Moneygami" aceasta indeletnicire inedita...

Daca v-au fascinat aceste figurine din hartie de bani plisata si ati optat deja in forul interior pentru una din ele, aveti mare grija sa nu va prinda ploaia cu acest martisor pus in piept!

Vreti si voi o hartie de un dolar si instructiunile de a impaturi un fluturas?
Daca da, exista in Yahoo un Grup creat, unde maestrul explica tehnica acestui mestesug...
Ne putem lamuri aici.

Un Gulliver modern in tara piticilor microscopici creati de el insusi...

2010-02-24T12:25:00.012+02:00

Willard Wigan s-a născut acum 53 de ani în Birmingham, Anglia şi este inventatorul celor mai mici opere de artă din lume. Chiar şi după o copilărie dificilă, a devenit cunoscut drept cel mai important micro-sculptor al tuturor timpurilor şi este capabil, la propriu, să transforme un fir de praf într-o operă de rară frumuseţe, alegand boabe de orez, cristale de zahăr ori particule de nisip.

Povestea “microscopica” a englezului Willard Wigan a inceput pe cand avea cinci ani. Atunci i-a venit ideea sa construiasca apartamente pentru furnici. Le-a ademenit cu zahar, iar furnicile s-au mutat acolo fara sa le intereseze daca e nevoie sa plateasca vreo chirie. Le-a construit apoi palarii si incaltaminte.

La scoala, Willard Wigan nu a dus o viata usoara din cauza ca suferea de dislexie si era criticat in permanenta de catre profesori. Astfel, s-a refugiat in imaginatia sa si a creat o lume fantastica. Treptat personajele sale au reusit sa se ascunda de ochii lumii in urechea unui ac de cusut sau pe un ac de gamalie.

Scame, bucati minuscule de sticla, un fir de praf… orice nimic poate deveni ceva folositor pentru sculpturile sale. Chiar daca in ceea ce priveste materia prima, costurile nu sunt mari, o lucrare presupune trei luni de munca si mult autocontrol. De exemplu, in timp ce Willard Wigan lucra la piesa cu Alice in Tara Minunilor, i-a sunat telefonul, a inspirat pentru o clipa si a inhalat-o pe Alice. Artistul lucreaza intre bataile inimii sau foloseste miscarea pe care bataia inimii o produce in corp pentru a adauga detalii personajelor sale.

Nu orice piesa din colectiile sale e de vanzare, dar cele care sunt, au preturi ce pornesc de la 40000 de dolari.

Pentru a-şi picta operele, Wigan foloseşte un fir de păr, obţinut de la muşte.

Pentru a admira fotografiile acestor incredibile miniaturi, nu e nevoie de microscop performant, ci doar de un strop de mirare si dor de candoare...

"Unde nu exista NIMIC, de buna seama ca intotdeauna exista Ceva", spune Willard in cartea sa biografica "I Spy with My Little Eye" si este foarte adevarat!

Arta camuflajului si "omul invizibil"

2010-02-22T15:52:00.010+02:00

Liu Bolin, supranumit si "omul invizibil" este un artist chinez ce picteaza pe el insusi. Nu foloseste nici un fel de truc fotografic, doar picteaza pe el.

El petrece peste zece ore pentru a pune la punct fiecare detaliu, iar rezultatul este senzaţional: o fotografie în care Liu se camuflează perfect în mediul înconjurător. Liu mărturiseşte că uneori trecătorii nici nu îl observă până nu se mişcă.

Talentatul Liu Bolin, în vârstă de 35 de ani, spune că exprimarea sa artistică este o formă de protest împotriva guvernului, care în 2005, i-a închis studioul. În ciuda problemelor cu autorităţile chineze, artistul are admiratori în toată lumea.

In ultima fotografie se confunda atat de bine cu habitatul, incat e aproape de nereperat.

Structurile de aparare strategica ar putea fi interesate de mestesugul inedit al talentatului pictor asiatic, daca deja nu au si dovedit-o...

Asteptand Dragobetele...

2010-02-16T16:21:00.008+02:00

Desi Ziua Sfantului Valentin a trecut, devenind de la an la an, o borna de marcaj foarte clara pe harta intortocheata a obisnuintelor de consum, ne mai napadesc amintirile cu inimioarele rosii din catifea, funditele roz, bomboanele ambalate in tipla purpurie, amorasii suspendati printre norisori pufosi si albastri, toate insirate pe tarabele stradale sau in targuri special amenajate, care fac bine sufletului dornic de intamplari.

O data ajuns pe meleaguri mioritice, occidentalul Sfant Valentin a dat de protectorul local al tinerilor indragostiti, Dragobetele, fiul Dochiei, sarbatorit tot in luna Februarie, in ziua de 24. Desi au povesti si simbolistici asemanatoare, in duelul cu Dragobetele, Sfantul Valentin are un oarecare avans, deoarece si-a insusit deja tehnicile moderne de lucru, prin urmare are o echipa de relatii publice imbatabila.

Totusi, romanticul Dragobete ii face pe multi sa viseze la inceput de primavara, in padure se dezleaga ciocul pasarilor care n-au plecat peste iarna, in gradini vrabiile se strang in stoluri, incep sa ciripeasca si sa-si dureze cuiburi. Cei mici urca in deal sa culeaga ghiocei si branduse, iar fetele strang apa din zapada netopita, cu care isi dau pe obraz, pentru a-si tine frumusetea.

Asteptand cu nerabdare sosirea stravechii sarbatori de Dragobete, sa incercam o trecere in revista a feluritelor moduri de a spune "TE IUBESC", purtand amprenta a 49 de limbi vorbite pe glob...

Africana - Ek is lief vir jou!
Albaneza - Te dua!
Araba - Ohiboke (el ei), Nohiboka (ea lui sau el lui)
Armeana - Yes kez si'rumem!
Basca - Maite zaitut!
Bosniaca - Volim te!
Bulgara - Obiceam te!
Catalana - T'estimo!
Sarbo-croata - Volim te!
Ceha - Miluji tev!
Daneza - Jeg elsker dig!
Olandeza - Ik hou van je!
Engleza - I love You!
Esperanto - Mi amas vin!
Estona - Mina armastan sind!
Filipineza - Iniibig kita!
Finlandeza - (Md) rakastan sua!
Franceza - Je t'aime!
Germana - Ich liebe dich!
Greaca - S'ayapo!
Hawaiiana - Aloha wau ia 'oe!
Ebraica - Anee ohev otakh (el ei), Anee ohevet otkha (ea lui), Anee ohev otkha (el
lui), Anee ohevet otakh (ea ei)
Ungara - Szeretlek!
Islandeza - Eg elska thig!
Indoneza - Saya cinta padamu!
Irlandeza - t'a gr'a agam dhuit!
Italiana - Ti amo!
Japoneza - Kimi o ai shiteru!
Koreana - Dangsinul saranghee yo!
Latina - Te amo!
Malaeziana - Saya cintamu!
Mandarina - Wo ai ni!
Norvegiana - Jeg elsker deg!
Poloneza - Kocham ciebie!
Portugheza - Eu te amo!
Rusa - Ya tyebya lyublyu!
Sanskrita - twayi snihyaami
Sarba - Volim te!
Slovaca - Lubim ta!
Slovena - Ljubim te!
Spaniola - Te amo!
Swahili - Nakupenda!
Suedeza - Jag dlskar dig!
Turca - Seni seviyorum!
Ucrainiana - Ya tebe kokhayu!
Galeza - Rwy'n dy garu di!
Yiddish - Kh'hob dikh lib!
Zulu - Ngiyakuthanda!

Sa nu uitam sa iubim romaneste, chiar daca paleta culorilor dragostei e vasta!

Farmecul si feminitatea esarfelor...

2010-02-10T17:15:00.017+02:00

Dat fiind ca macar calendaristic, primavara se apropie, m-am gandit ca n-ar fi rau daca as include modelele din colectia de esarfe ca accesorii de coafare.
Avantajele ar fi diverse, incepand de la aspectul practic al protectiei podoabei capilare, pana la nota estetica, daca asortam esarfele cu culoarea hainelor, pentru un plus de feminitate adaugat prezentelor noastre cotidiene.

Am descoperit ca exista cel putin 9 modalitati de aranjare a unei esarfe pe cap. Sa le luam asadar, pe rand:

Bentita

Cea mai simpla metoda de a folosi o esarfa pe cap este de a o transforma intr-o bentita. Nu uita sa o prinzi peste breton si sa o lasi sa sustina restul de par. Daca ai bretonul foarte lung, elibereaza o suvita intr-o parte, pe care sa o lasi sa cada pana in dreptul barbiei, iar capatul sa-l introduci sub esarfa. Avantajul este ca dintr-o esarfa poti sa contruiesti o bentita cat vrei tu de lata, iar nodul poate fi transformat intr-un adevarat accesoriu, sub forma de funda sau curgand pur si simplu pe un umar.

Bandana

Un alt mod foarte usor de a fi feminina cu ajutorul unei esarfe: bandana. Esarfa trebuie sa acopere capul de la linia de intalnire a parului cu fruntea si nu trebuie sa lase sa se vada parul. Apoi prinsa la spate, la nivelul urechilor. Daca tu consideri ca iti scoate prea tare in evidenta urechile, poti trece esarfa peste varful urechilor. Daca nu, linia esarfei poate trece deasupra si prin spatele lor. Dedesubt poti lasa parul liber sau poti prinde o coada de cal, a carei baza sa fie infasurata de restul esarfei.

Retro

De cate ori nu am admirat frumoasele actrite care se bucurau de adieri mediteraneene intr-o masina decapotabila cu capul infasurat intr-o esarfa? Acest mod de a purta esarfa a fost adus in atentia publicului de vedete care incercau sa se fereasca de paparazzi, acoperindu-si in intregime capul cu o esarfa pe care o prindeau in fata si o infasurau in jurul gatului. Bineinteles, ca la o astfel de optiune nu trebuie sa lipseasca ochelarii de soare, daca vrei sa te simti ca o vedeta.

Copilaresc

Iata o optiune potrivita pentru esarfele batista mai micute si pentru a inlocui elasticele de par. Indoaie un colt al esarfei si aseaza-l pe cap peste linia fruntii. Lasa coltul opus liber, sa cada peste par. Cele doua colturi din parti prinde-le la ceafa sub par si esti gata. Este un stil mai casual, care se potriveste unor tinute pe masura, casual sau sport.

Senzual

Este stilul preferat al vedetelor contemporane. Prinde parul la ceafa si infasoara-l intr-un coc rotund. Aseaza esarfa putin peste linia fruntii si prinde-o sub coc cu un nod. Apoi infasoara restul de esarfa in jurul cocului. Poti elibera o suvita care sa incadreze fata sau sa lasi tot parul prins sub ea. Secretul acestui look consta in a opta pentru o pereche de cercei rotunzi foarte mari.

Oriental

Daca ai ochi frumosi, iata cea mai buna metoda de a-i pune in evidenta: infasurarea capului cu o esarfa asa cum o fac femeile musulmane. Desi este un stil mai complicat, este extrem de feminin si protejeaza parul foarte bine de intemperiile naturii.

Turban

Este un stil pe care l-am descoperit in cultura egipteana si o metoda eficienta de a te proteja de soare si vant. Alege o esarfa mare si prinde-o in jurul capului, lasand intr-o parte o bucata mare libera. Bucata libera rasuceste-o si trece-o peste esarfa deja prinsa, desupra fruntii, apoi prinde-o sub esarfa la ceafa.

Accesorizata

La oricare dintre optiunile de mai sus poti adauga un accesoriu inedit: o floare, o agrafa, o brosa. Un astfel de accesoriu poate schimba automat imaginea esarfei, mai ales daca stii sa te joci cu nuantele si sa le asortezi ochilor sau hainelor.

In jurul cozii de cal

Daca te-ai plictisit sa tot prinzi parul in coada de cal, atunci foloseste o esarfa pentru a optimiza look-ul. Poti prinde esarfa in jurul bazei cozii de cal si sa-i lasi colturile libere sau poti infasura coada de cal in esarfa, astfel incat sa formezi un coc mare.

In care dintre aceste modele va regasiti si pe care ati dori sa-l experimentati?

Sa uitam de viscol si sa mergem la teatru!

2010-02-07T21:31:00.005+02:00

O buna prietena imi vorbea elogios in urma cu cateva zile despre o premiera de calitate, marca Dan Puric, jucata maine 8 Februarie de la ora 19.30, la Sala Rapsodia din centrul vechi al Bucurestiului.

Am scotocit dupa informatii mai detaliate si iata ce am aflat:
"Fantasmagorie" este un spectacol-reverie, in care cei patru actori ai Companiei Dan Puric: Nadejda Dimitriu, Vadim Rusu, Petre Voicu si Petru Ciobanu, te fac sa crezi ca ai ajuns in mijlocul unui basm de-a-ndoaselea, in care Ileana Cosanzeana e stapana apriga peste trei Pacala rataciti prin viscol. O poveste care seamana cu un film rusesc, cu nostalgii si troiene, ingenios indulcita cu nazdravanii romanesti. O creatie la granita dintre pantomima si circ, la fel de stranie si de fascinanta ca o plimbare de o ora de-a lungul Siberiei calare pe spinarea lui Fram, ursul polar...

Mi-e tare dor de teatru! Voua, nu?

Buletin meteorologic sintetic despre cum se suporta frigul pe Glob

2010-02-01T17:03:00.019+02:00

+18°C ~ Hawaiienii se acopera cu a 2-a patura
+10°C ~ locuitorii Helsinkiului opresc incalzirea in apartamente
+2°C ~ masinile italiene nu pornesc

0°C ~ apa distilata ingheata
-1°C ~ expiratia devine vizibila. Rusii mananca inghetata si beau bere

-4°C ~ cainele va sare-n pat
-10°C ~ masinile frantuzesti nu pornesc
-12°C ~ politicienii incep sa vorbeasca despre persoanele fara adapost

-15°C ~ masinile americane nu pornesc
-20°C ~ expiratia se aude
-24°C ~ masinile japoneze nu pornesc

-28°C ~ cainele va sare-n pijama
-29°C ~ masinile germane nu pornesc
-30°C ~ nici o masina normala nu porneste
-36°C ~ masinile rusesti nu pornesc

-39°C ~ Rusii incheie toti nasturii la camasa
-50°C ~ masina va sare in pat
-60°C ~ Locuitorii Helsinkiului ingheata de frig. La Moscova lumea incheie nasturii paltoanelor

-70°C ~ Ingheata cei din iad. Universitatea din Kuznyetzk organizeaza contra crosul
-72°C ~ Avocatii introduc mainile in propriile buzunare

-120°C ~ Alcoolul ingheata. Rusii sint suparati de moarte
-273,15°C ~ Zero absolut. Se opreste miscarea particulelor elementare. Rusul linge vodka inghetata.

Daca ati auzit sau ati vazut si alte manifestari ale organismelor vii in conditii aspre de ger napraznic, nu ezitati sa le descrieti!

Caruselul meseriilor trasnite...

2010-01-29T15:45:00.007+02:00

"Meseria e bratara de aur"", spune un vechi proverb. Indiferent de profesie, munca innobileaza. Chiar daca aceasta slujba este una dintre cele mai ciudate si, uneori, una dintre cele mai plictisitoare din lume.

Ne vine sa credem sau nu, dar exista un "broker de vise". Adica, un fel de pestisor auriu, numai ca e om si indeplineste o singura dorinta. Ah, si mai e o diferenta. De cost. Pentru ca un vis devenit realitate costa intre 150 si cateva mii de dolari. "Culegatorul de mingi" este persoana care "recupereaza" mingile pierdute pe terenurile de baseball sau de golf. "Cautatorul de incendii" este o meserie perfecta pentru solitarii care nu se tem de inaltimi. Si asta, pentru ca in "fisa postului" scrie negru pe alb ca trebuie sa stea in turnul de supraveghere si sa observe cel mai mic semn de foc.

Despre "mirositorul de transpiratie" nu se poate spune ca are o slujba prea placuta. Motivul: meseria lui este sa stea cu nasul la subratul oamenilor muncii. Scopul acestei profesii este realizarea unor deodorante cat mai performante. "Crescatorul de matci" este acea persoana care nu face altceva decat sa aiba grija de stupii de albine si sa ingrijeasca de inmultirea matcilor.

"Spargatorul de... oua" are o misiune foarte precisa in industria alimentara. Mai exact, el trebuie sa separe albusurile de galbenusuri. Nici despre ""cautatorul de puicute"" nu se poate spune ca are o misiune usoara. El trebuie sa sorteze puisorii de gaina si sa-si dea seama care este cocos si care puicuta. "Vanatorul de cute" este acea persoana care calca fetele de pantofi pentru ca acestea sa nu aiba nici o zbarcitura.

Una dintre slujbele care se pot inscrie la categoria cea mai plictisitoare meserie din lume este cea de verificator de uscare. De fiecare data cand se vopseste ceva, responsabilul cu acest lucru nu face altceva decat sa urmareasca daca obiectul proaspat renovat nu prezinta un pericol pentru hainele cetatenilor...

O profesie deosebita, rara si care necesita calificare, har si tinuta morala este cea de "degustator de vinuri" si cea de somelier.

Exista insa si o categorie de meseriasi, mesteri, al caror viitor pare sortit pieirii.

Nu exista cartier bucurestean care sa nu aiba pe o straduta laturalnica un atelier ascuns, un loc care sa nu fi devenit gogoserie sau super-market. Sunt oamenii care iti repara bricheta, care iti fac dubluri la chei, iti stramteaza o palarie sau iti lungesc un pantalon. Mai sunt foarte putini, si viitorul lor pare pecetluit. Palarierii, blanarii, remaiezele, mesterii buni la toate par sa-si fi trait perioada de glorie. Perioada in care fiecare om avea ceva de reparat, cand acesti oameni si micile lor afaceri erau cu adevarat indispensabili.

Un studiu recent realizat de Ministerul Muncii releva ca piata muncii se va transforma dramatic in urma procesului de integrare in Uniunea Europeana. Analiza cuprinde informatii despre meseriile care vor disparea pana in 2010, precum si cele pentru care va exista un interes major.

Potrivit datelor prezentate, grupa ocupationala de tehnicieni si maistrii a cunoscut reduceri de personal dramatice. Restructurarea economica a determinat si schimbari semnificative in tipul si continutul ocupatiilor: au aparut ocupatii noi, iar pe de alta parte, continutul multor altora a suferit modificari.

Sobarii, dulgherii, manipulantii sau parchetarii sunt meseriasii pentru care viitorul nu va aduce lucruri prea bune. Acestea sunt meseriile care vor disparea cel mai repede de pe piata.

Pe de alta parte in ultimii ani, la mare cautare sunt designerii, agentii de publicitate si relatii publice, managerii sau analistii programatori.

Oare vor mai reinvia vreodata aceste meserii peste care ameninta sa se astearna praful sau le vom vedea evocate doar in file de cronici?

"AVATAR", la un pas de OSCAR!

2010-01-27T16:38:00.010+02:00

În religia hindusă, avatarul este o manifestare trupească (încarnare) a unei fiinţe divine în formă de om sau animal. De obicei, o zeitate care există la un nivel mai înalt de realitate, alege să se manifeste trupeşte (avatar) în nivelul inferior de realitate al oamenilor pentru scopuri specifice. În unele concepţii religioase avatarul desemnează reîncarnarea succesivă a unei fiinţe, conform Wikipedia, Enciclopedia libera.

Cat despre lansarea filmului SF de succes cu aceeasi denumire, aceasta este cea mai profitabilă după sezonul estival, pentru cei de la 20th Century Fox. Filmul poate fi vizionat 3D din aceasta iarna şi în România, în sălile de cinematograf Movieplex, Hollywood Multiplex, Cinema Pro, precum şi în reţeaua City Cinema.

Anul acesta, marele câştigător al Globurilor de Aur a fost James Cameron. Pelicula "Avatar" a obţinut trofeele la cele mai importante categorii: „Cel mai bun film” şi „Cel mai bun regizor”. Dacă regula se respectă şi "Avatar" va câştiga şi Oscarul, vom vedea în luna Martie.

Creat la aproape 12 ani de la "Titanic", "Avatar"-ul lui James Cameron demonstrează că aşteptarea regizorală a meritat. Producţia sa revoluţionară promite să spargă toate tiparele în cinematografie, poate şi datorită bugetului impresionant de producţie, estimat la 500 de milioane de dolari.

Transformând decorurile şi personajele în imagini 3D reale, "Avatar" trimite privitorul într-o călătorie de vis, într-o lume miraculoasă, luxuriantă, populată cu creaturi şi peisaje fantastice.

Povestea acestui film începe în urmă cu 14 ani, când Cameron a scris un scenariu de 80 de pagini pentru "Avatar", inspirat de cărţile SF citite în copilărie. El a creat atunci fiinţe cu pielea albastră şi ochi alungiţi, locuitori ai unei mici planete aflate la 4,4 milioane de ani lumină distanţă de Pământ.

Paginile au aşteptat însă până când James Cameron a găsit echipa şi modalităţile de a produce un film mare. După ce a învăţat să lucreze cu tehnologia 3D şi a realizat, după cum el însuşi afirmă, "o mulţime de filmări 3D", Cameron a demarat lucrul la "Avatar". "Ştiam exact ce trebuie făcut. De fapt, a fost chiar mai uşor decât mă aşteptam. Timp de şase zile, am fost în Noua Zeelanda pentru a ne pregăti de filmări. Doar şase zile. În mod normal, te pregăteşti 60 sau 90 de zile. Eu am avut şase zile, pentru că toate studiourile erau deja amenajate virtual, potrivit schiţelor.

Cel mai recent film SF al lui James Cameron a devenit nu doar cel mai scump lungmetraj din toate timpurile, ci şi filmul care a împins cel mai departe limitele tehnicilor de "performance capture" (digitalizare a jocului actorilor) şi a tehnicilor 3D în cinematografie. Aventura tridimensională, care se petrece în viitor, în anul 2154, spune povestea unui veteran cu picioarele paralizate, pe nume Jake Sully (Sam Worthington). Acesta este trimis într-o colonie umană pe planeta Pandora. Aici intră în pielea unui Avatar, o combinaţie între ADN-urile umane şi cele ale Na'vi, creaturile care populează planeta. Jake are rolul de a se infiltra printre aceştia şi de a-i face să se mute de pe un teren despre care oamenii credeau că e un depozit al unui minereu foarte preţios.

Critica de specialitate este de parere ca prin "Avatar" James Cameron a impins cinematograful inainte, asa cum au facut Alan Crosland cu „Cantaretul de jazz” in 1927 (primul film vorbit) sau fratii Wachowski cu „Matrix”, in 1999.

Sa mergem sa-l vedem si sa ne convingem, nu avem nimic de pierdut!

Semne bune anul 2010 are?

2010-01-08T19:07:00.061+02:00

LA MULTI ANI buni si roditori, cu sanatate, bucurii si asteptari implinite va doresc tuturor!

Rasfoind zilele trecute cateva pagini din virtual, am descoperit un spatiu aerisit, senin, zambitor si primitor, ce pare sa contrazica auspiciile mai putin optimiste ale previziunilor specialistilor si oamenilor de bun simt, legate de acest nou an...

Dincolo de valurile de scumpiri, taxe, masuri de inghetare a pensiilor, salariilor si de concedieri masive, ni se spune ca am inceput anul cu bine! Din toate partile, animalutele urbane aud numai vesti bune, care le fac sa fie din ce in ce mai increzatoare in viitor. Dar inteleg ele cu adevarat ce le asteapta?

In acest context al vremurilor pe care le traim, e imperios necesar sa citim o carte deosebita, ce oferă un amestec perfect echilibrat de inteligenţă şi umor. Lucru din ce în ce mai rar pe măsură ce curge apa pe Dâmboviţa, umorul fiind într-o derivă din ce în ce mai pronunţată înspre vulgar, bătaie pe burtă sau băşcălie de cartier.

Ce-am face daca ne-am pierde intr-o zi simtul umorului, talentul de a face haz de necaz?

"Ghidul Optimistului. Ghidul Pesimistului" realizat de scriitorii britanici Niall Edworthy & Petra Cramsie nu este o carte obişnuită. Sunt două cărţi într-una, parcurgând subiecte dintre cele mai variate (Arta, Chelia, Frumuseţea, Viaţa de apoi, Imperiul Britanic, Băutura, Dragostea sau Avocaţii. Autorii adună între două coperte toate cugetările şi vorbele de duh ale pesimiştilor şi optimiştilor celebri. Deliciul cărţii e că viziunile luminoase asupra tuturor acestor subiecte sunt puse în paralel cu cele mai puţin luminoase.

Luand exemplul optimist, aflam ca “Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele.”(Oscar Wilde)

In contrapartida, viziunea pesimista e cam asa: „Vă spun eu, am ajuns într-un canal de scurgere şi va trebui să ne târâm de-a lungul lui până la moarte.” (H.G. Wells)

Şi tot aşa pe parcursul a 600 de pagini...

Ca sa avem o sanatate robusta din perspectiva culturala, e clar ca trebuie sa ne administram preventiv pastile de lectura, ca aceasta! Aveti si alte propuneri de doctorii eficace? Le astept!

O singura carte le-a adus celebritatea... (II)

2009-12-14T23:17:00.004+02:00

Topul autohton a fost realizat dupa modelul britanic, cu ajutorul unor critici literari din ultima generatie, scriitori tineri si cititori romani. Criteriile propuse au fost doua – persistenta cartilor in diverse canoane (canonul lovinescian, calinescian, manolescian, optzecist) si popularitatea lor. Sunt inclusi atat scriitori care au scris o singura carte de fictiune (cum ar fi Ibraileanu cu "Adela"), cat si scriitori care, desi au scris o multime de carti, au ramas in constiinta publicului doar printr-o carte.

Mateiu I. Caragiale, "Craii de Curtea-Veche"
1. La "Crai", Mateiu Caragiale a lucrat 12 ani si, dupa ce a fost publicata (1928), a devenit rapid obiectul unui cult, cu admiratori fanatici: Ion Barbu, Ion Pillat, Perpessicius, Alexandru Rosetti, in perioada interbelica. Nici un alt scriitor roman nu a creat pasiuni atat de exclusiviste in randul oamenilor de cultura. Ion Barbu a intentionat crearea unui club al admiratorilor, al carui presedinte urma sa fie academicianul Al. Rosetti, intre regulile de accedere la club fiind si memorarea unor pasaje din "Crai".

Ionel Teodoreanu, "La Medeleni"
2. Cititorul roman mediu ia contact cu cartile romanesti interbelice si se citesc pentru ca fac parte din diverse programe. "La Medeleni" nu e inclusa in canon, dar continua sa fie citita chiar si acum, dupa 2000: stilizarea burgheza a vietii la tara face in continuare victime.

Radu Tudoran, "Toate panzele sus!"
3. Alaturi de "Ciresarii", cartea lui Tudoran a fost unul dintre hiturile literaturii pentru copii din comunism. Succesul "Piratilor din Caraibe" a declansat o mica resurectie a cartii: realismul de Jules Verne acopera orizontul de asteptare al fantasy-ului marinaresc.

Constantin Chirita, "Ciresarii"
4. Hit imbatabil al comunismului, seria "Ciresarilor" dadea copiilor iluzia ca adrenalina pura a aventurii se poate naste si in colectivele de pionieri ai Romaniei. Personajele, apoi, erau foarte bine construite. Seria e citita si acum, fiind inclusa in lista lecturilor de vacanta.

Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi"
5. "Primul roman al literaturii romane" isi datoreaza longevitatea includerii sale in toate canoanele care s-au succedat din 1916 incoace. Intre "cartile obligatorii" ale programei scolare este una citita mai cu placere – are o actiune densa, personaje tipizate, pasaje care pot fi sarite.

Zaharia Stancu, "Descult"
6. Romanul lirico-realisto-socialist al lui Stancu a avut o micuta cariera internationala si a fost rasplatit cu includerea in canonul scolar (pana prin ‘85). Scenele hardcore (culesul strugurilor cu botnita), lirismul, umanismul minor l-au facut popular dincolo de propaganda oficiala.

Petru Dumitriu, "Cronica de familie"
7. Numele lui Petre Dumitriu a ramas legat de cel mai ambitios proiect al sau: balzaciana si cam manierista "Cronica de familie". Punerea la index a scriitorului, dupa emigrarea din 1960, a dat un nimb subversiv cartii, care nu mai putea fi gasita in librarii.

Garabet Ibraileanu, "Adela"
8. "Primul roman de analiza al literaturii romane" (conform canonului calinescian)

Alexandru Odobescu, "Pseudokynegeticos"
9. Memoriile de (pseudo)vanator ale lui Odobescu nu au facut niciodata deliciul cititorului mediu: este mai degraba o carte care a fost gustata, in interbelic si comunism, de universitari si profesionisti. Circuitul ei a fost intotdeauna restrans si exclusivist.

Ion Budai-Deleanu, "Tiganiada"
10. "Tiganiada" e una dintre acele carti pe care, periodic, cate un universitar o redescopera ca o "capodopera" cu un destin nefericit, ca un "festin lingvistic". Dar cartea, spun studentii de la Litere, e masochism curat...

O singura carte le-a adus celebritatea... (I)

2009-12-09T16:47:00.008+02:00

Există scriitori al căror nume rămâne asociat în mintea cititorilor cu o singură carte: una care a reuşit să fie de ajuns pentru marele public, chiar dacă înainte sau după ea au mai fost şi altele. Cotidianul Times a întocmit o listă cu 10 astfel de cărţi sub titulatura "10 literary one-hit wonders".

1.Harper Lee - "To Kill a Mockingbird" ("Să ucizi o pasăre cântătoare")
“Nu mă aşteptam la vreun succes cu Mockingbird. Credeam că va avea o moarte rapidă în mâinile unor critici miloşi, dar speram să-i placă cuiva într-atât încât să mă încurajeze cumva, să primesc o încurajare publică. Am primit în schimb o mulţime de încurajări, încât opiniile favorabile ale criticilor au fost aproape la fel de înspăimântătoare ca eşecul pe care îl aşteptam”, citează revista amintită o mărturie a autoarei.

2.Margaret Mitchell - "Gone With the Wind" ("Pe aripile vântului")
Autoarea, aflăm din sursa citată, a scris cartea în secret şi s-a hotărât să-i dea manuscrisul unui editor numai după ce un coleg a râs la ideea că ea ar putea face aşa ceva. A câştigat un Premiu Pulitzer, a inspirat un film şi s-a vândut în zeci de milioane de exemplare.

3.Emily Bronte - "Wuthering Heights" ("La răscruce de vânturi")
Wuthering Heights e un titlu popular chiar şi printre tinerii francezi, mulţumită cărţilor cu vampiri din secolul 21 semnate de Stephenie Meyer.

4. J.D.Salinger - "Catcher in the Rye" ("De veghe în lanul de secară")
Ultima operă a lui Salinger, o povestire scurtă, a apărut în 1965, în The New Yorker.

5.Oscar Wilde - "The Picture of Dorian Gray" (Portretul lui Dorian Gray)
“Fiecare tablou pictat cu suflet e un portret al artistului, nu al modelului”. Trei dintre personaje, cel puţin, îşi au ca model creatorul lor, apreciază Times.

6.John Kennedy Toole - "A Confederacy of Dunces" ("Conjuraţia imbecililor")
Autorul s-a sinucis în 1969, nemaisperând să-şi vadă tipărită lucrarea, în cele din urmă publicată în 1980.

7.Sylvia Plath - "The Bell Jar" ("Clopotul de sticlă")
Singurul roman, publicat sub pseudonim. Protagonista, Esther Greenwood, suferă o cădere psihică, încearcă o sinucidere, o ratează, ia şedinţe de terapie, încearcă să-şi revină. Autoarea s-a sinucis în chiar anul apariţiei romanului, 1963.

8.Anna Sewell - "Black Beauty"
Mama autoarei scria cărţi pentru copii, dar ea a debutat în proză la 51 de ani. Black Beauty i-a luat şase ani. A murit la câteva luni de la publicarea cărţii.

9.Boris Pasternak - "Dr. Zhivago"
Interzisă în Rusia, publicată în Italia, cartea i-a adus autorului Premiul Nobel pentru Literatură în 1958. Scriitorul l-a acceptat, dar a fost supus unor presiuni politice pentru a renunţa la el. A murit de cancer la plămâni în 1960.

10. Arundhati Roy - "The God of Small Things" ("Dumnezeul lucrurilor mărunte")
Pentru acest roman de debut, autoarea a câştigat Premiul Booker. Apoi s-a îndreptat spre scrieri de nonficţiune şi activism politic.

Ar fi interesant de cunoscut si un clasament similar al scriitorilor romani, pentru a ne reorienta in mod avizat si fundamentat spre lectura, nu-i asa?

Ceva mai altfel...

2009-12-01T22:24:00.005+02:00

Trupa Jukebox este la primul ei album cu piese originale – "Picuri de Rai", lansat acum cateva zile pe piata muzicala.

Cand am ascultat-o prima data m-a dus gandul la a walk to remember. Oricum, am intalnit cu acest prilej cateva voci speciale.

Jukebox - Picuri de rai

Arta de a alege ca initiati in ritualul pietei

2009-11-25T14:26:00.014+02:00

Mai satui ca oricand de dezbateri, reportaje, interviuri, analize si pronosticuri ametitoare, trebuie sa revenim cu mai multa rabdare si implicare la grija fata de noi insine si fata de calitatea vietii noastre.

Un rol esential este atentia concentrata asupra hranei ce ne-o oferim zilnic.

Sa incercam sa implinim, de fiecare dată, ritualul alegerii hranei celei mai bune.

Roadele şi poamele vii ale pământului sunt atât de îmbelşugate, atât de plăcute şi de îmbietoare, fiecare cu aromele şi gustul ei neasemuit.

Colindând tarabele ţăranilor autentici si nu ale misiţilor, descoperim adevăratele roade purtătoare de viaţă: varza, ţelina, morcovii, roşiile, ridichiile negre, sfecla roşie, conopida, pătrunjelul, păstârnacul, ardeii graşi, fasolea boabe şi păstăi, spanacul, vinetele, ceapa, usturoiul, verdeaţa, cartofii, strugurii, merele... mierea... laptele, brânza şi smântâna... ouăle... toate româneşti.

Numai astfel căpătam puterea secretă de a cunoaşte care ne sunt aliaţii din grădini, din livezi, de la stâne şi numai astfel devenim iniţiaţi în ritualul pieţei.

Comparând şi cumpărând.

De altfel, verbul "a cumpăra" vine din latinescul "comparare".

Iar marele secret al cumpărării din piaţă este acela că roadele de pe tarabele ţăranilor sunt binecuvântate. De ce? Pentru că pământul le dăruieşte unei familii care-l munceşte şi-l îngrijeşte.

Şi, pentru că aceste roade şi poame poartă în ele energiile lui binecuvântate şi lucrătoare; şi, mai presus de toate, pentru că sunt pline de căldura, solidaritatea şi iubirea care ţine această familie legată şi strâns unită.

Opriţi-vă în dreptul unei tarabe la care vinde un chip luminos. Are mare importanţă.

Nu pare atat de greu si nici irealizabil ca unele promisiuni electorale. Dar sigur va fi mai bine pentru edificiul interiorului nostru.

Vreau sa fiu Presedinte!

2009-11-21T03:58:00.007+02:00

Micutul Razvan Gogan este primul copil care a fost Presedinte la varsta de 6 ani, timp de o zi, la data de 1 Iunie 2007, fapt consemnat si in celebra "Guiness book", fiind considerat "cel mai tanar Presedinte al lumii". Vedeti?! Cine spune ca presedintii nu se pot alege si de la gradinita. Cantecul acestui baietel foarte talentat, ne face sa ne gandim serios la a-si depune si copiii, candidatura pentru o lume mai buna, mai vesela, mai toleranta, mai umana si mai frumoasa!

Tata si-ar dori sa fiu ofiter
Mama si-ar dori sa fiu inginer
Surioara mea, Andruta, rocker m-ar facea
Dar eu imi doresc desigur, sa fiu altceva...

Refren:

Vreau, eu vreau sa fiu presedinte!
E cea mai grozava dintre meserii
Legile s-ar scrie toate
Despre desene animate
Si-as cladi fabrici de dulciuri si de jucarii.
Vreau, eu vreau sa fiu presedinte!
Si sa fac locuri de joaca la partide in curti
Vreau, eu vreau sa fiu presedinte!
Primul presedinte cu pantalonii scurti.

Bunicuta m-ar vedea profesor
Si bunicu’a zis ca as fi bun actor,
O matusa zice, cum ca doctor m-ar vedea,
Dar eu imi doresc desigur, sa fiu altceva...

Refren (bis):

Vreau, eu vreau sa fiu presedinte!
E cea mai grozava dintre meserii
Legile s-ar scrie toate
Despre desene animate
Si-as cladi fabrici de dulciuri si de jucarii
Vreau, eu vreau sa fiu presedinte!
Si sa fac locuri de joaca la partide in curti
Vreau, eu vreau sa fiu presedinte!
Primul presedinte cu pantalonii scurti.

Asadar, la noi nimic nu e imposibil sau totul este posibil, doar traim in tara tuturor posibilitatilor... Cine va detine ucenicia unui nou mandat de Presedinte va trebui sa interpreteze "live", curat, natural, responsabil si fara cosmetizari partitura fisei postului, ca acest copil cu o superba voce cristalina.

Eu Sunt Marele Magician

2009-11-21T03:13:00.004+02:00

Va mai amintiti de ABRACADABRA, de Abramburica (Dana Rogoz) si de Marele Magician (actorul Marian Ralea) ce incantau emisiunile televizate pentru copii cu aproape 20 de ani in urma?

Va propun sa dam un "refresh" memoriei si sa ne deconectam cu o melodie foarte indragita de piticii acelor ani! Acordati o unda de atentie in plus versurilor, sunt revelatorii.

Eu Sunt Marele Magician

View more presentations from Mariana Culciar.

Declar acest cantec de succes slagarul acestor zile, urmand sa mai avem prin buzunare inca "un bob zabava", pana in preajma Sarbatorii de Mos Nicolae, cand va fi declarat oficial Magicianul investit democratic sa preia fraiele conducerii acestor plaiuri si sa incerce sa faca minuni, greu de crezut in aceste momente...

Bila miraculoasa, ce ne face mai curati, mai economi si mai ecologici!

2009-11-18T16:59:00.006+02:00

Iata ca mai exista si vesti bune pe lume!
Rasfoind paginile net-ului, in cautare de idei si solutii pentru cadouri practice si simpatice in perioade de criza, am descoperit cu multumire si incantare aceasta informatie ce defineste BILA MAGICA cu performante surprinzatoare...

Se apropie momentul cand nu vom mai folosi detergentul in masinile noastre de spalat!

Ce-am aflat?

Bila Ecologica BIOCERA, prezentata la TARGUL DE INVENTICA BUCURESTI Octombrie 2009, este un produs brevetat pe plan international, avand in compozitie 2 tipuri de bile bioceramice, fabricate si tratate in conditii extreme de temperatura, astfel incat ele capata caracteristici ce par miraculoase.

Nu este magie, nu este miracol, este doar stiinta!

Produsul foloseste principii nanotehnologice, combinand efectul ionilor negativi si al undelor infrarosii cu protectia antibacteriana.

Atunci cand bilele de ceramica se lovesc intre ele, genereaza ioni negativi si unde infrarosii, purificand apa si asigurand protectie antibacteriana.

Ionii negativi asigura o mai mare putere de curatare prin reducerea tensiunii superficiale a apei.

Undele infrarosii accelereaza miscarea termala a moleculelor de apa, care patrund mai adanc in fibre, astfel obtinand o curatare mai eficienta.

Murdaria iese cu usurinta din fibre si se imprastie in apa.

Hainele raman curate si igienizate.

Bila Ecologica BIOCERA nu contine substante chimice precum detergentii sau inalbitorii, astfel ca rufele isi pastreaza culorile intense.
Si inca un detaliu inedit: introdusa in frigider, bila magica pastreaza alimentele proaspete si indeparteaza mucegaiul.

Trebuie sa mai retinem ca "Eco Washball" - bila de spalat rufe fara detergent - este 100% ecologica.

Recomandata in special femeilor gravide si nou-nascutilor, ea nu contine agenti chimici, prezinta functii antistatice, de sterilizare, de inlaturare a clorului din apa.

Este suficienta pentru 1000 de spalari - 3 ani durata de utilizare (estimat la 1 spalare pe zi)

Ati incercat un astfel de produs? Eu mi-am propus sa fac cunostinta cat mai curand cu virtutile acestei bile revolutionare, chiar merita!

Coana Europo, iarta-ne!

2009-11-15T22:56:00.007+02:00

Am citit cu interes dar si cu surprindere, un material scris de un talentat ziarist si apreciat realizator de emisiuni tv, clujeanul Catalin Stefanescu.
Am realizat ca in ciuda scurgerii a peste cinci luni bune de la aparitia articolului intr-un cunoscut editorial, tema tratata si modul de abordare sunt deosebit de actuale, ca si cum la noi istoriile se repeta fidel, obsesiv si patologic.

Am preluat integral atat textul cat si titlul acestei tablete literare, spre a analiza impreuna daca este sau nu o felie taiata din realitatea ravasitoare a acestui prezent incoerent ce ni se administreaza brutal sub forma unor naucitoare numere de circ, prin lectii de dresaj, demonstratii de manipulare si poticneli absurde de clovni baltati.

Bre, Coana, da-o incolo de treaba! Ai mai vazut la viata matale oameni beti. Talica esti pe lumea asta de atata amar de vreme, esti unsa cu toate alifiile, ai vazut de toate, nu te stropsi la noi ca o mai facuram lata inca o data. Mata’ ai uitat sa te veselesti si la cata democratie ai vazut, te-ai si plictisit. Da’ noi am apucat de curand la casu’ asta si nu ne mai saturam cu sarbatoarea. Habar n-ai cum e sa vii de la armata si sa te bucuri de civilie. Nu-ti mai vine s-o lasi cu petrecerea. N-ai de unde sa stii ce-am patimit noi, cate culcaturi am bagat, invatamant politic, masca pe figura, marsuri sinistre, foame ca la balamuc si plantoane, cand ai tai faceau catedrale. Acuma vreo douajdeani, ‘om avea si noi drept sa ne veselim ca am scapat de nasulie. Cum? Au trecut deja douajdeani? Breee, ce repede trece timpu’… Vezi?! Mai cu mahmureala, mai cu un banc, mai cu o furaciune mica, nu cine stie ce, a trecut vremea.

Da’ io zic ca daca esti simpatica, ne mai lasi un pic sa huzurim. Noi toti, raul, ramul, suntem precisi ca, la cat de doamna esti, n-ai cum sa te superi pe noi. Recunoastem tot, ca n-are sens sa facem pe nebunii si sa mancam cacao. Da, dom’le. Asa e. Ti-am furat rufele de pe sarma de mai multe ori. Ti-am copiat cardu’ si am mai scos si noi de-o duda. Acuma n-o sa zici ca ai saracit din asta. Am sunat la matale la usa si am fugit. Am venit noaptea cu pretenii, mai machiti un pic, asa e, si am facut un pic de scandal. Buuun. E drept ca unii de-ai nostri au tras de niste nepoate de-a lu’ matale. Da si ele au fost de vina, ca purtau minijupe. Auzi?! Fii atenta. Sa nu te superi daca vin la matale in sufragerie niste unii de-ai nostri, intra incaltati si scuipa seminte. Nu, nu vorbesc nici o limba. Da’ sunt simpatici. Hai, ca mai vorbim. Iti dam bip, da?!

Te-am pupat.

(Catalin Stefanescu)

E o viziune lucida si responsabila, imbracata in trena tivita cu fire de satira si cu insertii de umor fin si rafinat, dar mai ales este GARANTATA 100%, nu credeti?

De ce se poarta verigheta pe al patrulea deget?

2009-11-13T16:39:00.011+02:00

V-ati intrebat vreodata de ce verigheta se poarta pe al patrulea deget?

Chinezii au o explicatie foarte frumoasa. Se crede ca fiecare deget al mainii reprezinta persoanele din viata ta. Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul - fratii, mijlociul - pe tine insuti, inelarul reprezinta sufletul pereche si degetul mic - copiii.

Acum aseaza-ti degetele ca in poza si pune-ti mainile fata in fata, indoaie degetele mijlocii si lipeste-le, apoi apropie varfurile celorlalte degete.

Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea pentru ca si copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea, pentru ca destinul sotului si al sotiei este sa ramana impreuna pentru toata viata...

O poveste extrem de sensibila si inteleapta a prietenilor chinezi, nu-i asa?
Pacat ca uneori, realitatea o contrazice...

Zambind amintirii...

2009-11-10T16:49:00.008+02:00

Zilele trecute, prietena mea neobosita si entuziasta, Greenfield, ma invita sa preiau o Leapsa draguta si interesanta, pe care am vazut-o apoi definita cu multa inspiratie si in alte lacasuri virtuale de suflet pe care le vizitez.

Dupa indelungi cautari in arhiva cu fotografii, am ales.
Pentru categoria poze haioase m-am oprit la reprezentarea in marime naturala a fizionomiei unui sfatos soldat belgian ce pazea neclintit intrarea unui magazin dintr-un oresel pitoresc al Belgiei.

Cealalta fotografie din categoria "poze de suflet" este surprinsa in acelasi orasel de vis, cand mi-am lasat gandurile si emotiile sa mearga usor, la galop, alaturi de acest calut maiestuos, ce-si astepta cuminte si disciplinat, inhamat la trasurica, oaspetii dornici de rasfatul plimbarii.

Daruiesc mai departe aceasta Leapsa oricui doreste sa-i traseze contururi de suflet!

Papusile MUPPETS la ceas aniversar

2009-11-06T17:02:00.008+02:00

Stiati ca celebrele păpusi ale lui Jim Henson - Kermit, Miss Piggy, Big Bird, Oscar Grouch, Elmo, Zoe, Bert, Ernie, Cookie Monster, Grover, Abby Cadabby şi contele Count von Count - au împlinit zilele acestea 40 de ani?

Lansat în anul 1969, ”Sesame Street” este şi unul dintre cele mai lungi seriale de televiziune, fiind turnate peste 4.100 de episoade, în 38 de sezoane.

Serialul a rămas în amintirea tuturor pentru personajele sale, ”Muppets”, sau ”Los Teleñecos”, cum le spun spaniolii.

”Muppets” sunt un grup de păpusi create de Jim Henson. În mod individual, o ”Muppet” este una dintre marionetele făcute de Jim Henson sau de către cei care lucrau in atelierul companiei sale.

Serialul a fost difuzat până în prezent în 140 de ţări, inclusiv România, India, Japonia, Bangladesh, Kosovo sau teritorii precum Palestina.

Premiera show-ului a avut loc la data de 10 Noiembrie 1969, în Statele Unite.

Kermit broscoiul, vedeta emisiunii, e decanul de varsta al colegilor de scena.
Broscoiul verde care deseori le dă prietenilor săi sfaturi de viaţă sau îi împacă atunci când se ceartă este "mai bătrân" decât serialul care l-a transformat într-o vedetă internaţională. Kermit este o creaţie a păpuşarului Jim Henson, şi prima reprezentaţie a dat-o în anul 1955.

De asemenea, Kermit este probabil singura marionetă din lume care şi-a publicat memoriile.

Mi s-a facut foarte dor de anii copilariei in care gustam pe nerasuflate feliile de show ale nazdravanelor irezistibile Muppets!

E un prilej excelent sa le daruim un tort delicios, pe care sa troneze 40 de lumanari, nu?

Marturii inedite ale fanteziei in nisip...

2009-11-04T00:27:00.007+02:00

Acum, cand farmecul si canicula verii au devenit amintire si frigul toamnei s-a cronicizat, degenerand in stiri alarmiste despre o gripa amenintatoare, va invit sa fiti martorii unor uluitoare exercitii de imaginatie si talent ce-au nascut seducatoare desene... cu nisip. M-a fascinat din primele momente demonstratia de dans daruita de neastamparul degetelor furnicate de har, mangaind tandru si hotarat pulberea fina, cuprinsa de neastampar.

Daca v-a cucerit aceasta arta efemera prin simplitatea si expresivitatea ei, daruindu-va un strop de liniste si armonie, e semn sigur ca ea va dainui in anotimpurile sufletelor insetate de frumos.

Edificiul ocrotitor al poeziei in vremuri de criza si stres

2009-10-30T20:58:00.008+02:00

V-ati intrebat vreodata ce este fermecator in versuri? De ce, ce se aseamana se aduna? De ce ne place simetria? Ce este poezia? Sunt multe definitii. Unii spun ca e respiratia lui Dumnezeu pe pamant. Altii ca e muzica sufletului. Poezia poate fi cu rima sau fara. Cu ritm consecvent sau rupt.

Ce au in comun poeziile? Eu cred ca de fapt poezia este arta de-a scrie printre randuri. In poeziile simple poti citi naivitatea vie printre versuri. Si poti imparti poezia in doua, in trei, in cate vrei. O extrema e poezia de forma, aproape matematica, cu potrivire fonetica. Alta e poezia de forma simpla, ca un geam curat prin care sa vezi mai departe. Mai adanc. Unii scriu poezii de mici, altii se apuca la batranete, pe patul de spital.

Unele poezii sunt frumoase. Altele sunt curajoase. Unele sunt scurte si ascutite ca niste pumnale, altele sunt lungi ca niste vieti mai mici. Unele plang ca niste copii, altele rad ca niste betivi. Unele ureaza, altele urasc. Pe unele le intelegi, altele te inteleg pe tine. Unele dezvaluie, dezamorseaza neintelegeri generale, altele doar te tin in brate, vag si cald.

Ce sunt poeziile? Arta de-a ne-mbraca in rime ideile goale? Sunt multe poezii pe pamant si aproape toate difera. Dar le numim pe toate la fel. De ce? Pentru ca poeziile, printr-o definitie-instant, sunt copacii fiintei noastre. Unele au coroane colorate, altele doar crengi ascutite, mai toate au frunze care rimeaza, dar sigur toate au radacini in noi. Nu poti scrie poezie de la propria suprafata. Iti trebuie un pic de inauntru-privit. Si daca toti ar face asa…

De-aceea ar fi de dorit ca nici o faptura umana sa nu fie considerata implinita, pana nu isi planteaza-n sine un copac.

Si atunci, cu siguranta, s-ar mai reface o parte din tezaurul de aur verde risipit al tarii...

Farmecul nerostit al lumii decupajelor

2009-10-27T21:55:00.018+02:00

"Avem impresia ca starea estetica poate fi surprinsa in conditii optime in momentele ei de mutatie. In astfel de momente, avem de-a face cu o stare feciorelnica, nealterata prin deprinderi si norme. Orice om care se initiaza in istoria artelor incearca astfel de largiri ale constiintei estetice.
In procesul de constituire al artei si de creatie a operelor artistice, rolul principal il joaca, dupa parerea noastra, anumite atitudini si valori, constiente si inconstiente, de care spiritul uman e calauzit in afara de orice relatie cu natura. Ceea ce intereseaza, prin urmare, in randul intai teoria artei sunt aceste atitudini si valori."

(Lucian Blaga - "Zari si etape")

Retina ajunge sa culeaga impresii prin contemplarea unor plasmuiri artistice nascute din fosnetul pasnic al colilor de hartie format A4, un material ce si-a metamorfozat banalitatea in configurari innobilate de talent. Reusesc aceste lucrari aparent facile, sa ne trezeasca emotii si interjectii de admiratie in mileniul tehnologizarii de varf si al suprematiei informatiei?

Calatorie gastronomica printre steagurile lumii

2009-10-19T23:05:00.020+03:00

Vacantele reale sau imaginare spre destinatii exotice visate s-au sfarsit, dar impresiile de calatorie inca mai persista.
Va invit la un slalom comod, vizual si savuros printre flamurile unor tari celebre ca destinatii de turism, stindarde definite inedit, prin alimentele traditionale ale fiecaruia in parte.

1. AUSTRALIA

2. BRAZILIA

3. COREEA DE SUD

4. FRANTA

5. GRECIA

6. INDIA

7. ITALIA

8. JAPONIA

9. LIBAN

10. SPANIA

11. SWITERLAND

12. VIETNAM

Pentru cel de-al 13-lea steag, care ar fi al tarii-gazda, Romania, ce produse alimentare ati alege? Sunt binevenite si alte propuneri creative pentru drapelele altori state, daca sunteti inspirati! Pana atunci, degustati ce aperitiv patriotard doriti.

Periplu sufletesc pe drumuri de munte...

2009-10-17T15:47:00.014+03:00

Am cules vantul in palme pe drumuri de munte. Am sprijinit cu privirea batalioane intregi de frunze ordonate in degradeuri pe dealuri, printre pasuni si fanete, in tonuri galbene-rosietice-verzui. Deja frigul, ploaia rece, patrunzatoare si lapovita sfichiuitoare s-au instituit peste suflarea naturii. Zilele calde si stralucitoare ale verii sunt demult o amintire.

Glasul vantului suiera cu accente autumnale, inganand o melodie doar de el stiuta, unduindu-se printre ramuri si doruri. Trece rascolind paturile de frunze schimbate la fata. Rascoleste si suflete. Face vartejuri cu amintiri de tot felul. Le amesteca bine, apoi le asterne la intamplare. Nu e rostul lui sa ordoneze, ci sa anime ceea ce pare ca-i mort, inert...

Impresiile calatoriei deja au devenit amintiri. Aceasta punte subiectiva cu trecutul. Patrimoniu care nu se fura, nici nu se revendica in instante. Inele aproape concentrice vadind trecerea timpului si vremelnicia umana. Rendez-vous cu noi insine. Retro.

Am revazut cu emotie Castelul Bran al Reginei Maria si locurile lui incarcate de istorie, am pasit cu incantare pe domeniul Cetatii Rasnov, intr-o ultima zi frumoasa, inainte de a cobori "brumarelul" mijlocului de Octombrie peste plaiuri.

Inca se mai decanteaza in alchimia sufletului ecourile intense ale acestei drumetii incarcate de farmec, cu iz de legenda si cas invelit in coaja de brad...

Mergeti si voi sa va convingeti ca simbioza dintre toamna si vestigiile istorice zidite cu veacuri in urma de inaintasii nostri face casa buna cu asezarile cochete ridicate de vrednicia oamenilor ce iubesc curatenia si frumosul! Experienta va fi de neuitat.

Va astept cu sirop din fructe de padure ultraaromat in pahare si cu galbene gutui luminand in feresti, ca antidot la gustul amarui-salciu al acestor zile muscatoare de toamna!

Celebritatea - intre flux si reflux

2009-10-06T15:56:00.008+03:00

„Eşti un nimeni!“ Această imprecaţie se adresează, de regulă, unei persoane care e „cineva“. Probabil că mai des decât se spune, în România şi în limba română, despre cineva că e cineva. Un „Nimeni“ este opusul lui „cineva“ la scară istorică, şi totuşi e o persoană care a fost numită cu insulta asta tocmai fiindcă a făcut ceva.

Dinamicul jurnalist si analist media Iulian Comanescu a scris o carte in care radiografiaza mecanismele celebritatii prin prisma notiunilor de brand personal si a abilitatilor de comunicare.

“Cum să devii un Nimeni — mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România” este o scanare a lumii media (clasică şi internet) din România lui 2009, cu date, poveşti şi consideraţii teoretice despre felul cum stau lucrurile la noi, dupa cum declara insusi autorul.

Cum sa devii un nimeni te invata de fapt in mod delicat, simpatic si deloc plictisitor cum sa devii un cineva. Si nu acest lucru il vrem toti?

Suntem in Romania si avem un tulburator context socio-media in care astazi traim. Apoi mai avem un mare apetit pentru vedetism, intretinut de catre ambele parti: vedete si cortegiul de groupies emotionali din jurul lor. Si la final, bomboana de pe acest tort este 82% invidie. Cam asa arata barna la care trebuie sa evoluam in viata publica.

Cartea asta despre personal branding in general, si cum sa nu fii un goofy in comunicarea cu lumea in special, ar trebui sa se afle pe lista lecturilor obligatorii de la gradinita. Acolo as pune-o eu, ca sa fim siguri ca intra in patrimoniul elementar al celor 7 ani de acasa. Ca sa inveti cum sa devii un nimeni, nu trebuie sa ai intentii explicite de marire.

Invatam lucruri mici la stat, dar tare mari la sfat, precum ce sonerie sa ne punem la mobil ca sa fie ok, cu ce parfum sa folosim inainte de a iesi din casa. Dar stie si cum sa ne organizam discursul pentru a deveni eficienti in fata unei multimi usor ostile si dornice de cancanuri.

Probabil ca femeile s-ar marita mai usor daca ar citi cartea asta. Ar invata ca nu trebuie sa se adreseze lumii intregi cu cererea asta. Ci unui public tinta cu anumite caracteristici. Pentru care trebuie sa vina cu anumite caracteristici ca sa-l impresioneze, sa-l divida si sa-l cucereasca.

Pentru cine nu este deloc familiarizat cu supa formata din vedete, branduri personale, strategii media si succes, cartea este un bun indrumar. Gasesti in ea explicatii legate si de domeniul online, acest media de care multa lume inca se mai sperie. Dovada este ca uite, daca ies acum in strada si zic tare “am blog”, lumea o sa fuga speriata care incotro.

Daca stii cat de cat cu ce se mananca, iti completezi in mod sigur lista cu discutii interesante de prin spatele draperiilor si prompterelor. Daca lucrezi in comunicare, media sau branding, nu poti decat sa te distrezi savuros de cum alatura Comanescu istoriile amuzante cu informatiile de bun simt.

Iar rezultatul este o carte alb cu roz, deloc greoaie si cu multa autoritate. O carte ce nu este buna de luat ca lectura pe plaja, dar pe care o devorezi in calatorii.

Daca avem pretentii ca suntem cineva sau daca vrem sa devenim cineva in ochii nostri, sa citim aceasta carte.

O petala din floarea folclorului modern...

2009-10-01T18:29:00.008+03:00

Am primit in dar o poveste frumoasa, ce avea chipul umbrit de un zambet trist.
Poate ca o stiti, poate ca nu.
Oricum ar fi, merita sa o cunoastem bine, sa-i patrundem adancimile, sa-i sorbim intelepciunea si sa-i culegem invataturile.
Mai ales acum, cand suntem in bataia unor vremuri ce ne pun multe semne de intrebare.

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman.
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeana.

Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat.

Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul: “Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer”.

Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: “Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana – Armani. Tine de frig, de ploaie.” Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si: “Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi: “Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma. “Daca-i degeaba, merita s-o iau” isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.

A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca. Totusi nu s-a dat batut.

An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata. Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.

Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara basca.

Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: “Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.

Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus: “Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari. A propos, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”.

Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru….

Expozitie de arta digitala

2009-09-29T17:19:00.009+03:00

"Seaborne"

"Softer on the eye"

"Knowing"

"Heaven bound"

"Deep Intreague"

Tablouri de Paul Gillard

Digital Art
Daca timpul va permite, ingaduiti-va un popas pentru frumos, in care privirea va mangaia cateva imagini deosebite, ce ascund vibratii extrem de fine.
Trebuie doar sa miscati cursorul pe tabloul ales de pe link-ul de mai sus...
Nu-i asa ca e fascinant efectul creat asupra cascadei de culori?

In ce lume mai traim?

2009-09-28T14:29:00.013+03:00

Desi a fost scris cu ceva timp in urma, acest text e mai actual ca oricand.
E privirea limpede si atenta a unui contemporan cu noi, inca tanar, pasionat de jurnalism si de tehnologia cu butoane, dar si mare amator de adrenalina, dupa cum singur marturiseste. Daca inca n-ati ghicit, este vorba despre Lucian Mandruta.

Va invit la o lectura agreabila, atinsa de o ironie usor muscatoare combinata cu un umor rafinat, din care vom iesi sigur meditativi si gravi, cu cateva intrebari, dileme si probleme noi de rumegat...

Iata o schita a tipologiilor de persoane si personalitati, alaturi de care ne ducem zilnic traiul urban, de vajnici supravietuitori ai oraselor, mai mari sau mici.

"Zugravul. Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux.

Baba urbană. Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara, chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Fireşte, baba are dreptate, însă asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America, alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar votează.

Şoferul manelist. E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară. Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa, răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul. A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar. Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul. În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară, e doar ostentativ.

Băiatul de club. El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară. Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.

Kogălnicene, mă, Carole, băi intelectualilor, ce naiba, nu se bagă nimeni?"

Desavarsirea tainica a celor 12 zodii (2)

2009-09-24T17:21:00.013+03:00

"Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa, el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste!" Si Balanta se retrase umila spre locul sau.

"Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila.
Vei avea iscusinta sa patrunzi mintile oamenilor, dar nu iti va fi permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins de amaraciune datorita celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele...

Tu vei vedea atat de multi oameni traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, te vei intoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar al hotararii!" Scorpionul pasi ferm spre locul sau.

"Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci atunci cand inteleg gresit Ideea Mea devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul infinitei abundente pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina!" Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.

"De la tine, Capricornule, vreau straduinta si sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. insa pentru jugul poverilor tale eu iti daruiesc intreaga responsabilitate a omului!" Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.

"Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii, privirea ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai insa durerea singuratatii pentru ca aceasta viziune nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i intoarce pe oameni catre noile sanse primeste darul libertatii pentru a servi omenirea oricand va avea nevoie de tine!" Varsatorul pasi increzator spre locul sau.

"Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate. Iti cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului. Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele.

Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu existi, ca sa-i aduci omului compasiunea. De aceea iti harazesc darul cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta!" Si Pestele se retrase emotionat la locul sau.

Balanta este simbolul echilibrului intre minte si inima. Primind in dar energia dragostei si a iubirii, inzestrata deci cu un temperament afectuos si delicatete, Balanta cauta instinctiv sa aduca armonie in mediul sau.

Scorpionul este zodia care are legaturi profunde cu subconstientul. Nativul are acces la realitati divine, dar si la aspectele animalice ale lumii subconstiente si de aceea oscileaza permanent intre culmi si abisuri. Este dotat cu abilitate mentala si putere de a gandi corect, tocmai pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa reuseasca printr-un suprem act de vointa sa se ralieze definitiv planului divin.

Sagetatorul dovedeste o uriasa putere de transformare spirituala. El este inzestrat cu toate calitatile care faciliteaza raporturile umane: simpatie, elocventa si bunavointa. El orienteaza viata sa si a celor care se afla in jurul sau catre deschiderea maxima fata de Univers.

Nativul din zodia Capricorn cucereste pozitii sociale inalte si reuseste sa-si faca legaturi afective durabile printr-o autodisciplina inflexibila, o vointa legata de implinirea datoriei si un simt al responsabilitatii iesit din comun. Suscita respectul si stima celor din jur, fiind un model in munca sa organizata dupa principii precise.

Varsatorul este adeptul inventiilor, originalitatii si reprezinta deci viitorul. Din dorinta de progres el cauta sa amelioreze nivelul de viata material si spiritual al altora si actioneaza cu independenta si libertate de spirit, neconformandu-se nici unei metode stabilite de colaboratori sau superiori ierarhici. Aceasta ii creaza uneori deziluzii amare si ajunge sa considere ca viata este prea plina de nedreptati pentru a merita efortul sa reactioneze.

Nativul din zodia Pesti traieste sub semnul infinitului, al credintei si al misticii. Orientat prin excelenta catre alinarea suferintelor aproapelui sau, el manifesta dragostea si sacrificiul de sine.

Dumnezeu a mai spus: "Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. Creatorul insa este mai mult decat aceasta."

Desavarsirea tainica a celor 12 zodii (1)

2009-09-23T15:04:00.008+03:00

Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12 copii intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si primi darul divin:

"Tie Berbecule, iti harazesc prima mea samanta pe care o poti sadi cu onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta.. Tu vei fi primul care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine!" Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.

"Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel semintele vor fi risipite in vant. Nu te vei indoi niciodata de puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria, foloseste-o intelept!" Si Taurul reveni supus la locul sau.

"Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce acesta vorbeste sau asculta, dar in cautarea intelesurilor adanci ale lumii vei afla darul Meu: cunoasterea!" Iar Geamanul, ingandurat, pleca.

"Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca. Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o poti inmulti!" Si Racul se retrase timid.

"Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi creatia Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez!" Leul pasi maiestuos spre locul sau.

"Tie Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni cand greseste. Astfel, creatia poate atinge desavarsirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gandirii!" Fecioara pleca privind atent in jurul sau...

S-au intrupat intocmai trasaturile ce definesc dincolo de timp si spatiu, fiinta zodiilor...

Berbecul a fost investit cu energia inceputului. El are idei fulgeratoare - de multe ori geniale - si doreste sa realizeze mai multe proiecte simultan, dar nu ii este caracteristica finalizarea lor. Berbecul este prima zodie la care se trezeste constiinta de sine (el simte ca exista).

Taurului i s-a conferit energia stabilitatii, a fost inzestrat cu o mare putere de munca, incredere si rabdare si de aceea el poate duce la bun sfarsit orice actiune.

Geamanul a primit in dar puterea ratiunii, intelegerea spontana a lucrurilor si a fiintelor. Manifestand curiozitate in orice domeniu, el studiaza, se informeaza si obtine cunoasterea pe care doreste sa o impartaseasca celorlati pentru a le aduce si lor intelegerea.

Racului i-a revenit energia sensibilitatii. El ii face pe oameni sa constientizeze emotia trairilor si gandurilor pe care le au. Are o mare atractie pentru viata de familie si de grup, din dorinta de a obtine echilibru si securitate emotionala.

Leul - semn stralucitor generat de Soare - a fost investit cu energia fortei nobile, regale. Dotat cu vitalitate, demnitate, vointa ferma si autoritate, el reuseste in actiunile sale si primeste mereu recunoasterea meritelor sale.

Fecioarei i s-a conferit energia logicii, a discernamantului. Folosindu-si ingeniozitatea, nativul are o eficienta practica in tot ce intreprinde.

Bijuterii grafice marca Octavian Andronic

2009-09-21T00:26:00.019+03:00

"Alternativa"

"Puncte de vedere"

"Acces de urgenta"

"Topul topurilor"

"Super-Pogea!"

"Un buget de ros"

"Anteriul lui Boc"

"Cooperare"

"Ecuson de protocol"

"Anticoruptia"

"Slogan prezidential"

Se cuvine sa urmarim cateva detalii interesante si mai putin cunoscute despre bogata si complexa activitate a autorului acestor creatii artistice, ancorate in realitatea economica, politica si sociala imediata a prezentului:

În 22 Decembrie ’89 (ora 12,45) – fondator al “primului ziar liber al Revoluţiei române” – “Libertatea”.

Redactor şef şi director, până în ’97, urmat de un an de directorat mass-media la Grupul Ringier Romania şi un altul de directorat de publicaţie nouă – la “Informaţia de prânz” a Grupului Media PRO.

De la 15 Noiembrie 2000 şi până la 1 Decembrie 2001, la Tele7abc, în calitate de director general adjunct, răspunzând de activitatea editorială (ştiri şi publicistică).

În Iunie 1999 fondează Agenţia media – AMOS News – Informatia.ro.

În Martie 2006 a preluat conducerea “Cronicii Române”, ca director executiv, de unde a fost înlăturat în mod abuziv, în Septembrie, şi repus în funcţie de instanţa de judecată în Martie 2007.

Bogata activitate în televiziune: Antena 1 (1995 - 1997), PRO TV (1997 - 1999) şi Tele7abc (din 2000 - 2001) unde realizează cicluri de emisiuni (“Cu cărţile pe masă”, “Punctul pe i”, “O propoziţie pe zi”), moderator al “Turneului Candidaţilor” (Antena 1 - 1996), realizator al emisiunilor “La ordinea zilei” (Tele7abc, 2000-2001) şi "Sensurile actualităţii" (SENSO TV, 2005-2006), ANDOgrafia Zilei (OTV, ianuarie 2008 - septembrie 2008), ANDOgrafia Săptămânii (TVR1 - din septembrie 2008).

Caricaturist cunoscut (şi apreciat), cu numeroase premii la saloanele internaţionale şi expoziţii (Turcia, Cuba, Italia, Iugoslavia) – membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

Creator al “videocartoon” – o originală modalitate de caricatură animată pentru televiziune difuzată la PRO TV (“O propoziţie pe zi”), Prima TV (“ANDOgrafia zilei”), Tele7abc (“Telecaricatura zilei”), B1 TV (“ANDOgrafia zilei”) şi TVR (Retrospectiva Săptămânii).

Preşedinte (pe viaţă!) al Partidului Liber Schimbist al cărui manifest îl lansează în ianuarie 1990, şi prim director al “organului” său de presă – “Răcnetul Carpaţilor” (1990 - 1991).

Consul onorific al Republicii Uruguay în România (1992-2009), vicepreşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti (1995 - 1997), membru al colectivului redacţional al publicaţiei “Balkan Horizons”, editat de Asociaţia pentru Democraţie în Balcani (Salonic).

Editor al primului “ziar electronic” de autor, "Ziarul Personal", pe Internet, din mai 2000.

Va mai puteti delecta cu o expozitie calendaristica de caricaturi de aici

Daca ar fi sa alcatuim un clasament al caricaturilor celor mai izbutite, inspirate, vitriolante si de impact, dintre cele 10 selectate de mine aici, pe care le-ati alege sa figureze in partea superioara, pe primele 5 locuri?

Cartografiere interioara

2009-09-17T13:47:00.014+03:00

M-am oprit la un articol scris de Mihai Morar, cunoscut mai ales pentru neobosita sa activitate radiofonica de la Radio21 si mai nou, de la relativ proaspatul post Radio ZU, infiintat impreuna cu Daniel Buzdugan.

Inainte sa las sa curga liber continutul articolului cu pricina, am selectat cateva raspunsuri spumoase si sugubete, formulate sintetic de Mihai Morar pe marginea autocaracterizarii sale.

Trei calitati personale:

sunt cel mai pesimist dintre optimisti
sunt cel mai optimist dintre pesimisti
sunt cel mai rau dintre cei buni.
sunt cel mai bun dintre cei rai.

Trei defecte personale:

se confunda cu calitatile enumerate mai sus, depinde din ce unghi privesti.

Trei lucruri care va enerveaza / revolta in Romania:

epidemia de Irinel, pandemia de Zavoranu, carantina in care a intrat bunul simt.

Daca s-ar putea, pe cine ati exila pentru totdeauna din Romania?

As exila un negru. Negrul de sub unghia romanului.

Daca ati infiinta o organizatie de caritate, cu ce s-ar ocupa ?

As strange fonduri pentru a face canalizare in cel mai bogat sat al Romaniei: Pipera. E revoltator ca miliardarii nostri au vile cu fosa septica in curte.

Ziaristul favorit:

Redactorul rubricii Cotele Apelor Dunarii. Singurul ziarist impartial.

In noptile de veghe imi deschid sufletul si ma uit la el ca ca la un planiglob. Fiecare dintre noi avem un meridian Greenwich pe care sunt asezate, la paralele diferite, locurile esentiale ale vietii. La poluri stau pantecul mamei din care te-ai intrupat si mormantul in care te vei savarsi. La Ecuator e casa parintilor, din care pana la o varsta vrei sa pleci cat mai repede ca sa nu te sufoci, iar dupa ce pleci cauti toata viata sa te intorci in caldura ei.

Undeva, la intretaierea dintre Tropicul Capricornului si meridianul 0 pastrezi toata viata maidanul din fata blocului si curtea scolii. Sunt cele doua destinatii exotice ale devenirii tale pe care le vizitezi o singura data si ti-e imposibil sa te mai intorci a doua oara. Simetric, la Tropicul Cancerului, e asezata casa pe care ti-o construiesti cand devii matur. Iar un pic mai la Nord, la Cercul Polar, e camaruta in care omul isi traieste insingurarea si chinul celor din urma ani dinainte de drumul catre Polul Nord.

Detaliile vietii sunt asezate dezordonat pe harta. Undeva pe fundul oceanului, imprastiate de curenti, sunt zilele si locurile in care ai trait cu impresia ca esti singur pe lume pentru ca ai tai au plecat Dincolo. Acoperisul Lumii e secunda cand ti-ai privit prima oara copiii. La imbratisarea dintre tarm si ocean, GPS-ul intim detecteaza locul primului sarut. Pentru ca din acel loc viata este un lung si ostenitor drum de urcusuri si coborari. Prin munti e un petec de pajiste pe care ti l-ai marcat cu un X mare, amintirea ta ca macar o data in viata te-ai simtit cel mai bun si ti-a venit sa alergi de fericire.

Ma uit din cand in cand la viata mea desfasurata doar ca sa-mi dau seama cat de multe locuri neumblate mai sunt, cate continente de cucerit si cate oceane de traversat. M-am obisnuit sa-mi desfasor harta si sa ma uit la ea. E pacat sa traiesti cu sufletul impaturit.

(Mihai Morar)

Ar fi interesant sa ne privim cu rabdare si liniste hartile devenirii, nu credeti?

Mustul, licoare binecuvantata...

2009-09-14T20:57:00.006+03:00

De ceva timp in aceasta toamna s-a dat startul la culesul viilor. E semn clar ca strugurii aurii si rubinii nu trebuie sa ne lipseasca de pe masa. Acum avem ocazia sa remineralizam organismul si sa ii dam un plus de energie. Dar, in afara de boabele proaspete, strugurii mai sunt buni si sub forma de must...

Buni la gust, dar buni si pentru sanatate. Putina lume stie ca bautura reconfortanta este si leac pentru multe boli, in special pentru cele legate de circulatie. Mustul face bine la inima, la muschi, la oase, intregului organism. Bem o cana de must proaspat si ne simtim revigorati. Mai mult, se spune ca licoarea din struguri e elixirul tineretii. Nu e doar o legenda, actiunea terapeutica a mustului asupra pielii este un fapt demonstrat. Deci sa profitam de vremea strugurilor ca sa ne lecuim suferintele si sa ne curatam organismul de toxine.

Se stie despre vinul rosu ca are efecte miraculoase in afectiunile cardiovasculare. Un pahar cu vin rosu consumat zilnic ar trebui sa completeze dieta scazuta in colesterol a bolnavilor de inima. Dar putini stiu ca la fel de eficient este si mustul proaspat de struguri. Acesta vitaminizeaza si remineralizeaza. Are o mare valoare energetica. De aceea, e foarte indicat in alimentatia organismelor tinere, a celor care fac eforturi fizice mari, dar si pentru persoanele de virsta a treia. Ca actiune fitoterapeutica, mustul are efect laxativ si diuretic, fiind recomandat celor care sufera de constipatie, rinichi, cu litiaze, anumite forme de reumatism, cum sint guta si artrita.

Compozitia chimica a mustului a facut ca acesta sa fie supranumit si „laptele vegetal“, datorita aportului nutritiv pe care il aduce organismului. Datorita continutului ridicat de lecitina, mustul e leac pentru sistemul nervos. Mustul de struguri este recomandat mai ales in curele rapide de dezintoxicare, ca sustinator de efort pentru cei cu o activitate intelectuala intensa si ca diuretic pentru tratarea bolilor de rinichi cronice. Este, de asemenea, un excelent intaritor pentru convalescenti si pentru cei grav bolnavi.

Toamna, când culegeţi viile şi stoarceţi mustul strugurilor, să ziceţi în sinea voastră:
"Şi eu, la fel, sunt o vie şi rodul meu va fi cules şi stors,
Şi ca şi vinul cel nou voi fi depus în vasele veşniciei."
Iar în iarnă, când veţi pritoci vinul, să tresalte în inima voastră un cântec pentru fiecare cupă.
Şi să aveţi în fiecare melodie câte un gând pentru zilele toamnei, pentru zilele toamnei, pentru vie şi pentru teascuri".
(Khalil Gibran)

Principiul lui Arhimede functioneaza si la corbi....

2009-09-03T16:56:00.012+03:00

Sa ne amintim ca Arhimede, în urmă cu peste 2000 de ani, folosind o oglindă şi razele soarelui, a aprins, de la distanţă, pânzele corăbiilor duşmane ce formau flota strategica romana. Dar nu despre această ispravă a lui Arhimede este vorba acum. Ci despre vestitul... ”principiu al lui Arhimede”. Acela cu cada de baie. Şi cu corpul introdus într-un lichid. Şi cu dislocarea unei cantităţi de lichid egală cu greutatea corpului scufundat.

Recent, cercetătorii de la Oxford au descoperit că şi corbii (o specie din Pacific) sunt la fel de geniali ca Arhimede. Cum? Reuşind să bea apă de pe fundul unui pahar foarte înalt prin introducerea cu ciocul a unor pietricele până la suficienta creştere a nivelului apei.

Experimentul, citat de "Times”, demontează şi o altă enigmă dintr-o celebră fabulă (pe aceeaşi temă) a lui Esop! Dar câte fabule nu fac referire la inteligenţa corbilor (corvus corax - a se deosebi de corvus corone cornix, bine cunoscutele ciori).

Asadar, corbul e reabilitat si imaginea sa net imbunatatita, iar situatii precum cea din fabula lui La Fointaine sunt pure exceptii...

"Jupânul Corb, pe-o creangă cocoţat,
Ţinea în clonţ un boţ de caş furat.
Ademenită de mirosul caşului,
Cumătra Vulpe-i spuse-aşa borfaşului:
-Să ne trăiţi mulţi ani , Măria Voastră,
că sunteţi zău, ca din cutie scos!
Iar de-aţi avea şi glasul mlădios
Pe cât v-arată penele frumoas-
Mă prind c-aţi fi vreo Pasăre Măiastră!”
Ci corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai şade.
Deschide ciocul. Prada cade.
Şi vulpea , înghiţind-o,îl dăscăleşte:-“Bade,
Linguşitorii-nu ştiai, se pare-
Trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Dar lecţia pe care o-nvăţaşi
O fi făcând cât botul tău de caş!…
Înmărmurit, crocanul juratu-s-a cumplit
Că n-o să se mai lase de-acum păcălit."

Un nou mod de viata - downshifting-ul

2009-09-01T16:26:00.007+03:00

O definitie gasita pe net atribuia termenului de "downshifting" urmatoarea semnificatie: stil de viaţă simplu, nesofisticat(sau simplitate voită) care este îmbrăţişat dintr-o varietate de motivaţii, cum ar fi elevarea spirituală, nevoia de sănătate sau pasiunea pentru un mediu ecologic. Unii aleg downshifting-ul din raţiuni de justiţie socială sau ca o reactie de răspuns la consumerism.

Pe de alta parte, Aurora Liiceanu sublinia in cartea sa "Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management" urmatoarele idei:

"Despre noi se spune ca suntem o societate de supravietuire, o societate premoderna, ca avem comportamente de ev mediu, ca la noi violenta este mare, dar are expresii nemoderne sau premoderne. Nu ma refer la cruzime, ci la modul in care operezi sau treci la act. In ceea ce priveste fenomenul de downshifting, nu cred ca a aparut inca la noi. De ce nu cred? Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile individului si felul in care el isi bugeteaza ca timp viata si la sensul pe care il da vietii in raport cu motivatiile lui, cu aspiratiile lui.

Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta, a deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergand dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere psihologic inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia extrinseca si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atat de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii."

Deosebit de interesanta este si remarca cunoscutei doamne psiholog.

"Cand am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor, o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac?

Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa. Pentru mine este clar ca este un "shift", o schimbare, de la motivatiile extrinseci la cele intrinseci."

O tulburatoare poveste de viata gasiti aici

Cat de usor ne-am putea adapta departe de lumea dezlantuita a civilizatiei, plina de stres, poluare si deprinderi inutile?

Becurile clasice pe cale de disparitie?

2009-08-28T12:53:00.016+03:00

O stire citata de Mediafax m-a uluit citind-o in aceasta dimineata: becurile cu incandescenţă de 100 de waţi nu vor mai fi vândute în magazinele din Uniunea Europeană începând de la 1 Septembrie 2009! Becurile clasice vor fi scoase progresiv de pe piaţa comunitară, pentru ca din 2012 să fie interzise definitiv.

Sa fi apus epoca de glorie a traditionalului bec cu filament din spatiile vietilor noastre, iluminate cu fidelitate si consecventa? Sa dispara becul cu incandescenţă de pe piaţă după o „viaţă“ de 130 de ani? În anul 1879, Thomas Edison prezenta lumii invenţia sa: becul cu filament incandescent. Iata ca peste doar trei ani, becul lui Edison va fi istorie...

Această măsură marchează începutul sfârşitului pentru toate becurile clasice, în decurs de trei ani, şi înlocuirea lor cu lămpi de nouă generaţie ce consumă cu 80 la sută mai puţin curent electric.

UE a fixat un calendar precis pentru a interzice progresiv becurile cu incandescenţă. După interzicerea becurilor de 100 de waţi, vor urma cele de 75 de waţi în decurs de un an, cele de 60 de waţi în doi ani şi cele de 40 şi de 25 de waţi până la 1 Septembrie 2012.

Reprezentanţii Biroului European al Uniunii Consumatorilor (BEUC) şi cei ai Asociaţiei europene pentru coordonarea reprezentării consumatorilor în normalizare (ANEC) afirmă că retragerea progresivă a becurilor tradiţionale va aduce un beneficiu financiar europenilor prin reducerea consumului de energie.

O familie ar putea economisi 50 de euro în medie pe an în urma înlocuirii becurilor clasice cu generaţia de becuri „fluo-compacte“, numite de asemenea becuri cu consum redus (LBC) şi fabricate în Asia. La nivelul UE, economia s-ar încadra între cinci şi zece miliarde anual.

Însă organizaţiile de consumatori susţin că „reglementarea europeană nu răspunde nevoilor anumitor consumatori, care trebuie să utilizeze lămpi cu incandescenţă din motive de sănătate, cum ar fi sensibilitatea la lumină fluorescenta sau alergii cutanate“.

Ne mai raman 3 zile sa achizitionam becurile de 100 de waţi cu care ne-am nascut si am crescut, urmand ca apoi ele sa devina obiecte de muzeu, pe care sa le aratam cu nostalgie, peste ani, copiilor si nepotilor nostri.

Desi noile becuri ecologice consuma mai putin si au o perioada de utilizare mai mare, dau o lumina mai slaba decat cele clasice si sunt de 10 sau 20 de ori mai scumpe. Ramane de vazut daca aceste becuri "eco" ne vor scoate din bezna si daca vor reusi sa egaleze celebritatea suratelor lor.

Dar intre timp sa savuram si o veste nespus de dulce: incepand de astazi si pana pe 30 August, la Bucuresti se va desfasura Editia a doua a Targului International de Miere "APIMONDIA", unde ne putem delecta in liniste cu minunatul produs natural energizant chihlimbariu.

"Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr’ să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci."

("Fetica" - Tudor Arghezi)

Superputerea lucrurilor simple...

2009-08-21T14:37:00.008+03:00

Nu e minunat sa vezi cum cele mai simple lucruri, amanuntele cele mai neinsemnate primesc asa multa valoare atunci ai sufletul deschis? Gesturi care au o rezonanta speciala, coduri, cai misterioase de comunicare, secrete de care sa va bucurati in liniste.

Lucruri simple. Lucruri marunte. Dar cata bucurie si intimitate aduc. Cata placere si liniste in suflete. Cat confort si stabilitate. Haideti sa ne intoarcem la lucrurile simple si sa traim viata ca oameni simpli!

Voi cu ce ati incepe?

Efectele impresionante ale noului ADN

2009-08-18T17:53:00.005+03:00

Datorită intrării Sistemului nostru Solar in Centura Fotonică - o zona cosmică având o energie de frecvenţă înaltă - se produc mari schimbări inclusiv la nivel genetic. Structura genetică operează ca un sistem de transmisie-recepţie prin satelit. Fiecare componentă a ADN-ului rezonează specific pe o anumită frecvenţă de vibraţie, iar acest ansamblu preprezintă de fapt conexiunea biologică şi energetică împreună cu toate lucrurile care există,nu numai din mediu înconjurător, ci chiar universal. Frecvenţele acestor componente genetice sunt foarte înalte, vibraţiile lor sunt foarte fine.

În urmă cu puţini ani, în oraşul Mexic s-a desfaşurat o conferinţă la care au luat parte geneticieni din întreaga lume; având ca temă principală,schimbările care se produc la nivelul ADN-ului. Dr. Berrenda Fox, cercetător în domeniul testării şi terapiei imunologice furnizează dovezi prin teste de sânge a faptului că pe lângă acea spirală dublă de ADN mai există şi alte spirale care s-au format. În interiorul spiralei duble există două filamente de ADN răsucite într-o spirală. Cu timpul s-a ajuns la concluzia că vom dezvolta douăsprezece astfel de spirale, ceea ce va duce la o mutaţie a speciei umane în ceva nou pentru care rezultatul final nu este descoperit cu certitudine.

Transformările ce au loc în corp reprezintă o nouă calibrare a frecvenţelor proprii la cele de referinţă din întregul univers. Este vorba de procese de natură chimică si electrochimică, relaţiile de tip electrochimic dintre diferitele segmente de ADN se modifică ducând astfel la alte conexiuni între componentele ADN-ului formând un alt fel de spirală. Aspecte electromegnetice corespondente noilor legături electrochimice sunt de fapt creşteri ale frecvenţelor de vibraţie specifice. În concluzie,întregul corp va avea o frecvenţă rezonanţă mai înaltă.

Procedeul a început acum 5-20 de ani în urmă, iar aceste efecte se pot observa, mai ales în rândul tinerilor care s-au născut cu acest nou ADN. Vor deveni operaţionale anumite zone ale creierului ce au fost inactive un timp relativ lung şi care nu sunt răspunzătoare modului raţional de gândire ci de cel intuitiv, subtil de înţelegere. Astfel se explică numărul tot mai mare de copii cu abilităţi intelectuale peste măsura vârstei lor. Mentalitatea lor de multe ori uimesc încă de la vârste foarte fragede pe adulţi, recunoscând principiile vieţii sănătoase, armonioase prin alte căi decât sursele de informare de astăzi. Ei deţin abilităţi telepatice şi telekinetice extraordinare precum şi un IQ mult mai ridicat decat acelora care încă sunt sub procesul de dezvoltare. Ei acaparează majoritatea informaţiilor de la fiinţe cu aceleaşi vibraţii înalte, prin intuiţie. Mulţi dintre astfel de copii relatează conversaţiile lor cu fiinţe din sfere necunoscute de unde preiau informaţiile atat de valoroase pentru a-şi menţine calităţile corpului într-o armonie. Lucruri ce par a fi ilogice pentru persoanele care încă se află în procesul de dezvoltare. Aceşti noi copii au fost supuşi şi fotografiei de tip Kirlian de unde au fost clasificaţi în copii cu aura indigo(copii indigo) şi copii cu aura strălucitoare (copii cristal).
Ei au ajuns la aceste performanţe activându-şi frecvenţele cerebrale cele mai joase(foarte greu de atins)ajungând astfel să parcurgă trei stadii de evoluţie:

-in primul este vorba de începutul folosirii intenţonate a conştiinţei în afara corpului fizic

-al doilea este vorba de o adevărată interacţiune şi comunicare directă(non-verbală) în celelalte realităţi dimensionale şi cel mai adesea sub formă telepatică

-al treilea stadiu constă în puterea facerii adevăratelor călătorii plecând din realitatea aceasta obişnuita spre realitatea superioară.

Ar fi minunat dacă am ajunge cât mai curând cu toţii spre astfel de performanţe. Cu toate acestea studiile relatează că în jurul anului 2012, o dată cu intrarea completă în Centura Fotonică, vom ajunge cu toţii la completa evoluţie. Între timp, persoanele care sunt încă în proces de dezvoltare prezintă numeroase simptome datorită modificărilor fiziologice intensificate; simptome precum: dureri de cap ce nu se ameliorează prin tratamente medicamentoase, ameţeli, migrene, palpitaţii, ţiuituri în urechi, oboseală precum şi episoade depresive nejustificate, tensiune, neliniste, stress fără un motiv corespunzător şi lista poate continua de la caz la caz. Majoritatea persoanelor ce prezintă astfel de simptome consulta medicul pentru a primi un tratament care le este ineficient. În mod normal, tratamentul fiecărui simptom în parte se poate vindeca pe cale naturală.

Evolutia umana la rascruce?

2009-08-14T17:30:00.012+03:00

La ora actuală, folosirea drogurilor se extinde tot mai mult... Din cauza dorinţei de a scăpa din insipida viaţă cotidiană, din ce în ce mai mulţi oameni caută evadarea în opiu, haşiş, marijuana, cocaină, heroină... Toţi acei care folosesc aceste droguri obţin anumite senzaţii de clarvedere, de claraudiţie, etc... care le pot da iluzia de a atinge stări de conştiinţă superioare. Dar se înşală, şi în timp îşi pierd chiar şi propriile facultăţi intelectuale şi îşi ruinează sănătatea. Aceste droguri, deşi sunt utilizate de secole în Orient sau în America de Sud, sunt foarte nocive pentru sistemul nervos.

Hinduşii şi Tibetanii au o înaltă cunoaştere a ierburilor, e o ştiinţă care se transmite de milenii. Unele, se pare, permit când sunt mâncate a trăi săptămâni fără hrană; altele, de a rămane zi şi noapte în zăpezile Himalaiei fără a suferi de frig. Există, de asemenea, preparate foarte puternice graţie cărora putem să ne provocăm viziuni şi dedublare. Citim, în anumite cărţi, că în Evul Mediu se cunoşteau pomade, unguente, cu care vrăjitoarele îşi ungeau corpul pentru a merge la Sabat. În realitate, ele nu mergeau nicăieri cu corpul fizic, ci cu corpul astral. Anumiţi medici au verificat realitatea acestor fenomene. Ei au adaptat reţetele, care sunt dificil de reconstituit exact, pentru că nimic nu era spus clar, şi le-au experimentat. În toate aceste unguente se introduceau substanţe excitante, care provoacă dedublarea.

Observam că există produse extrem de puternice care dau acces la planurile mai subtile decât cel fizic, dar aceste produse sunt adesea foarte nocive. De aceea nu trebuie să ne servim niciodată de ele. Cea mai bună soluţie este de a căuta toate aceste senzaţii de plenitudine, libertate, bucurie, dilatare prin mijloace spirituale. Iată, este aici drumul regal. Adevăraţii discipoli nu contează pe nimic din exterior, ei ştiu că Dumnezeu a depus toate comorile şi toată bogăţiile, toate produsele tuturor laboratoarelor şi farmaciilor în ei înşişi, e suficient să le caute şi să le folosească.

De milenii oamenii exersează cum să-şi multiplice, cum să-şi amplifice senzaţiile şi percepţiile celor cinci simţuri, şi acest joc pe claviatura celor cinci simţuri îl numesc cultură şi civilizaţie. Ei bine, e puţin cam simplist acest fel de a vedea lucrurile. Oricare ar fi gradul de fineţe pe care l-ar putea atinge, cele cinci simţuri rămân oricum limitate, pentru că aparţin lumii fizice şi nu explorează decât planul fizic. Natura a prevăzut şi alte clape pe claviatură... da, un al şaselea, al şaptelea simţ, de o altă intensitate, de o altă putere. Numai că, pe moment, oamenii s-au limitat la cele cinci simţuri, nu vor să recunoască că sunt şi alte domenii de explorat, de văzut, de atins, de respirat. Nu este deci de mirare că nu pot avea noi senzaţii, mai extinse, mai bogate, mai subtile. Cum se poate explica faptul că, fără a-şi hrăni în nici un fel cele cinci simţuri, anumite fiinţe au percepţii care le duc până la extaz: o lărgire a conştiinţei, o impresie de plenitudine, de grandoare şi imensitate?

Inventar actualizat de cuvinte marca 23 August

2009-08-12T16:27:00.009+03:00

Frunzarind prin bogata arhiva a unei cunoscute si apreciate reviste din peisajul publicistic, am descoperit un articol interesant, expresiv si realist, scris in urma cu 5 ani de catre jurnalistul N.C. Munteanu, a carei relatare o preiau integral in cele ce urmeaza.

Circula pe Internet un mesaj pe care si-l trimit romanii plecati demult din tara si care se imbogateste din cunoscut in cunoscut si din cunoscut in necunoscut. Un fel de inventar de cuvinte care, candva, acum un deceniu, doua sau trei, pentru multi dintre noi insemnau ceva. Erau chiar viata noastra. Nostalgie? Proces al comunismului? Cine stie? O mostra care poate suna straniu, acum, de 23 August...

Teatru la microfon, "Noapte buna, copii", "Unda vesela", "Cine stie castiga", "Urzica", revista "Secolul XX", covrigi cu sare, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Rolling Stones, snitel la pachet in drum spre tabara, mandatari, Costinesti, numar matricol si uniforma de liceu, icoane pe geamurile de la Arhitectura in iarna lui 68, Carpati fara filtru, formatia Mondial, Drumetii veseli, gogosi in Piata Unirii, Margareta Paslaru, "Macarale rad in soare", au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, paine, zahar si ulei pe cartela, pantaloni "supraelastici", cotele apelor Dunarii, "tacamuri", nechezol, imbracat "din pachet", Tanta si Costel, studentii din Cuba, Balada Siberiei, repartitia, sirop de 50 de bani, casata de la "Albina", tigari Marasesti, hartie albastra de invelit caietele, fier de calcat cu carbuni, galosii, Mos Gerila, televiziunea alb-negru, creion chimic, pantofi cu talpa de crep, Marina-Marina, sosoni, foto-minut, caramele, Oraselul Copiilor, caciuli rusesti, fas, cicoare, studio cu lada, parfum de trandafiri bulgaresc, sifoanele din sticla colorata, cazanul de fiert rufe, masina de cusut "Singer", Ciresarii, bibelouri chinezesti, savarine, tasnitorile de pe strada, prajituri de un leu si cincizeci, Celentano, defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, gara cu zgomote si miros de despartire, pufoaice, bibelouri chinezesti, strandul Studentesc Tei, albia de rufe, sineala, bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, decolteu encoeur, balene, inghetata pe bat, telemea de paispe, stofa pe puncte, loden, Steaua fara nume, Cico, Floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Drumetii veseli, "Avaramu", translatoarea de la Cinemateca, taxiurile si ceasurile Pobeda, cremsniturile de la Casata, Aici e Radio Europa Libera, Rita Pavone, Dorina Draghici, Zis, Zim, Molotov si Gaz, "la canal" si "la stuf", Calboreanu, calimara cu cerneala, sugativa, militia economica, Jean Marais si Raf Valone, Scanteia pionierului, Arici Pogonici, salicilat, secarica, penicilina uleioasa, festivalul tineretului, te-slavim-Romanie-pamant-stramosesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si-iei-nimic, Cavit pentru pofta de mancare, bomboane agricole, fondante, dans la Zalomit, parizer, reuniune tovaraseasca, Joia tineretului, e primavara in Ianuarie, inghetata pe bat, Lica Gheorghiu, nasol, gagiu, Simon Templar, trening, bascheti, pantofi Guban, pantaloni evazati, sandale romane, ghiul, my, my, my Delilah, Beatles, restaurant cu autoservire, ceaiuri dansante, ascutitori chinezesti, tovarsa diriginta, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, Cico, pantofi cu cioc, blatul cu nasul, cursul de "socialism stiintific", cartusul de Kent, cincinal, Asa s-a calit otelul, Zboara Cocorii, Fata cu parul carunt, Piati Minuuuut, Alarma in munti, sufertas, sapun "Cheia", marmelada, "Cumparati curent de la Ireb", "Dati copiilor bomboane", pomul cu vrabii, ceasul de la Universitate, statia de radioficare, pantaloni de doc, bluze de nailon, pantalonii pescaresti, invatamant politic, analiza muncii, secretarul de partid...

O mostra pe care o puteti completa si voi. Daca mai aveti amintiri... Eram mai tineri pe-atunci.
(N.C. Munteanu)

Lumina unui dar merge mai departe!

2009-08-10T15:52:00.012+03:00

Draga Gina, darul acesta mi-a adus mult senin si bucurie, este primul cules din virtual si este semnul unei frumoase prietenii.

Voi duce la indeplinire "instructiunile" lasate de tine si il voi directiona mai departe unor dragi prieteni virtuali: Greenfield, Starsgates, Bibliotecaru, Sfinxul , Mesterul Manole, Floris, Gabriela Savitsky, Anca Chiser, Laura, Mihaela.

Premiul are urmatoarele reguli:
1. sa-l afisezi pe pagina ta
2. sa afisezi link-ul celui ce te-a premiat
3. sa dai premiul mai departe la 10 persoane
4. sa anunti premiantii, printr-un comentariu!
5. sa te bucuri de el!!!

Tatiana STEPA: suflet bland si luminos la cer

2009-08-09T01:49:00.005+03:00

Youtube Romania

Youtube Romania

Tatiana Stepa - Pietre
Vezi mai multe video din Muzica

Vant, nisip si 18 ani - Tatiana Stepa, versuri Mihu Dragomir
Vezi mai multe video din Muzica

"Vant, dumbravi si optsprezece ani...
Strada cu salcami si cu castani,
Primavara-n balta renascuta,
Zile ce-amintirea le saruta...

Pe nisipul plajilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunare si noapte,
Fata mea cu par de miazanoapte...

Fata cu mijloc de violina,
Unde-i cartea noastra de latina,
mazgalita, printre ablative,
cu distihuri schioape si naive?

Se-arcuiau prin salcii catedrale,
Luntrea noastra se pierdea, agale,
Catre-o seara de taceri si stuh.
Ganduri - pescarusii din vazduh.

Sarutarea noastra, calda si invoalta,
Avea gustul murelor de balta,
Dulce-nsangerata si-amaruie,
Anafor ce din strafunduri suie.

Pe nisipul plajilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunare si noapte,
Fata mea cu par de miazanoapte...

Nu, acestea nu se pot uita usor,
Niciodata nu se sting. Nu mai mor.
Hei, dumbravi de vise si castani,
vant, nisip, si optsprezece ani..."

Prin labirintul de curiozitati ale limbii romane...

2009-08-03T17:26:00.011+03:00

Stiati ca...

1. cel mai lung cuvant al limbii romane e "pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza"? Acesta contine 44 de caractere.
"Electroglotospectrografie" (termen medical, 25 caracatere) este cel mai lung cuvant cuprins in DEX `98 si inseamna: “Metoda de stabilire a compozitiei armonice a semnalelor vorbirii prin analiza impulsurilor obtinute cu electroglotograful”.

2. "Acioaiei" (pop. obiect realizat din aliaj, tinchea, cutit) este cel mai lung cuvant (8 litere) romanesc care contine o singura consoana?

3. exista si cacografie, nu doar cacofonie? Cacofonia semnaleaza o eroare de stil in vorbire caracterizata de alaturarea nepotrivita a unor sunete care, rostite, distrag atentia ascultatotului. Cacafonice sunt si expresii ca “la latitudine”, “pe pervaz”, “am ameliorat” etc, nu doar clasicele “ca cartea”, “cu curaj” etc. Cuvantul este de provenienta greceasca: “kakos = rau, urat” si “phone = sunet”.

4. limba romana este singura limba romanica in care articolul hotarat este enclitic (se afla la sfarsitul substantivului)?

5. "autoînsămânţările" este cel mai lung cuvant (17 litere) care contine toate cele 8 vocale ale limbii romane: a, ă, â, e, i, î, o, u?

6. cuvantul "ininteligibilitatii" este cel mai lung cuvant (19 litere) in care se repeta de cele mai multe ori (8 ori) o litera (litera I) a alfabetului roman?

7. cuvantul “locatie” nu are, de fapt, sensul de “spatiu, amplasament, loc etc”, asa cum gresit este folosit de unii vorbitori? Locatie inseamna, conform DEX, “chirie, inchiriere, suma platita drept chirie”. Confuzia se datoreaza influentei limbii engleze unde cuvantul “location” are sensul de “loc, spatiu”.

8. "degenerescentele" si "regenescentele" sunt cele mai lungi cuvinte (fiecare de cate 16 caractere) care contin o singura vocala (repetata de cateva ori) ?

9. cuvantul “patetic” inseamna, de fapt, “plin de patos”? El este folosit in mod incorect, de catre vorbitorii cu o slaba pregatire lingvistica, in expresii peiorative, cu sensul de “penibil, jalnic”. Si aici, cauza o reprezinta influenta limbii engleze unde cuvantul cu o pronuntie asemanatoare, “pathetic“, are sensul de “jalnic, disperat”.

10. "schwyz" (numele unei rase de taurine) este cel mai lung cuvant al limbii romane format numai din consoane?

11. litera C este incipienta in cele mai multe cuvinte romanesti in timp ce Y se gaseste ca litera de inceput in cele mai putine?

12. din punct de vedere a numarului de vorbitori, limba romana sa afla pe locul 5 (dupa spaniola, portugheza, franceza si italiana) in cadrul familiei limbilor romanice? Pe langa cei din Romania (aproximativ 20 de milioane), sunt inca 6 milioane de vorbitori ai limbii romane pe glob, formand astfel un total de aproximativ 26 de milioane.

13. In afara de tara noastra, comunitati importante de vorbitori de limba romana se afla in Republica Moldova (limba de stat), provincia autonoma Voivodina (limba de stat), Rusia, Ucraina, Israel, Serbia sau Ungaria? De asemenea, datorita migratiei fortei de munca si integrarii europene, limba romana este vorbita in Spania, Italia, Franta sau Germania.

Dor nemangaiat de Leopoldina Balanuta...

2009-07-28T13:22:00.008+03:00

Cand spui Leopoldina pe cararile Thaliei e cum ai spune, in poezie, Nichita. Prenumele s-a metamorfozat in nume, adaugand o lacrima de roua in plus, de glorie si de fascinatie a privirii. Fiica de preot, dintr-un oras medieval (satul Haulisca, Vrancea care astazi ii poarta numele), Poldi Balanuta a ramas o artista bantuita de patima poeziei pana la uitare de sine, pana la “suprema ardere a fiintei”. Intotdeauna atenta la selectia valorica a poemelor, ea a preluat, si a continuat intr-un mod unic, marea traditie a recitativului dramatic din scoala lui Nottara si Storin.

Lipsa oricaror orgolii, intransigenta, si mai ales modestia, smerenia cu care se aseza de fiecare data in umbra cuvintelor poetului, acel respect duhovnicesc pentru fiinta artistului, oricat de uitat ar fi fost el in mintea contemporanilor, dorinta ideala de a crea un dialog inefabil intre doi parteneri reali vesnic ingemanati, poetul si publicul, au facut din Leopoldina Balanuta nu numai o mare artista, ci si o constiinta sensibila intrata in galeria Nemuritorilor.

In amintirile noastre despre “ceara cuvintelor”, Leopoldina Balanuta este acea lumina ivita din Geneza, trecandu-ne suav peste chip, fiindca ea nu spune nimanui adio, stiind ca Edenul vietii, asemeni celui al artei, e strabatut de patru fluvii: Credinta, Iubirea, Libertatea si Speranta.

Cea care a jucat in spectacole precum cele ale lui D. R. Popescu (“Ca frunza dudului din rai“ sau “O batista in Dunare”) marturisea intr-un interviu: “Eu plec cu viata mea in teatru; teatrul vine cu viata lui in viata mea. Ma gandeam cata dreptate a avut sarmanul Tarkovski, care spunea, in ultimele zile ale existentei lui: ”Doamne, am obosit asteptandu-te!” …totdeauna arta mi-a aparut ca o stafeta a Dumnezeirii.”

Dintre "soaptele" ei, cea despre fericire se cuvine sa o ascultam ca pe o ruga, cu smerenie si sfiiciune, intru bunatatea lumii...

"Fericire este atunci cand in adancul sufletului tau, in adancul fiintei tale, gasesti forta de a evita nefericirea. Pentru ca nefericire este:
sa muncesti fara sa iubesti obiectul muncii tale,
sa nu gasesti in jurul tau prieteni care sa aiba acelasi ideal de umanitate,
sa pleci la drum cu semeni care la prima cotitura a drumului abandoneaza scopul caii alese;
nefericire este sa spui ceea ce nu crezi,
dar si mai mare nefericire este sa nu spui ceea ce crezi;
nefericire este sa izbutesti sa adormi noaptea inainte de a te gandi macar la una dintre problemele care framanta lumea si timpul tau,
nefericire este sa poti adormi noaptea inainte de a-ti judeca faptele de peste zi,
nefericire este sa nu ai copii,
nefericire este sa nu poti darui roadele muncii tale,
nefericire este sa nu iti iubesti parintii si sa nu-i insotesti cu recunostinta pana la capatul drumului intru demnitatea speciei umane;
nefericire este sa-i uiti pe cei care te-au invatat si care au adaugat fiintei tale comori nepretuite,
nefericire este sa nu trudesti intru desavarsire,
nefericire este sa nu stii sa duci pe umeri povara cea mai grea: succesul;
nefericire este sa agonisesti mai mult decat iti este cu trebuinta,
nefericire este sa uiti de unde ai plecat,
nefericire este sa uiti spre ce ai plecat,
nefericire este sa-ti vezi numele disparut inainte de disparitia trupului,
nefericire este sa simti puterea devastatoare a singuratatii,
nefericire este sa nu pretuiesti truda altora, nefericire este sa nu ai nevoie de arta,
si cea mai mare nefericire este sa nu ai nevoie de cultura.
si cate nefericiri mai sunt posibile pe pamant!
Dar pana la urma eu cred ca nefericirea este o vina. Si daca in tine gasesti puterea morala de a-ti asuma vinovatia, eu cred ca deja ai facut un pas pe calea anevoioasa, dar sublima de a atinge macar o treapta a fericirii.
Caci fericirea, pana la urma, este un ideal posibil de atins, fiind, dupa parerea mea, o forma a demnitatii umane.
Caci fericirea este pana la urma, dupa mine, lupta dreapta si nobila si grea de a evita nefericirea."

In Decembrie 2008, Leopoldina Balanuta ar fi implinit 74 de ani. Dar deja s-au scurs 10 ani incheiati de cand Regina ne-a parasit, spre nefericirea noastra, bieti muritori nevrednici sa-i intelegem tacerile. Sa ne tacem un timp cuvintele, sa lasam ca memoria vocii ei sa ne impresoare si apoi sa-i imbratisam cu recunostinta si dor, umbra ce ascunde tainice lumini.

Savurand "Simfonia meniului" sau ospatul de la curtea regilor...

2009-07-22T13:43:00.014+03:00

Inca de pe vremea cand citeam pe nerasuflate povesti nemuritoare, mi se parea de-o picanterie aparte sa detii functia de degustator la palatul regal. Va amintiti probabil cum inchipuiati, copii fiind, mesele imbelsugate asternute dinaintea lui Harap-Alb si-a suitei sale, fructele dintre cele mai “rumene” si mai frumoase din imparatie, purcei de lapte cu marul in gura, curcani intregi pe tipsii aurite si cate si mai cate... Imaginati-va acum ca job-ul vostru este sa mancati din toate astea, desigur, in interesul regelui, fiind si remunerati pentru treaba buna pe care o faceti.

Daca aveti o imaginatie destul de bogata puteti afla mai indeaproape cum ar fi, vizitand expozitia “Simfonia meniului”, ce va fi deschisa pana la data de 30 August 2009, la Muzeul National Cotroceni.

In cadrul acestei expozitii a fost reconstituita servirea unui dejun regal, in sufrageria castelului si sunt prezentate meniuri servite la dejunurile si dineurile regale in perioada regilor Carol I, Ferdinand I şi Carol al II-lea, meniuri servite la dejunuri si banchete date in onoarea unor personalitati ale vietii politice si culturale (Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, gen. H. Berthelot), alaturi de meniuri servite in renumite restaurante romanesti, carti vechi de bucate, dar si serviciul din cristal de Bohemia al reginei Maria, serviciul de sparanghel, trusa de tacamuri din argint, toate acestea folosite la mesele regale.

Nu lipseste atmosfera rafinata de la Curtea Regala, prin prin prezentarea unui meniu oficial – cel de la incoronarea lui Ferdinand si a Mariei ca suverani ai Romaniei Mari, la 15 Octombrie 1922 la Alba-Iulia – si a unui meniu traditional romanesc, servit la masa regala la 5 Ianuarie 1915.

Iata meniul servit la dejunul regal de la 5 Ianuarie 1915: Supă de fasole, Salată de icre, Sarmale de varză acră, Chiftele de cartofi, Salată de legume, Ghiveci de post, Îngheţată de portocale.

Meniul servit la dejunul serbărilor à la Parisienne: Sos Remoulade, File de viţel Dauphine, Pate de gâscă en Bell-Vue, Salată de sezon, Parfait de praline, Faguri de miere, Coş cu fructe, Trufe de ciocolată, Bomboane, Cafea, Vin de Drăgăşani / Dealu Mare 1907, Şampanie Rhein Extra Cointreau.

Deoarece dejunurile si dineurile regale erau insotite de auditii muzicale, in expozitie vor figura si partituri dedicate celor doua regine, Elisabeta si Maria, semnate de clasici ai muzicii Carl Ziehrer si Iosif Ivanovici. Pe parcursul vizitarii expozitiei, publicul va audia valsuri (“Valsul Cotrocenilor” de Carl Ziehrer, capelmaistru al regelui Carol I) si marsuri compuse de Johann Strauss, Carl Ziehrer, Iosif Ivanovici.

Daca vrem sa ne delectam cu deliciile culinare servite la inceput de secol XX la Curtea regala din Romania, mai avem timp de o luna, aceasta oportunitate. Expozitia “Simfonia meniului” ne asteapta cu distinctie si rafinament, zambindu-ne din prag!

Misterul si fascinatia nemuritoare a Lunii, dincolo de eclipsa...

2009-07-20T15:00:00.020+03:00

La 20 Iulie 1969, astronautii Neil Armstrong si Buzz Aldrin au devenit primii oamenii care au pus piciorul pe Luna.

Anul acesta, in 2009, pamantenii sarbatoresc cea de-a 40-a aniversare a aterizarii lui Apollo XI pe Luna. Cu aceasta ocazie, pentru a comemora evenimentul, au aparut ceasurile Omega, Romain, Jerome si Louis Vuitton, urmate de filmul SF Luna, al lui Duncan Jerome, fiul legendei muzicale David Bowie, care a scris si cantat Space Oddity.

Fiecare civilizatie a vazut Luna, universal vorbind, ca pe un simbol al schimbarii, cresterii si fertilitatii, dar a gasit metode proprii pentru a explora aceste teme, prin intermediul propriei viziuni culturale: in mitologie, ritualuri, traditii, expresii artistice si multe altele.

Pentru a saluta intr-un fel aselenizarea pe acest minunat satelit natural si toate visurile pe care ni le-a creat, vom cunoaste 4 lucruri inedite despre Luna.

1. Testoasele sunt primele care au orbitat Luna

Cu siguranta, se cunosc rolurile lui Armstrong si Aldrin, dar ceea ce nu se stia despre luna este rolul testoaselor de stepa.

In 1968, Uniunea Sovietica a lansat "Zond 5", care a fost prima proba ce a revenit pe Pamant dupa o vizita a Lunii. "Zond 5" a avut o incarcatura biologica de testoase, viermi de carne, seminte si alte forme de viata. Animalele au revenit pe Pamant sanatoase, iar sovieticii le-au distins ca fiind primele forme de viata pamanteasca ce au orbitat Luna.

2. Umbra lunara se misca mai repede decat sunetul

In timpul eclipsei solare, luna arunca o umbra pe Pamant. Viteza de deplasare a umbrei este mai mica la Ecuator, unde umbra se misca cu 1,074 metri pe ora. Aproape de Polul Nord, viteza ajunge si la 5,000 de metri pe ora. Aceste viteze depasesc viteza sunetului, care se propaga cu 768 de metri pe ora. Daca umbrele ar putea face zgomot, atunci o eclipsa solara ar putea produce o explozie sonica pe Pamant.

3. Luna s-a format de catre Big Whack (Marea Lovitura)

Oamenii de stiinta, astronautii, au facut diverse ipoteze despre originile Lunii, de secole, dar ipoteza curenta, este ca Luna a luat nastere in urma Marii Lovituri.

Acum 4,6 miliarde de ani in urma, Pamantul si alte asemenea corpuri ceresti, au fost implicate intr-o rutina galactica de „loveste si fugi”. Impactul a evaporat anumite roci de pe Pamant, trimitand norii de praf intr-o orbita in jurul planetei noastre. In timp, acel nor de praf s-a condensat sub forma de roci solide, mici, care au continuat procesul de condensare pana s-a ajuns la o singura roca: Luna.

4. Pe Luna sunt consemnate frecvent cutremure...

Ceea ce nu se prea stie despre Luna este ca aici au loc cutremure. Astronautii Neil Amstrong si Buzz Aldrin au confirmat pentru NASA, in urma experimentului Seismic Pasiv, ca Luna are un invelis, o manta si un miez si ca, la fel ca pe Pamant, cutremurele sunt frecvente.

Sa nu uitam sa privim spectacolul cerului ce va avea loc peste 2 zile!

Miercuri 22 Iulie 2009 va avea loc o eclipsa totala de Soare, vizibila de pe un coridor ingust ce strabate jumatate din planeta Pamant.
Traiectoria umbrei Lunii va incepe sa fie vizibila in India, apoi se va vedea si in Nepal, Bangladesh, Bhutan, Myanmar si China. Durata maxima a eclipsei va fi de 6 minute si 39 secunde.

Evenimentul astronomic va avea loc la 03:00 AM, ora Romaniei si va fi cea mai lunga eclipsa a secolului 21, dar si cea mai lunga eclipsa totala a ultimilor 2000 de ani.

Destinatii spectaculoase de vacanta...

2009-07-17T14:56:00.012+03:00

Natura este mereu surprinzatoare si niciodata nu stim la ce sa ne asteptam din partea ei, fie bune sau rele. Anumite peisaje par a fi pictate si totusi sunt extrem de reale, existand fara interventia omului, din epoci geologice stravechi. Sa purcedem la drum printre continente si apele ce le despart...

Valurile de piatra (intre Arizona si Utah, SUA)

La granita dintre Arizona si Utah, vegheaza Valurile, o formatiune de piatra rosie care uimeste. Au luat nastere acum 190 de milioane de ani, din dune de nisip, care s-au transformat in roca. Aceasta formatiune este accesibila strabaterii cu piciorul, pe o portiune de 3 mile.

Marea Gaura Albastra (Belize)

Marea Gaura Albastra se gaseste la aproximativ 60 de mile de continentul Americii Centrale, in afara orasului Belize. O gaura imensa, aproape perfect rotunda, de aproximativ 0,4 km. Inauntrul sau apa se gaseste pana la 145 m adancime. Tocmai adancimea apei da culoarea albastra, care a nascut atatea controverse si a determinat sa capete denumirea de „Gaura albastra”.

Ochiul Saharei (Mauritania)

Aceasta spectaculoasa priveliste se gaseste in Mauritania, in partea de sud-vest a desertului Sahara. Formatiunea este uriasa, avand un diametru de 30 de mile, putand fi vizibila chiar din spatiu. Supranumita Ochiul Saharei, formatiunea se presupune a se fi format in urma impactului unui meteorit cu Pamantul, dar noile descoperiri au ajuns la concluzia ca e vorba doar de eroziune si inaltare. Cauza formei sale circulare ramane inca un mister.

Pestera cu lacul albastru (Brazil)

Regiunea din Brazil, Mato Grosso do Sol, ascunde multe lacuri subterane incredibile: Gruta do Lago Azul (Pestera Lacului Albastru)este un monument natural, cu interiorul format din stalactite, stalagmite si un lac albastru imens, extraordinar. Frumusetea lacului este incredibila.

Poarta spre Iad (Uzbechistan)

Denumit de localnici Poarta spre Iad, acest loc din Uzbechistan este situat langa micul oras Darvaz. Cand geologii sapau in cautare de gaz, acum 35 de ani, au descoperit o pestera subterana foarte adanca. Nimeni nu a indraznit sa intre acolo, caci era plina cu gaz, prin urmare i-au dat foc pentru ca nici un gaz otravitor sa nu iasa din gaura si de atunci arde intr-una. Nimeni nu stie cate tone de gaz au ars de atunci, dar pare sa fie infinit.

Stanca val

Stanca val este o formatiune de stanci, localizate in vestul Australiei. Numele sau vine de la faptul ca arata ca un val din ocean. Are aproximativ 15 metri inaltime si 110 metri lungime, iar grosime aproape cateva hectare.

Dealurile de ciocolata (Filipine)

Alcatuite din aproximativ 1268 de dealuri conice, de aceeasi marime, raspandite pe o zona de mai mult de 50 de km, aceasta neobisnuita formatiune geologica, denumita Dealurile de Ciocolata, este localizata in Bohol, Filipine. Exista cateva ipoteze privind formarea dealurilor, printre care si vulcanismul sub-oceanic, ridicarea nivelului marii si o terie recenta vorbeste de o eruptie vulcanica care ar fi imprastiat clocuri uriase de stanca, acoperite de calcar.

Care atractie naturala v-a atras atentia in mod deosebit si spre ce destinatie turistica v-ati dori sa calatoriti?

Si dincolo de toate, cand plecam la drum, să iubim mai mult decât să pedepsim, să tacem vorbind şi să vorbim tăcând, să strălucim smerit căutând la faţa lui Dumnezeu mai mult decât la faţa omului, să punem deasupra literei duhul, deasupra judecăţii dragostea, deasupra replicii răbdarea si ne va fi mult mai bine…